ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4220/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4220/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 200/ A din 30 martie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și de familie,

s-au respins ca nefondate apelurile declarate de pârâții Primarul Municipiului

Cluj-Napoca, SC P.R.F. SRL Timișoara și SC I. SRL Timișoara împotriva sentinței

civile nr. 134 din 17 februarie 2010 a Tribunalului Cluj, pronunțată în Dosar nr.

8703/117/2006. Au fost obligați apelanții să le plătească intimaților S.E.

și S.M.E. suma de 3.000 lei cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a pronunța această decizie Curtea a reținut următoarele:

Reclamantele G.A.M. și S.P.R. au

solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună desființarea

dispoziției nr. 3028 din 15 septembrie 2006 prin care s-a propus acordarea de

despăgubiri, restituirea în natură a terenului în suprafață de 2.493 mp situat

în municipiul Cluj-Napoca, str. F., înscris în CF și obligarea pârâtei nr. 3 să

elibereze terenul pe care îl ocupă.

Pârâta SC P.R.F. SRL Timișoara a

formulat o cerere de arătare a titularului dreptului ca fiind SC I. SRL Timișoara,

în calitate de proprietar al terenului revendicat.

Prin precizarea de acțiune depusă ulterior,

reclamantele au solicitat desființarea dispoziției nr. 3028 din 15 septembrie 2006

emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca, restituirea în natură a terenului

în suprafață de 2.493 mp și obligarea Primarului municipiului Cluj-Napoca, a

pârâtei SC P.R.F. SRL Timișoara și a pârâtei SC I. SRL Cluj-Napoca să le

recunoască dreptul de a se subroga în drepturile concedentului cu privire la

situația viitoare a terenului. Totodată, reclamantele au recunoscut că Primăria

municipiului Cluj-Napoca nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

Ulterior, reclamantele și-au extins

acțiunea față de pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților București.

Prin sentința civilă nr. 134 din 17

februarie 2010 a Tribunalului Cluj s-a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâților SC P.R.F. SRL, SC I. SRL, Primăria municipiului

Cluj-Napoca, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice, respingându-se acțiunea față de

acești pârâți pentru lipsa calității lor procesuale pasive.

S-a admis plângerea în

contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca și, în consecință,

s-a stabilit în favoarea reclamantei dreptul la restituirea în natură a

terenului în suprafață de 2.121 mp înscris inițial în CF Cluj, transcris

ulterior exproprierii în CF Cluj, identificat conform raportului de expertiză

efectuat în dosar, pentru diferența de 372 mp teren menținându-se dispoziția

atacată, în sensul acordării de despăgubiri.

S-a respins cererea de arătare a

titularului dreptului.

A fost obligat pârâtul Primarul

municipiului Cluj-Napoca să le plătească reclamantelor cheltuieli de judecată

în sumă de 1.700 lei.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut că o parte dintre pârâți nu au calitate procesuală

pasivă.

Pe fondul cauzei, tribunalul a

reținut că, inițial, terenul antecesorilor reclamantelor a fost înscris în CF

Cluj, ulterior fiind transcris în CF Cluj, în favoarea Statului Român.

Deși reclamantele au făcut dovada că

de la antecesorii lor s-a preluat o suprafață mult mai mare de teren, prin

notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 au solicitat doar 2.493 mp.

Pentru a se stabili dacă terenul

solicitat poate fi restituit în natură sau nu, reclamantele au depus la dosar un

raport de expertiza tehnica extrajudiciară, din concluziile căreia rezultă că

suprafața liberă de construcții la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001,

este de 2.121 mp.

O parte din teren a fost concesionat

la data de 5 ianuarie 1999, iar spațiul comercial s-a construit în baza

autorizației de construire nr. 848 din 10 iunie 2002, acesta reprezentând o

piață temporară din structuri demontabile în aer liber.

Reclamantele au solicitat

restituirea în natură a terenului, fiind de acord să îl preia grevat de

sarcini, adică de contractul de concesiune și obiectul existent pe teren.

Așa fiind, în baza art. 26 alin. (3)

coroborat cu art. 14 din Legea nr. 10/2001, s-a admis acțiunea și s-a stabilit

dreptul reclamantei la restituirea în natură a terenului în suprafață de 2.121

mp, menținând dispoziția primarului cu privire la acordarea de despăgubiri

pentru diferența de teren de 372 mp.

