ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1741/2008

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 18 august 2006

reclamanta SC S.C. SA fostă SC C.S.C. SRL Azuga, prin administrator judiciar SC

P. SRL Ploiești, a solicitat anularea deciziei din 7 iulie 2006 emisă de A.N.A.F.

și a deciziei de impunere din 17 ianuarie 2006 emisă de D.G.F.P. Prahova.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că obiectul contestației l-a constituit suma de 3.873.544 RON

impozit pe profit stabilit suplimentar, 1.422.753 RON dobânzi și 426.040 RON penalități

de întârziere, fiind motivată pe faptul că baza de impunere a anului 2003 nu a fost

diminuată, diferențele favorabile de valoare ale acțiunilor deținute de SC R.

SA se constituie într-un venit neimpozabil iar acțiunile au constituit obiect al

unui gaj ce a fost executat silit și că înregistrarea eronată a pierderilor din

creanțe datorate de SC H. SRL nu constituie o influență asupra profitului.

A mai susținut reclamanta

că prin decizia din 7 iulie 2006 i-a fost greșit respinsă contestația întrucât diferența

dintre valoarea titlurilor de participare la momentul executării lor silite de către

SC S.T. SA Mediaș și valoarea inițială a acestor titluri nu reprezintă venit impozabil

în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 8.1 din instrucțiunile aprobate prin

H.G. nr. 859/2002.

A mai precizat reclamanta

că în ceea ce privește constituirea provizionului pentru SC H. SRL Slobozia înregistrarea

greșită efectuată de societate nu are nicio influență asupra profitului.

Prin sentința civilă

nr. 39/2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ,

acțiunea a fost admisă în parte, menținându-se actele contestate pentru sumele de

3.541.331 RON impozit pe profit, 1.300.731 RON dobânzi și 389.546 RON penalități,

precum și pentru sumele necontestate din decizia de impunere.

Instanța a reținut că

reclamanta nu datorează impozitul pe profit aferent anului 2003, de 332.213 RON

pentru suma de 1.328.854 RON reprezentând provizionul constituit pentru SC H.

SRL, care a fost anulat pe baza hotărârii definitive de intrare în faliment a SC

H. SRL, întrucât potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, suma nu influențează

profitul.

În ce privește suma de

17.683.895 RON reprezentând venituri obținute din cedarea titlurilor de participare

deținute de reclamantă la SC R. SA Alba Iulia către S.T. SA Mediaș, instanța, pe

baza raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, a reținut că reclamanta

datorează impozit pe profit conform art. 8 din Legea nr. 414/2002 și pct. 8.1 din

H.G. nr. 859/2002, întrucât s-a realizat un transfer de proprietate al acțiunilor

prin cesiune.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recursuri în termen reclamanta și pârâta D.G.F.P. a județului Prahova

în nume propriu și pentru A.N.A.F.

În motivarea recursului

formulat de reclamantă s-a arătat în esență: că decizia de impunere nr. 304/2006

a fost dată în urma unui control parțial și operațiunile respective s-au regăsit

în bilanțurile contabile ale anilor anteriori fără să se considere de către D.G.F.P.

a județului Prahova că reclamanta nu a efectuat înregistrări contabile corecte,

o primă consecință fiind accesoriile fiscale calculate, de 1.690.277 RON, că expertul

a tras o concluzie eronată referitor la transferul proprietății asupra pachetului

de acțiuni deținute de reclamantă la SC R. SA către S.T. SA Mediaș; că expertul

nu putea calcula accesoriile fiscale și nu putea stabili culpa reclamantei nefiind

