ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1507/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1507/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 1507/2016
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Bacău, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu A.F.P. Podul Turcului, anularea Deciziei nr. 3/2010 și a Deciziei nr. 1/2010, îndreptată prin Decizia nr. 2/2010, cererea formând obiectul Dosarului nr. x/32/2011.
Reclamantul B. a formulat acțiune în anulare împotriva acelorași acte fiscale ce a format obiectul Dosarului nr. x/32/2011, iar acțiunea formulată de SC C. SRL a fost înregistrată sub nr. x/32/2011, toate cauzele fiind conexate la Dosarul nr. x/32/2011 al Curții de Apel Bacău.
Prin Sentința nr. 18 din 26 ianuarie 2012, Curtea de Apel Bacău, a respins contestațiile formulate de SC C. SRL, A. și B., în contradictoriu cu pârâta A.F.P. Podu Turcului, județul Bacău, ca nefondate și a dispus plata onorariului de expert în cuantum de 2.000 RON către expert contabil D., conform chitanței depusă la dosar.
Prin Decizia nr. 5.598 din 5 iunie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 18 din 26 ianuarie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția contencios administrativ și fiscal, a modificat sentința atacată, în sensul că a anulat Decizia nr. 1 din 2 septembrie 2010 emisă de A.F.P. Podul Turcului și Decizia nr. 2 din 28 octombrie 2010, în ceea ce-l privește pe recurentul-reclamant A., menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
Totodată, a respins recursul declarat de B. și SC C. SRL Bacău împotriva Sentinței nr. 18 din 26 ianuarie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Împotriva Deciziei nr. 5.598 din 5 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de revizuire B., întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ.
Revizuentul a susținut că, la data de 12 mai 2014, a intrat în posesia unor înscrisuri noi de la Inspectoratul de Poliție Bacău - Serviciul de Investigare a Fraudelor, constând în documente contabile ridicate de către organele de cercetare penală cu ocazia percheziției efectuate la SC E. SRL Podu Turcului la data de 1 martie 2012, din care rezultă o altă situație de fapt decât cea reținută de către instanțe în ceea privește înstrăinarea patrimoniului societății și provocarea insolvenței acesteia.
În realitate, A., fostul asociat unic și administrator al societății a contribuit decisiv, prin manoperele frauduloase, la diminuarea patrimoniului societății și la intrarea acesteia în insolvență.
În privința înscrisurilor noi, revizuentul a precizat că "le va depune la dosarul cauzei până la primul termen de judecat".
Prin Decizia nr. 2.682 din 20 iunie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.
În motivarea hotărârii, Înalta Curte a reținut, în esență, că deși au fost indicate, ca înscrisuri noi, documente contabile ridicate de către organele de cercetare penală cu ocazia percheziției efectuate la SC E. SRL Podu Turcului la data de 1 martie 2012, niciun înscris apt să determine o soluție diametral opusă celei atacate, nu a fost depus la dosarul de revizuire, după cum impun prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
II. Exercitarea căii extraordinare de atac a contestației în anulare
Împotriva Deciziei nr. 2.682 din 20 iunie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a formulat contestație în anulare contestatorul B., întemeiată în drept, în mod generic, pe dispozițiile art. 503 și urm. din Noul C. proc. civ.
În susținerea contestației în anulare, se arată că, în mod greșit, Înalta Curte, cu ocazia soluționării cererii de revizuire a apreciat cererea formulată de revizuent de amânare a judecării cauzei pentru angajare apărător, ca fiind o cererea pentru "pregătirea apărării", ceea ce reprezintă o gravă greșeală ce a condus la un deznodământ greșit al cererii formulate la termenul următor de apărătorul ales al revizuentului, în sensul acordării unui termen pentru a studia dosarul și a pregăti apărările.
Mai susține contestatorul că întâmpinarea formulată de A., comunicată în ședința publică de la 26 iunie 2015 nu era semnată și totuși instanța a acceptat-o la dosar.
Intimatul A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității contestației în anulare și excepția inadmisibilității acesteia.
III. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare.