Cererea de arătare a titularului

dreptului a fost respinsă avându-se în vedere că obiectul cauzei l-a

reprezentat plângerea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, caz în care

calitate procesuală au doar persoanele îndreptățite la restituire.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel pârâții Primarul municipiului Cluj-Napoca, SC P.R.F. SRL

Timișoara și SC I. SRL Timișoara, în analiza cărora instanța de apel a reținut

următoarele:

pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca.

Antecesorilor reclamanților, respectiv

G.G. și G.I., li s-a expropriat suprafața totală de 4.890 mp prin Decretul nr. 254/1973

și Decretul nr. 30/1976.

Din concluziile raportului de

expertiză tehnică judiciară efectuată de expertul P.M. rezultă că terenul ce a

aparținut antecesorilor reclamanților se identifică cu nr. top X în suprafață

de 6.751 mp și cu nr. top Y în suprafață de 2.512 mp, înscrise inițial în CF nr.

x Cluj și CF y Cluj, transcrise în CF Cluj-Napoca în favoarea Statului Român. Pe

o parte din terenul expropriat s-au edificat blocurile B

5

și B

6

din str. F., împreună cu amenajările aferente; în anul 1991, atunci când s-au

început demersurile pentru restituirea terenului, era liberă de construcții

suprafața de 2.121 mp, dar în prezent este folosit de SC P.R.F. SRL Timișoara,

care a edificat pe el o construcție în suprafață de 1008 mp, având destinația

de magazin alimentar.

Art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1)

și art. 9 din Legea nr. 10/2001 consacră principiul restituirii în natură a

imobilelor, aceasta fiind cea mai echitabilă reparație.

Faptul că o parte din terenul ce

poate fi restituit în natură a făcut obiectul contractului de concesiune nr. 166

din 5 ianuarie 1999, în scopul realizării obiectivului construcție multifuncțională,

încheiat

între Consiliul local al

municipiului Cluj-Napoca și SC I. SRL, iar ulterior a contractului de

închiriere încheiat la data de 14 ianuarie 2003 între SC I. SRL Cluj-Napoca și SC

P.R.F. SRL Timișoara (f. 132-135), nu constituie un impediment la restituirea

în natură.

Aceasta deoarece art. 14 din Legea nr.

10/2001 prevede că dacă imobilul restituit prin procedurile administrative

prevăzute de prezenta lege sau prin hotărâre judecătorească face obiectul unui

contract de locațiune, concesiune, locație de gestiune sau asociere în

participațiune, noul proprietar se va subroga în drepturile statului sau ale

persoanei juridice deținătoare, cu renegocierea celorlalte clauze ale

contractului, dacă aceste contracte au fost încheiate potrivit legii.

O altă critică adusă sentinței se

referă la faptul că o parte din suprafața revendicată de reclamanți se

suprapune peste parcela cu nr. top x, care nu ar fi fost revendicată și care ar

fi fost proprietatea numiților C.F. și E.

Este adevărat că prin notificarea

formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 G.A.M. și S.P.R. au solicitat

restituirea terenului în suprafață de 2.493 mp din parcela cu nr. top x,

înscris inițial în CF Cluj, deși de la antecesorii lor s-a expropriat suprafața

totală de 4.890 mp, adică aproape dublu față de cea solicitată, iar prima

instanță a dispus restituirea în natură doar a suprafeței de 2.121 mp.

Același expert P.M. a explicat în

suplimentul la raportul de expertiză că numerele topografice partajate cu

ocazia întocmirii proceselor-verbale de expropriere nu au fost înscrise în

cartea funciară, nr. top x cu suprafața de 6.751 mp și nr. top y cu suprafața

de 2.512 mp au fost transcrise în CF nr. 36373 Cluj sub A+1, comasate cu alte

numere topografice și ulterior redistribuite. Conform actelor de expropriere,

antecesorii reclamanților au deținut o parte din terenul identificat cu nr. top

z.

Cu alte cuvinte, și parcela cu nr. top

nou z ce a aparținut anterior dezmembrării lui C.F. și C.E. a fost expropriată,

apoi comasată și redistribuită, motiv pentru care proprietar asupra ei este

Statul Român f. 176 dosar apel, conform CF Cluj, sub B

reclamanților nu li s-a restituit în natură nicio suprafață de teren asupra

căreia ar fi în prezent proprietari tabulari C.F. și C.E., ci numai Statul

Român.