învestit cu acest obiectiv; că valoarea acțiunilor a fost decisă de A.G.A. a SC

R. SA și nu de un acționar pentru propriul pachet de acțiuni (A.G.A. a SC C. SA);

că prin hotărârea A.G.A. a SC C. SA din 25 martie 2003 s-a dispus cu privire la

evidențierea în contabilitatea proprie a înregistrărilor legale rezultate din diferența

de valoare la pachetul de acțiuni de la SC R. SA; că acest aspect este important

deoarece transferul proprietății nu s-a făcut la un preț negociat și a avut loc

nu prin cesiune, ci prin executarea gajului asupra pachetului de acțiuni, că diferențele

favorabile de valoare privind pachetul de acțiuni transferat către creditor prin

executarea gajului, reprezentând un aport la capitalul social al acelei societăți,

se înregistrează la reclamantă într-un cont de rezervă și impozitarea se face doar

dacă sumei i se schimbă destinația; că potrivit art. 8 lit. b) din Legea nr. 414/2002

aceste sume sunt neimpozabile.

În motivarea recursului

declarat de pârâte s-a arătat în esență: că, în ce privește provizioanele se aplică

dispozițiile Legii nr. 414/2002 și ale H.G. nr. 859/2002 și nu H.G. nr. 830/2002

și că reclamanta, neînregistrând anularea provizionului la cheltuieli nedeductibile

în contul „pierderi din creanțe” și-a diminuat baza de impozitare pe anul 2003.

Verificând cauza în funcție

de motivarea recursurilor și având în vedere dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Referitor la suma de 17.683.895

RON reprezentând, conform susținerilor organelor fiscale, venituri obținute din

cedarea titlurilor de participare deținute de SC C.S.C. SRL Azuga la SC R. SA Alba

Iulia către S.C. S.T. SA Mediaș.

Din probele administrate

în cauză rezultă că titlurile de participare deținute de SC C. la SC R. (865.212

acțiuni) au fost constituite gaj în favoarea creditorului S.T. SA Mediaș, conform

contractului din 10 septembrie 2003 pentru datoria în cuantum de 245.782.367.447

RON.

Contractul de garanție

a fost învestit cu formulă executorie la cererea creditorului de către Judecătoria

Ploiești în Dosarul nr. 14396/2003 și s-a efectuat executarea, astfel încât reclamanta

a operat în evidența contabilă stingerea datoriei față de S.T. prin ieșirea din

patrimoniu a titlurilor de participare la SC R. SA (865.212 acțiuni) cu valoarea

contabilă de 183.000.000.000 RON.

Este de precizat faptul

că valoarea cu care s-au mărit titlurile de participare a fost stabilită prin Hotărârea

A.G.A. din 16 septembrie 2002 a SC R. SA. Diferența față de valoarea de înregistrare

în contabilitate a acțiunilor executate și valoarea prin care s-a stins datoria

a fost înregistrată în evidența contabilă a SC C.S. SA pe baza acestui act, a actului

adițional la actul constitutiv al SC R. SA și a certificatelor de mențiuni.

Înregistrarea s-a operat

ca o ieșire din patrimoniu a acțiunilor și a fost efectuată în conformitate cu

pct. 36 din O.M.F. nr. 1784/2003, în creditul contului, art. contabil– creșterea

de valoare înregistrată.

Organele fiscale, ca și

instanța de fond, au apreciat operațiunea de transmitere a titlurilor către T. ca

un transfer de proprietate al acțiunilor prin cesiune, căreia i se aplică dispozițiile

pct. 8.1 din Instrucțiunile privind metodologia de calcul a impozitului pe profit,

aprobate prin H.G. nr. 859/2002.

Calificarea este greșită.

Art. 8 lit. b) din Legea

nr. 414/2002 privind impozitul pe profit, prevede că diferențele favorabile de valoare

ale titlurilor de participare sunt venituri neimpozabile. Iar pct. 8.1 din H.G.

nr. 859/2002 menționează că veniturile obținute ca urmare a aplicării prevederilor

art. 8 lit. b) din lege sunt impozabile la data transmiterii cu titlu gratuit, cesionării

sau retragerii titlurilor de participare.

Enumerarea textului este

limitativă și nu poate fi extinsă la alte situații.

