ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2619/2012

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din

17 august 2012 pronunțată în dosarul nr. 1370/111/2011, Curtea de Apel Oradea –

secția penală și pentru cauze cu minori, printre altele, în baza art. 300

2

cu referire la art. 160

b

C. proc. pen. a menținut măsura arestării

preventive luată față de inculpatul B.A.I.G.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut următoarele:

În mod corect

instanța de fond procedând la verificarea legalității și temeiniciei arestării

preventive luată față de inculpat, a constatat că temeiurile de fapt și de

drept care au determinat arestarea inculpatului subzistă și în prezent,

impunând în continuare privarea de libertate a acestuia și că în cauză, există

motive verosimile de a bănui că inculpatul se face vinovat de săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă

continuată.

Instanța a mai

reținut că sunt îndeplinite și condițiile cumulative prevăzute de art. 148 lit.

f) C. proc. pen.

Împotriva acestei

încheieri în termen legal a declarat recurs inculpatul B.A.I.G.

Recursul este

nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 300

2

C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat instanța legal

sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății legalitatea și

temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160

b

C.

proc. pen.

Conform acestui text

de lege instanța de judecată în exercitarea atribuțiilor de control judiciar

este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia măsurii arestării

preventive.

De asemenea, conform

alin. (3) al aceluiași articol, când instanța constată că temeiurile care au

determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate aceasta dispune prin

încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.

Examinându-se actele

și lucrările dosarului se constată că prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Serviciul

Teritorial Oradea întocmit la data de 28 ianuarie 2011 în dosarul nr. 6/D/2010

s-a dispus trimiterea în judecată, printre alții, a inculpatului B.A.I.G. pentru

comiterea infracțiunilor de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de

grave în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și constituire de grup infracțional

organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În fapt s-a reținut

că inculpatul B.A.I.G. a constituit un grup infracțional organizat la care au

aderat inculpații S.S.L., S. (fost B.) Ș. și B.G.A. Scopul grupării era să

inducă în eroare societăți specializate în închirierea autoturismelor. Astfel,

inculpații închiriau cu sume modice autoturisme, iar odată ajunși în posesia

lor, le comercializau la prețuri mult sub nivelul pieței. Autoturismele avizate

de inculpați erau cât mai noi, înmatriculate definitiv, având plăcuțe de

înmatriculare care poartă steagul Uniunii Europene acestea nefiind verificate

la punctele de trecere a frontierei) și pentru a căror închiriere nu se

solicită card bancar. Toate aceste închirieri se făceau sub supravegherea

inculpatului B.A.I.G., acesta avansa sumele necesare perfecționării

contractelor iar apoi le valorifica lui Z.G. și M.A. care le vindeau în

Republica Moldova.

Inculpații au

efectuat astfel de tranzacții cu SC A. SRL; SC D. SRL, SC H.T. SRL, SC A.S. SRL

Brașov, Ț.L. IFN SA și SC P.A. SRL Gherla.

Prin sentința penală nr.

69/P din 27 martie 2012, Tribunalul Bihor, secția penală, printre alții, în

baza art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 42 C. pen. a condamnat pe inculpatul B.A.I.G., în prezent deținut

în Penitenciarul Oradea, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune cu

consecințe deosebit de grave în formă continuată la o pedeapsă principală de:

- 10 ani închisoare

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe același inculpat pentru comiterea

infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat la o pedeapsă

principală de:

- 6 ani închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

A descontopit

pedeapsa de 3 ani 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 554 din 01

iunie 2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca în pedepsele componente de 3 ani

închisoare și 3 ani 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a)

C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 C. pen., art. 36 C. pen. a contopit

pedepsele aplicate în cauză cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 554

din 01 iunie 2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca și a aplicat inculpatului pedeapsa

cea mai grea de:

- 10 ani închisoare

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a, b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C.

pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 ore din data de 05

octombrie 2009 și a arestării preventive de la 07 august 2010 la zi.

În baza art. 350 alin.

(1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului

B.A.I.G., măsură

dispusă încheierea de arestare preventivă în lipsă din 07 octombrie 2009 a

Tribunalului Bihor în baza căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă,

măsură pusă în executare la data de 07 august 2010 prin încheierea emisă de

Tribunalul Bihor pronunțată în dosar nr. 6315/111/2009.

A dispus anularea

mandatului de executare emis în baza sentinței penală nr. 554 din 01 iunie 2010

a Judecătoriei Cluj-Napoca și emiterea unui nou mandat conform prezentei.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel inculpații

B.A.I.G., S. (fost B.) Ș. și partea civilă SC

Ț.A. SRL Oradea, cauza aflându-se pe rolul Curții de Apel Oradea – secția

penală și pentru cauze cu minori pentru soluționarea apelurilor declarate de

inculpați și partea civilă.

Probele administrate

în cauză și la care instanța de fond a făcut referire în hotărârea atacată

relevă indicii temeinice în sensul art. 143 alin. (1) C. proc. pen. și art. 68

1

C. proc. pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit

faptele prevăzute de legea penală astfel cum au fost descrise în hotărârea

apelată și reținută în sarcina inculpatului.

Totodată, se constată

că sunt îndeplinite cumulativ și condițiile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit.

f) C. proc. pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile

săvârșite este închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea inculpatului în stare

de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

În analiza celei de a

doua condiții se are în vedere modalitatea și împrejurările concrete de

săvârșire a faptelor presupus a fi comise de inculpat, gravitatea deosebită a

acestora ca și urmările produse precum și circumstanțele personale ale

inculpatului, aspecte care denotă periculozitate și care justifică privarea în

continuare de libertate a inculpatului, acesta prezentând și la acest moment un

pericol concret pentru ordinea publică.

Faptul că a fost

pronunțată o hotărâre de condamnare în cauză, chiar nedefinitivă, nu alterează

prezumția de nevinovăție a inculpatului, limitarea libertății persoanei

încadrându-se în dispozițiile legii fiind totodată și în concordanță cu

prevederile art. 5 paragraful 1 lit. a) din Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale (C.E.D.O.).

Întrucât temeiurile

de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu

s-au schimbat, această măsură este necesar a fi menținută în continuare față de

inculpat pentru buna desfășurare a procesului penal și aflarea adevărului în

cauză.

Având în vedere

considerentele arătate, apreciind că soluția de menținere a arestării

preventive față de inculpat dispusă de Curtea de Apel Oradea este legală și

temeinică, Înalta Curte în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul B.A.I.G. împotriva încheierii din 17 august 2012 a Curții de Apel

Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 1370/111/2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limba arabă se va

plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 august

2012.