Neîntemeiate sunt criticile

apelantului și în privința despăgubirilor pentru suprafața de 372 mp ce nu

poate fi restituită în natură, cu privire la care a fost menținută dispoziția

primarului.

Chiar dacă expertul a evaluat

terenul în litigiu la prețul de 880 euro/mp, în dispozitivul sentinței

tribunalului nu s-a menționat valoarea despăgubirilor ce urmează să le fie

acordate reclamanților pentru cei 372 mp teren ce nu pot fi restituiți în

natură, ceea ce înseamnă că ele vor fi acordate conform Titlului VII din Legea nr.

247/2005.

2.3. Cu privire la apelurile

declarate de SC I. SRL Timișoara și de SC P.R.F. SRL Timișoara s-a apreciat că prima

instanță a respins corect acțiunea reclamanților în contradictoriu cu aceștia,

ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive.

Aceasta deoarece, potrivit art. 26 alin.

(3) din Legea nr. 10/2001, decizia sau după caz, dispoziția de respingere a

notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana

care se pretinde îndreptățită.

SC I. SRL Timișoara și SC P.R.F. SRL

Timișoara sunt terți față de raportul juridic legat strict între persoana

îndreptățită și Stat prin Primarul municipiului Cluj-Napoca și de aceea

ele nu pot uza de prevederile legii speciale; însă, întrucât dreptul de acces

la justiție le este garantat prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, acestea au posibilitatea să formuleze orice acțiuni permise de

procedura civilă română, dar în baza dreptului comun, iar nu a dispozițiilor

speciale ale art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată.

Întrucât SC P.R.F. SRL Timișoara nu

are calitate procesuală pasivă de pârâtă, ea nu poate uza de procedura privind

arătarea titularului dreptului, prevăzută de art. 64-66 C. proc. civ.

„Interesul” celor două apelante de a

avea calitatea de părți ar putea fi justificat și dovedit eventual într-o

acțiune de drept comun, dar nicidecum în cadrul acestei proceduri speciale a

plângerii împotriva dispoziției emise în temeiul Legii nr. 10/2001.

Având în vedere că aceste apelante

nu au calitate procesuală pasivă în cauză, iar sentința atacată este legală și

temeinică sub acest aspect, curtea a apreciat ca fiind inutilă cercetarea

motivelor de apel formulate de cele două societăți comerciale cu privire la

fondul cauzei.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs pârâții Primarul Municipiului Cluj Napoca și SC I. SRL

Timișoara.

Pârâtul

Primarul

Municipiului Cluj Napoca a criticat decizia pentru următoarele motive:

a). Calitatea reclamantelor de

persoane îndreptățite la masuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001 nu

se contestă. Însă, referitor la cotele la care cele doua revendicatoare sunt

îndreptățite, în mod eronat se retine că acestea au dreptul la masuri

reparatorii pentru întregul imobil, întrucât reclamantele sunt foste

proprietare tabulare, respectiv coproprietare ale imobilului preluat în cote părți

ideale, fiecare dintre ele deținând la momentul exproprierii cota de 1/3 parte

din imobilul in litigiu. Cea de-a treia coproprietara, P.I., nu a depus notificare

in temeiul Legii nr. 10/2001, astfel încât, notificatoarele, nefiind

moștenitoare ale foștilor proprietari tabulari, nu beneficiază si de cota

acesteia din urma, cum în mod eronat a reținut instanța de apel. Instanța,

chiar din oficiu, trebuia sa se sesizeze cu privire la întinderea dreptului de

proprietate al reclamantelor, ceea ce nu a făcut, pronunțând o hotărâre

nelegală sub acest aspect.

b). În mod nelegal s-a reținut lipsa

calități procesuale a SC I. SRL Timișoara și a SC P.R.F. SRL - în calitate

de chiriașă a construcției la acest moment, acestea având în mod evident un

interes legitim în cauză.

Atât timp cât reclamantele au

solicitat subrogarea in drepturile concedentului, părțile semnatare ale

contractului de concesiune, precum si a contractelor subsecvent acestuia,

trebuie sa fie părți în proces.

Mai mult decât atât, prin

nerecunoașterea calității procesuale pasive a societăților în cauză, instanța a

nesocotit dreptul acestora la un proces echitabil, respectiv principiul

contradictorialității și a încălcat prevederile art. 129 C. proc. civ.

c). Terenul este necesar într-un

areal ocupat de blocuri de locuințe, iar suprafața în cauză a fost concesionată

prin contractul de concesiune din 05 ianuarie 1999 tocmai în vederea amenajării

unui astfel de spațiu de interes public, anterior intrării in vigoare a Legii nr.

