ÎCCJ, decizie (scj.ro #84979)

Titluri de

participare. Transfer. Impozit pe profit. Scutire.

Legea nr. 414/2002, art. 8 lit. b)

Cuprins pe materii:

Drept financiar și fiscal

Indice alfabetic:

Cesiune

Executare silită

Gaj

Impozit pe profit

Titluri de participare

Potrivit a

rticolului 8 lit. b) din Legea nr. 414/2002, privind impozitul pe

profit, diferențele favorabile de valoare ale titlurilor de participare

sunt venituri neimpozabile iar potrivit dispozițiilor pct. 8.1 din

Instrucțiunile privind metodologia de calcul a impozitului pe profit,

aprobate prin H.G. nr. 859/2002, veniturile obținute ca urmare a

aplicării prevederilor art. 8 lit. b) din lege, sunt impozabile la data

transmiterii cu titlu gratuit, cesionării sau retragerii titlurilor de

participare.

Enumerarea din Instrucțiuni fiind limitativă, nu poate fi

extinsă și la alte situații, astfel încât suma

obținută din transferul unui pachet de acțiuni ca urmare a

executării silite a unui gaj – sumă de altfel, înregistrată în

contabilitatea reclamantei în contul special de rezervă, cu păstrarea

destinației inițiale -  este neimpozabilă.

ICCJ, Secția de

contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 1741 din

22 aprilie 2008

Notă: Legea nr. 414/2002, privind

impozitul pe profit, a fost abrogată la data de 01.01.2004, odată cu

intrarea în vigoare a Codului fiscal, adoptat prin Legea nr. 571/2003.

Prin acțiunea formulată la data de 18 august 2006 reclamanta S.C. CSC

SRL prin administrator judiciar a solicitat anularea deciziei nr.115 din 7

iulie 2006 emisă de Agenția Națională de Administrare

Fiscală și a deciziei de impunere nr.304 din 17 ianuarie 2006

emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că obiectul

contestației l-a constituit suma de 3.873.544 lei impozit pe profit

stabilit suplimentar, 1.422.753 lei dobânzi și 426.040 lei

penalități de întârziere, fiind motivată pe faptul că baza

de impunere a anului 2003 nu a fost diminuată, diferențele favorabile

de valoare ale  acțiunilor deținute de SC R SA se constituie

într-un venit neimpozabil iar acțiunile au constituit obiect al unui gaj

ce a fost  executat silit și că înregistrarea eronată a

pierderilor din creanțe datorate de S.C.”HM”SRL nu constituie o

influență asupra profitului.

A mai susținut reclamanta că prin decizia nr.115 din 7 iulie 2006 i-a

fost greșit respinsă contestația întrucât diferența dintre

valoarea titlurilor de participare la momentul executării lor silite de

către S.C.” SNTGN “ SA  Mediaș și valoarea

inițială a acestor titluri nu reprezintă venit impozabil în

cauză nefiind aplicabile dispozițiile art.8.1 din

i

nstrucțiunile aprobate prin H.G.

nr.859/2002.

A mai precizat reclamanta că în ceea ce privește constituirea

provizionului pentru S.C.HM.SRL înregistrarea greșită efectuată

de societate nu are nicio influență asupra profitului.

Prin sentința civilă nr.39/2007 a Curții de Apel Ploiești –

Secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea

a fost admisă în parte, menținându-se actele contestate pentru sumele

de 3.541.331 lei impozit pe profit, 1.300.731 lei dobânzi și 389.546 lei

penalități, precum și pentru sumele necontestate din decizia de

impunere.

Instanța a reținut că reclamanta nu datorează impozitul pe

profit aferent anului 2003 , de 332.213 lei pentru suma de 1.328.854 lei

reprezentând provizionul constituit pentru S.C.”HM”SRL, care a fost anulat pe

baza hotărârii definitive de intrare în faliment a S.C.”HM”SRL,

întrucât potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, suma

nu  influențează profitul.

În ce privește suma de 17.683.895 lei reprezentând venituri obținute

din cedarea titlurilor de participare deținute de reclamantă la

S.C.”R” SA Alba Iulia către SNTGN SA Mediaș, instanța, pe baza

raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, a

reținut că reclamanta datorează  impozit pe profit conform

art.8 din Legea nr.414/2002 și pct.8.1 din H.G. nr.859/2002, întrucât s-a

realizat un transfer de proprietate al acțiunilor prin cesiune.

Împotriva acestei sentințe au declarat recursuri în termen reclamanta

și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a

județului Prahova în nume propriu și pentru Agenția

Națională de Administrare Fiscală.