În cazul de față este

vorba despre executarea silită și nicidecum de cesiune. Nu sunt aplicabile nici

dispozițiile pct. 9.12 din H.G. nr. 859/2002, care se referă numai la vânzare și

la diferențele nefavorabile și de asemenea, situațiile nu pot fi extinse la executarea

silită și la diferențele favorabile.

În situația executării

silite nu există vreo normă care să impună impozitarea.

Plusul de valoare al acțiunilor

a fost înregistrat în contabilitatea reclamantei în contul special de rezervă. Conform

art. 9 alin. (5) din Legea nr. 414/2002 această sumă ar putea fi impozitată numai

în situația în care reclamanta i-ar schimba destinația.

Până în prezent, potrivit

bilanțurilor contabile anuale, suma este evidențiată în contul 1068 rezerve, cu

aceeași destinație, diferență de valoarea titluri de participare.

Așadar, impozitarea sumei

obținute din executarea silită a gajului a fost greșit impozitată, actele fiscale

urmând a fi anulate în acest sens, în urma admiterii recursului declarat de reclamantă

și a admiterii în totalitate a acțiunii.

Referitor la suma de 1.328.854

RON privind constituirea unui provizion pentru SC H. Slobozia aflată în faliment

.

Înalta Curte constată

că sentința este corectă în această privință.

Din probele administrate

în cauză rezultă că în luna martie 2003 reclamanta a constituit acest provizion,

deductibil fiscal. Suma a fost scoasă din activ în luna mai 2003 în baza încheierii

Tribunalului Ialomița din data de 15 iunie 2001 (Dosarul nr. 1841/2000) prin care

s-a dispus închiderea procedurii falimentului SC H. SRL. În luna mai 2003 a fost

anulat provizionul.

Organele fiscale au constatat

că suma are caracter de pierdere și cum nu concură la obținerea veniturilor, nu

este o cheltuială deductibilă, conform art. 9 alin. (1) din Legea nr. 414/2002 și

H.G. nr. 859/2002 pct. 9.1

Aprecierea organelor fiscale

este eronată.

Regimul deductibilității

fiscale a provizioanelor a fost reglementat special prin H.G. nr. 830/2002 care

în art. 1 alin. (1) lit. a) prevede că „agenții economici persoane juridice constituie

provizioane deductibile fiscal pentru clienții neîncasați, în cazul falimentului

acestora, pe baza hotărârii judecătorești de deschidere prin care se atestă această

situație, în limita creanței neacoperite prin avansurile încasate și garanțiile

deținute de agentul economic asupra clienților respectivi și orice alte elemente

asiguratorii. Diminuarea sau anularea provizioanelor se efectuează prin trecerea

acestora pe venituri în cazul încasării creanței, înregistrării acesteia pe cheltuieli

sau pe baza unei hotărâri judecătorești definitive de declarare a falimentului,

prin care se certifică imposibilitatea încasării creanței”.

Cum reclamanta a avut

pierderi din creanțe înregistrate pentru SC H. SRL, în sumă de 13.288,.547.724 RON,

pentru care în luna martie 2003 a constituit provizion, acesta este deductibil fiscal,

societatea debitoare fiind declarată în faliment prin hotărâre judecătorească.

Pentru aceste considerente

recursul declarat de pârâte va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri

de casare de ordin publică în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2)

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de SC C.S.C. SA Azuga, județul Prahova, în prezent SC S.C. SA București, prin administrator

judiciar SC P. SRL Ploiești împotriva sentinței nr. 39 din 13 martie 2007 a Curții

de Apel Ploiești, secția comercială și contencios administrativ.

Modifică sentința atacată

și în fond admite în totalitate acțiunea formulată de reclamantă.

Anulează în totalitate

deciziile nr. 115 din 7 iulie 2006 emisă de A.N.A.F. și nr. 304 din 17 ianuarie

2006 emisă de D.G.F.P. Prahova.

Respinge recursul declarat

de D.G.F.P. Prahova în nume propriu și pentru A.N.A.F., ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 22 aprilie 2008.