10/2001.

Ca atare, în mod eronat instanța de

apel consideră că sunt incidente prevederile art. 9 si 10 din Legea nr. 10/2001,

întrucât terenul este afectat, pe lângă detaliile de sistematizare, ce atrag

incidența art. 11 alin. (4) din această lege, și de un contract de

concesiune având ea obiect o construcție de interes public, autorizată.

În cuprinsul Legii 10/2001 este

prevăzut și faptul că se restituie în natura terenurile fără construcții

afectate de lucrări de investiții de interes public aprobate, dacă nu a început

construcția acestora, ori lucrările aprobate au fost abandonate, articol care nu

este aplicabil în speță, astfel cum greșit s-a reținut in cauză.

d). Rațiunea reparației

prejudiciilor aduse prin preluarea imobilelor în mod abuziv de către Statul

Roman în perioada comunistă nu trebuie realizată cu prețul producerii altor

prejudicii.

Or, în speță, prin soluțiile

pronunțate se prejudiciază în mod grav și alte persoane, terți de buna

credință, respectiv societățile în cauză, în același sens fiind și

soluțiile din jurisprudența CEDO.

e). S-a dispus restituirea unei

suprafețe de teren ce nu a fost revendicată, ceea ce înseamnă că instanța de

judecată a acordat mai mult decât s-a solicitat.

f). În ceea ce privește concluziile

expertizei, hala agroalimentară nu se află amplasată pe terenul revendicat. Față

de probele existente la dosar, pe terenul in litigiu, identificat de expert cu nr.

top x și z, se află amplasate doar dotările aferente magazinului P., respectiv SC

I. SRL. Instanțele nu au ținut seama de răspunsurile cu privire la rapoartele

de expertiză și suplimentul întocmit la raportul de expertiză.

Au arătat instanțelor de judecata că

parte din concluziile rapoartelor de expertiza sunt echivoce, în sensul că, de

exemplu, expertul P.M. arată pe de-o parte faptul că terenul nu este liber,

existând construcții edificate pe acesta, neputând fi restituit în natură, iar

pe de altă parte menționează faptul ca acesta poate fi restituit în natură, cu

condiția demolării construcției.

De asemenea, expertul numit să întocmească

expertizele judiciare în cauză nu a răspuns unuia dintre obiectivele principale

ale expertizei, respectiv acela al precizării situației terenului din punct de

vedere al sistematizării, față de documentele urbanistice. Asupra acestei

susțineri instanța de apel nici nu s-a pronunțat.

g). Nelegala este și susținerea

instanței de apel potrivit căreia este lipsit de importanță faptul că

parcela cu nr. top z a aparținut, anterior exproprierii, numiților C.F. si C.E.,

relevant fiind regimul juridic actual al acestei suprafețe, respectiv

faptul că se află în proprietatea Statului Roman.

Rațiunea legii de reparație este de

a se restitui foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora ceea ce s-a

preluat de la ei în mod abuziv de către Statul Roman în perioada 1945-1989. S-a

restituit o suprafață mai mare decât suprafața la care reclamantele erau

îndreptățite, parcela respectivă neaparținând niciodată reclamantelor sau

antecesorilor acestora.

decizia pentru următoarele motive.

a). Hotărârea atacată a fost

pronunțată cu încălcarea formelor de procedură, aducându-se atingere principiilor

disponibilității, respectării dreptului său la apărare și la un proces

echitabil, contradictorialității.

Prin cererea introductivă, astfel

cum a fost aceasta precizată, reclamantele au solicitat și obligarea pârâtelor

la recunoașterea drepturilor reclamantelor de a se subroga în drepturile

concedentului cu privire la situația viitoare a terenului.

Instanțele au ignorat acest

ultim capăt de cerere, ceea ce reprezintă o încălcare a prevederilor art. 129 alin.

(6) C. proc. civ., nesocotind voința reclamantelor în stabilirea cadrului

procesual, încălcând astfel principiul disponibilității. Deși reclamantele au

investit instanța cu o acțiune de restituire în natură a imobilului și de

recunoaștere a dreptului de a se subroga în drepturile concedentului, în contradictoriu

cu toate părțile care justifică un interes în legătură cu acest imobil,

instanțele fondului au apreciat în mod nelegal că o astfel de cerere privește

exclusiv persoana îndreptățită și unitatea deținătoare.