Argumente de drept reținute în soluționarea cererii
Mai înainte de a intra în examinarea contestației în anulare, Înalta Curte constată că, deși contestatorul a invocat în drept dispozițiile art. 503 și urm. din Noul C. proc. civ., prezentei cauze îi sunt aplicabile dispozițiile Vechiului C. proc. civ., dosarul de fond fiind înregistrat pe rolul instanței judecătorești înainte de 15 februarie 2013 (Dosar nr. x/32/2011), astfel încât, instanța va avea în vedere la soluționarea contestației în anulare prevederile art. 317 și urm. din Vechiul C. proc. civ.
Potrivit dispozițiilor art. 317 - 321 C. proc. civ. contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege.
Prin această cale se urmărește repararea neregularităților evidente privind actele de procedură, în afara problemelor de fond legate de probele administrate și a stării de fapt la care se referă litigiul.
În ceea ce privește excepția tardivității formulării contestației în anulare, invocată de intimatul A. prin întâmpinare, Înalta Curte constată că aceasta nu este întemeiată.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., "Împotriva hotărârilor irevocabile, care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă".
Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că din acestea nu rezultă data la care contestatorul a luat cunoștință de conținutul deciziei contestate, contestația fiind expediată prin serviciul poștal către Înalta Curți de Casație și Justiție la data de 24 august 2015, înlăuntrul termenului de 1 an raportat la data de 26 iunie 2015, când Decizia nr. 2.682/2015 a rămas irevocabilă.
În concluzie, excepția tardivității este neîntemeiată și Înalta Curte o va respinge ca atare.
Analizând excepția inadmisibilității invocată de intimatul A., Înalta Curte constată că prezenta contestație în anulare este inadmisibilă, atât prin prisma dispozițiilor art. 317 alin. (2) care reglementează contestația în anulare obișnuită, cât și ale art. 318 alin. (1) care constituie cadrul legal al contestației în anulare speciale.
Potrivit dispozițiilor art. 317 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului".
Pe de altă parte, art. 317 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ., enumeră expres și limitativ motivele pentru care contestația în anulare obișnuită poate fi exercitată, și anume: când procedura de citare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită și când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Dispozițiile art. 317 alin. (2) C. proc. civ. reglementează ipoteza în care contestația în anulare poate fi primită pentru cele două motive de contestație în anulare prevăzute la art. 317 alin. (1) pct. 1 și 2, chiar dacă acestea au fost invocate prin cererea de recurs, însă instanța le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
În contextul dispozițiilor procedurale menționate mai sus, Înalta Curte constată că din conținutul contestației în anulare nu rezultă că B. a dorit să invoce ca motiv de anulare a deciziei atacate, vreuna dintre ipotezele prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ., criticile formulate referindu-se la modul în care instanța a înțeles să soluționeze cererea apărătorului revizuentului, de amânare a judecării revizuirii și la modul cum a fost dezlegată cererea de revizuire prin prisma înscrisurilor noi depuse la dosar.
Așadar, susținerile contestatorului nu pot fi încadrate în situația premisă prevăzută de art. 317 alin. (1) C. proc. civ. și, cu atât mai puțin în vreunul dintre cazurile prevăzute expres de pct. 1 și 2 al aceluiași articol.
Referitor la motivele prevăzute de art. 318 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează cele două cazuri ale contestației în anulare specială, Înalta Curte reține că textul legal prevede "in terminis", ca și condiție de admisibilitate, că pot constitui obiect al acesteia numai hotărârile instanțelor de recurs, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța a omis cercetarea vreunui motiv de recurs.
Or, hotărârea împotriva căreia s-a exercitat calea de atac a contestației în anulare a fost pronunțată în soluționarea unei cereri de revizuire ce avea ca obiect o hotărâre irevocabilă privind respingerea căii de atac a recursului formulat de B., recursul fiind respins ca nefondat.
Prin urmare, hotărârea contestată, nu a fost pronunțată de o instanță de recurs și nu poate fi susceptibilă de "retractare" (efectul urmărit de parte prin exercitarea acestei căi extraordinare de atac), având în vedere și că instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire a apreciat această cale de atac inadmisibilă, respingând-o ca atare.
Față de considerentele arătate, Înalta Curte constată că cererea contestatorului nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 320 C. proc. civ., urmează să respingă contestația în anulare ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția tardivității invocată de intimatul A.
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul B. împotriva Deciziei nr. 2.682 din 26 iunie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/1/2014, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 mai 2016.
Procesat de GGC - N