ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4291/2011

Asupra recursului de față: Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe. Prin cererea formulată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 668/32/2010, petentul B.G. a solicitat comunicarea către Biroul de expertiză din cadrul Tribunalului Bacău a încheierilor de ședință din 22 septembrie 2009, 27 octombrie 2009, 27 noiembrie 2009, 23 februarie 2010 pronunțate în Dosarul nr. 621/110/2008 al Curții de Apel Bacău, pentru a i se plăti onorariul pentru expertiza efectuată. În același dosar, a formulat cerere și petentul A.K.B.U., prin care a solicitat restituirea sumei de 2.000 RON, reprezentând onorariu expert, având în vedere că raportul de expertiză nu a fost luat în considerare în hotărârea pronunțată la data de 28 septembrie 2010 și prin urmare, consideră că suma de 2.000 RON nu i se cuvine expertului B.G.

Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 25/CC din 10 decembrie 2010 a respins cererea formulată de petentul A.K.B.U. A admis cererea formulată de petentul B.G. și în consecință, a dispus comunicarea către Biroul local de expertize Bacău de copii după chitanța din Dosarul nr. 621/110/2008 al Curții de Apel Bacău, încheierea din 22 septembrie 2009, încheierea din 27 octombrie 2009, încheierea din 27 noiembrie 2009 și încheierea din 23 februarie 2010. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în Dosarul nr. 621/110/2008, Curtea de Apel Bacău a dispus efectuarea unei expertize contabile, care a fost întocmit de expertul B.G. și a fost depus la dosar.

Instanța a apreciat că, pentru încasarea onorariului de expert nu are relevanță împrejurarea că instanța a luat sau nu în considerație concluziile raportului de expertiză. În ceea ce privește cererea formulată de petentul B.G., instanța a reținut că este întemeiată întrucât în cauză s-a dispus, succesiv, înlocuirea expertului contabil, ultimul desemnat fiind petentul care a și efectuat lucrarea. Încheierile de înlocuire a experților desemnați nu au fost comunicate Biroului local de expertize și petentul nu a putut încasa onorariul cuvenit; astfel că se impune comunicarea încheierilor către Biroul local de expertiză Bacău pentru a se dispune plata onorariului către petent. 2. Recursul exercitat în cauză.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul A.K.B.U. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Recursul este nul. Cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Potrivit acestor dispoziții: „cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”. Conform dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor în care instanța de recurs ar putea reține din oficiu motive de casare de ordine publică”.

Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de către instanță. Astfel fiind, față de considerentele arătate și în raport cu faptul că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină și nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de A.K.B.U. împotriva sentinței nr. 25/CC din 10 decembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2011.