În raport de modalitatea în care

instanța de fond a înțeles să rezolve incidentele procedurale ivite în

legătură cu stabilirea cadrului procesual, i s-au încălcat drepturilor

procesuale și, pe cale de consecință, principiul garantării dreptului la

apărare, consacrat de art. 24 din Constituția României și art. 6 paragraf 1 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

S-a înfrânt și principiul

contradictorialității față de împrejurarea că instanța de fond nu a înțeles

să-i acorde posibilitatea formulării de apărări în raport de fondul cauzei.

b). Interpretarea dată de prima

instanță și menținută în apel cu privire la natura juridică a actului

juridic exhibat de reclamante în susținerea cererii de restituire se

circumscrie noțiunii de interpretare greșită a actului dedus judecații, în

sensul art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Cu referire la dispozițiile art.

4 din Legea nr. 10/2001 se susține că din înscrisurile depuse la dosarul

cauzei chiar de către reclamante rezultă că la data exproprierii acestea erau, împreuna

cu numita P.I., titulare a dreptului de proprietate asupra terenului în

litigiu.

Această interpretare greșită a

actului juridic în discuție a constituit temeiul restituirii întregii suprafețe

de teren solicitate, instanțele nefăcând distincție între loturile deținute de

reclamante și cel deținut de sora acestora, P.I., a căror succesoare nu au

făcut dovada ca ar fi devenit.

c). Hotărârea atacată a fost dată cu

aplicarea și interpretarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut

de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Sub acest aspect, se critică

modalitatea de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive

invocate din oficiu și interpretarea, aplicarea dispozițiilor legale care

reglementează restituirea bunurilor preluate în mod abuziv.

Astfel, instanțele de fond nu au

stabilit cadrul procesual în conformitate cu dispozițiile legale, ignorând

dispozițiile art. 129 alin (2) și (5) C. proc. civ. și procedând la o

greșită aplicare a prevederilor art. 9 din Legea nr. 10/2001.

c).1. În cazul de față se

afectează în mod direct drepturile și obligațiile din patrimoniul SC I. SRL și

SC P.R.F. SRL.

Instanța de fond a admis lipsa

calității procesuale pasive a SC I. SRL și SC P.R.F. SRL (opinie menținută si în

decizia recurată) neținând cont de prevederile art. 9.1 din Normele

metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, nereținând că

„incidența legii este stabilită erga omnes

”

.

Mai mult, instanța a reținut lipsa

calității procesuale pasive doar ca motivare pentru respingerea cererii de

arătare a titularului dreptului formulată de SC P.R.F. SRL. Or, consecința

firească a respingerii cererii de arătare a titularului dreptului era păstrarea

în proces a SC P.R.F. SRL și refuzul introducerii SC I. SRL, nicidecum

limitarea cadrului procesual.

Recurenta are un drept de

proprietate asupra construcției edificate în condiții legale și un drept

de concesiune asupra terenului pe o durată de 99 de ani.

Potrivit art. 14 din Legea nr. 10/2001,

în cazul în care imobilul supus restituirii în natură a fost concesionat

anterior în condițiile legii, persoana îndreptățită la restituire se va subroga

în drepturile statului sau ale persoanei juridice deținătoare. Problema este că,

în realitate, nu este vorba despre o adevărată subrogare (care presupune prin

definiție păstrarea clauzelor din contractul inițial), ci despre un alt

contract, de vreme ce așa-zisa .subrogare" se face „cu renegocierea celorlalte

clauze ale contractului

”

.

Prin urmare, SC I. SRL și SC P.R.F. SRL justificau din plin un interes legitim

pentru a participa la procesul în care s-a hotărât practic soarta contractului

de concesiune și, subsecvent, soarta raporturilor juridice dintre SC P.R.F. SRL

și SC I. SRL.

Chiar și în situația în care

s-ar argumenta că subrogarea în drepturile concedentului este o subrogare de

drept ce intervine ope legis, aceasta nu poate conduce la concluzia că

pronunțarea instanței în acest sens nu este necesară. Însă, în lipsa

identificării cu claritate a contractului de concesiune ale cărui părți devin

persoana îndreptățită (subrogându-se in drepturile primăriei) și celelalte

părți din acest contract, o astfel de hotărâre nu poate fi opozabilă

concesionarului.

c).2. În ceea ce privește

critica în sensul că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor

legale și în ceea ce privește rezolvarea fondului cauzei, se face

trimitere la prevederile art. 3 alin. (1), art. 4 alin. (1), art. 10 alin. (2),

art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 - detaliindu-se argumentele care

susțin acest motiv.

Analizând decizia de apel în raport

de criticile formulate, Înalta Curte constată următoarele.

de pârâtul

Primarul Municipiului Cluj Napoca.

a). Critica referitoare la

întinderea dreptului de proprietate al reclamantelor nu a constituit motiv de

apel, fiind formulată omisso medio, cu încălcarea art. 316 coroborat cu art. 294

C. proc. civ., motiv pentru care nu va fi primită.

b), d). Recurentul - pârât nu

justifică un interes în criticarea hotărârii cu privire la reținerea lipsei

calități procesuale a SC I. SRL Timișoara și a SC P.R.P. SRL - acestea

putând formula critici privind poziția lor procesuală în cauză.

c), e), f), g). La critica de apel

în sensul că parcela nr. top z nu a fost revendicată, aceasta fiind

proprietatea numiților C.F. și C.E., instanța de apel reține că este adevărat

că prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 s-a solicitat

restituirea terenului în suprafață de 2.493 din parcela cu nr. y, înscris

inițial în CF nr. x Cluj, deși de la antecesorii lor s-a expropriat o suprafață

totală aproape dublă față de cea solicitată.

Prima instanță a reținut, de

asemenea, că după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 reclamantele au

solicitat restituirea în natură a unei suprafețe de 2.493 mp, terenul expropriat

de la antecesori fiind însă mult mai mare.

Aceste rețineri ale instanțelor sunt

confirmate de contestația formulată, prin care se contestă dispoziția emisă în

aplicarea Legii nr. 10/2001 și se solicită restituirea în natură a terenului de

2.493 mp situat în Cluj Napoca, str. F., înscris în CF, precum și de

întâmpinarea din dosarul de recurs, în care se susține că prin notificare s-a

solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 2.493 mp, cu toate

că suprafața expropriată de la antecesori a fost mult mai mare.

În aceste condiții nu se susține

argumentul instanței de apel, în sensul că antecesorii reclamanților au deținut

o parte din terenul identificat cu nr. top z, ceea ce ar justifica o restituire

în natură în sensul dispus - terenul în suprafață de 2.121 mp restituit în

natură fiind identificat cu o parte a nr. top x și o parte a nr. top z.

Terenul aferent parcelei cu nr. top z

este deci un teren nesolicitat în procedura Legii nr. 10/2001, iar măsura

dispusă de instanță pune în discuție modalitatea de despăgubire în compensare –

ipoteză în care trebuie să se verifice, în măsura în care se optează pentru

această măsură reparatorie, regimul juridic al acestuia în lumina Legii nr. 10/2001,inclusiv

sub aspectul formulării vreunei notificări, care să permită aplicarea acestei

măsuri reparatorii.

În egală măsură, aplicarea în cauză

a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 10/2001 devine operantă numai în ipoteza

în care terenul notificat și solicitat a fi restituit în natură este afectat în

sensul acestei norme legale, interesând regimul juridic al acestuia la data

intrării legii în vigoare.

Toate aceste considerente nu atrag

incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc.

civ., întrucât nu s-a dat mai mult decât s-a cerut - numai modalitatea de

soluționare a cererii ridicând probleme privind corecta aplicare a Legii nr. 10/2001,

din perspectiva motivului de recurs prevăzut de dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Întrucât situația de fapt nu este

lămurită în cauză sub aspectele susmenționate, pentru a se face aplicarea art. 314

C. proc. civ., se impune admiterea recursului, casarea deciziei și

trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului declarat de acest pârât .

Cu ocazia rejudecării, instanța

urmează a analiza și critica de apel vizând aplicabilitatea în cauză a

dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, neanalizată și reluată în

cererea de recurs, ceea ce atrage incidența în cauză și a dispozițiilor art. 304

pct. 5 C. proc. civ.

2.Cu privire la recursul formulat de

pârâtul SC I. SRL.

a). Nepronunțarea de către

instanță asupra unui capăt de cerere, cu nesocotirea voinței reclamantelor

în stabilirea cadrului procesual și încălcarea astfel a principiului disponibilității

nu poate fi valorificată de partea adversă, singura parte care are interes în

acest sens fiind numai reclamanta.

Nu se poate reține nici

încălcarea principiului contradictorialității, față de împrejurarea imputată

de recurentă în sensul că nu i s-a dat posibilitatea formulării de apărări în

raport de susținerile părții potrivnice referitoare la fondul cauzei,

întrucât se poate pune problema încălcării acestui principiu numai în raport cu

părțile, în cadrul procesul legal constituit, și nu față de alte

persoane pentru care s-a reținut calitatea de terț față de

raportul juridic dedus judecății.

b). Instanța de apel a

reținut că prima instanță a respins corect acțiunea reclamanților în

contradictoriu cu recurenta-pârâtă, ca urmare a admiterii excepției lipsei

calității procesuale pasive, arătând argumentele pentru care se confirmă

soluția pronunțată și care fac inutilă cercetarea motivelor de

apel formulate pe fondul cauzei.

În aceste condiții, numai în

limitele pentru care s-a pronunțat instanța împotriva

recurentei-pârâte se pot formula critici de recurs, motivele de nelegalitate

care pot fi invocate din perspectiva art. 304 C. proc. civ fiind circumscrise

hotărârii de apel, cenzurată de instanța de recurs, după cum prevede art. 299

C. proc. civ.

Astfel, recurenta-pârâtă nu poate

formula critici privind dreptul revendicat, respectiv întinderea acestuia, sau

în sensul celor reținute sub pct. c.2.

c). În cadrul celei de-a treia

critici se arată că instanțele nu au stabilit cadrul procesual în

conformitate cu dispozițiile legale, ignorând dispozițiile art. 129 alin (2) și

(5) C. proc. civ. și că au procedat la o greșită aplicare a prevederilor art.

9 din Legea nr. 10/2001.

Așa cum prevede art. 26 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001, cadrul procesual este fixat de contestația

formulată împotriva deciziei/dispoziției emise în aplicarea acestei legi,

iar litigiul se poartă între persoana îndreptățită și emitentul

actului contestat, motivarea privind lipsa calității procesuale pasive fiind

făcută cu referire la ambele societăți.

Drepturile și obligațiile SC I. SRL

și SC P.R.F. SRL, deținute în temeiul unor contracte de concesiune și

de închiriere, pot prezenta relevanță din perspectiva art. 14 din Legea nr.

10/2001, nejustificând calitatea procesuală în cadrul litigiului de față.

Potrivit acestui text legal, d

acă imobilul restituit prin procedurile administrative

prevăzute de prezenta lege sau prin hotărâre judecătorească face obiectul unui

contract de locațiune, concesiune, locație de gestiune sau asociere în

participațiune, noul proprietar se va subroga în drepturile statului sau ale

persoanei juridice deținătoare, cu renegocierea celorlalte clauze ale

contractului, dacă aceste contracte au fost încheiate potrivit legii.

Contrar celor susținute de

către recurenta - pârâtă, deținătorii unor asemenea contracte nu justifică niciun

interes pentru a participa într-un litigiu cum este cel în cauză, deoarece în

cadrul acestuia nu se hotărăște soarta contractelor și, subsecvent, soarta

raporturilor juridice ulterioare. În aplicarea art. 14 din lege, poate interveni

numai o subrogare a fostului proprietar în drepturile statului sau ale

persoanei juridice deținătoare - subrogare care le este opozabilă părților din

contractele la care se face referire în art. 14 din lege, în virtutea legii.

Toate aceste considerente susțin

caracterul nefondat al motivelor formulate de către recurenta-pârâtă, în raport

de dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., ceea ce atrage

respingerea recursului ca nefondat, cu aplicarea și a art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

În conformitate cu art. 276 C. proc.

civ., recurentul

pârât SC I. SRL va fi obligat la

plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimații reclamanți S.E.

și S.M.E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul

Primarul Municipiului Cluj Napoca î

mpotriva deciziei

civile nr. 200/ A din 30 martie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de

muncă și asigurări sociale, pentru minori și de familie.

Casează decizia și trimite cauza

spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâtul

SC I. SRL împotriva aceleiași

decizii.

Obligă pe recurentul

pârât SC I. SRL la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată către

intimații reclamanți S.E. și S.M.E.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 08 iunie 2012.