În motivarea recursului formulat de reclamantă s-a arătat în

esență: că decizia de impunere nr.304/2006 a fost dată în

urma unui control parțial și operațiunile respective s-au

regăsit în bilanțurile contabile ale anilor anteriori fără

să se considere de către Direcția Generală a Finanțelor

Publice a județului Prahova că reclamanta nu a efectuat înregistrări

contabile corecte, o primă consecință fiind accesoriile fiscale

calculate, de  1.690.277 RON, că expertul a tras o concluzie

eronată referitor la transferul proprietății asupra pachetului

de acțiuni deținute de  reclamantă la S.C.”R”SA către

SNTGN Mediaș; că  expertul nu putea calcula  accesoriile

fiscale și nu putea stabili culpa reclamantei nefiind învestit cu acest

obiectiv; că valoarea acțiunilor a fost decisă de Adunarea

Generală a Acționarilor  a S.C.”R”SA și nu de un

acționar pentru propriul pachet de acțiuni (Adunarea Generală a

Acționarilor   a S.C.”C”SA); că prin hotărârea

Adunării Generale a Acționarilor a  S.C.”C”SA nr.90 din 25

martie 2003 s-a dispus cu privire la evidențierea în contabilitatea

proprie a înregistrărilor legale  rezultate din diferența de

valoare la pachetul de acțiuni de la S.C.”R”SA; că acest aspect este

important deoarece transferul proprietății nu s-a făcut la un

preț negociat și a avut loc nu prin cesiune, ci prin executarea

gajului asupra pachetului de acțiuni, că diferențele favorabile

de  valoare privind pachetul de acțiuni transferat către

creditor prin executarea gajului, reprezentând un aport la capitalul social al

acelei societăți, se înregistrează la reclamantă într-un

cont de rezervă și impozitarea se face doar dacă sumei i se

schimbă destinația; că potrivit art.8 lit.b) din Legea

nr.414/2002 aceste sume sunt neimpozabile; că prin OMF nr.1784/2002 s-a

stabilit că aceste sume se înregistrează în creditul contului  1068

„Alte rezerve”, articol contabil: 261 = 1068 – creșterea de valoare

înregistrată, contul de rezerve fiind 1068; că s-ar datora impozit

numai dacă s-ar schimba destinația  rezervelor, conform art.9

alin.5 din Legea nr.414/2002.

În motivarea recursului declarat de pârâte s-a arătat în esență:

că, în ce privește provizioanele se aplică dispozițiile

Legii nr.414/2002 și ale H.G. nr.859/2002 și nu H.G. nr.830/2002

și că reclamanta, neînregistrând anularea provizionului la cheltuieli

nedeductibile în contul „pierderi din creanțe” și-a diminuat baza de

impozitare pe anul 2003.

Înalta Curte reține  următoarele:

Referitor la suma de 17.683.895 lei reprezentând, conform susținerilor

organelor fiscale, venituri obținute din cedarea titlurilor de participare

deținute de S.C.”C” SRL  la S.C.”R” SA către S.C. SNTGN SA

Mediaș.

Din probele administrate în cauză rezultă că titlurile de

participare deținute de S.C.”C” la S.C.”R” (865.212 acțiuni) au fost

constituite gaj în favoarea creditorului SC SNTGN SA, conform contractului

nr.8364 din 10 septembrie 2003 pentru datoria în cuantum de 245.782.367.447 ROL

.         Contractul de garanție a

fost învestit cu formulă executorie la cererea creditorului de către

Judecătoria Ploiești  în dosarul nr.14396/2003 și s-a efectuat

executarea, astfel încât reclamanta a operat în evidența contabilă

stingerea datoriei față de SC SNTGN SA prin ieșirea din

patrimoniu a titlurilor de participare la S.C.”R”SA (865.212

acțiuni) cu  valoarea contabilă de 183.000.000.000 lei.

Este de precizat faptul că valoarea cu care s-au mărit titlurile de

participare a fost stabilită prin Hotărârea Adunării Generale a

Acționarilor nr.17 din 16 septembrie 2002 a S.C.”R”SA . Diferența

față de valoarea de înregistrare în contabilitate a acțiunilor

executate și valoarea prin care s-a stins datoria a fost

înregistrată în evidența contabilă a S.C.”C”SA pe baza acestui

act, a actului adițional la actul constitutiv al S.C.”R”SA și a

certificatelor de mențiuni.

Înregistrarea s-a operat ca o ieșire din patrimoniu a

acțiunilor  și a fost efectuată în conformitate cu pct.36

din OMF nr.1784/2003, în creditul contului nr.1068 „Alte rezerve”, articol

contabil 263 = 1068 – creșterea de valoare înregistrată.

Organele fiscale, ca și instanța de fond, au apreciat

operațiunea de transmitere a titlurilor către Transgaz ca un transfer

de proprietate al acțiunilor prin cesiune, căreia i se aplică

dispozițiile pct.8.1 din Instrucțiunile privind metodologia de calcul

a impozitului pe profit, aprobate prin H.G. nr.859/2002.

Calificarea este greșită.

Art.8 lit.b) din Legea nr.414/2002 privind impozitul pe profit, prevede că

diferențele favorabile de valoare ale titlurilor de participare sunt

venituri neimpozabile. Iar pct.8,1 din H.G. nr.859/2002 menționează

că veniturile obținute ca urmare a aplicării prevederilor art.8

lit.b) din lege sunt impozabile la data transmiterii cu titlu gratuit,

cesionării sau retragerii titlurilor de participare.

Enumerarea textului este limitativă și nu poate fi extinsă la

alte situații.

În cazul de față este vorba despre executarea silită și

nicidecum de cesiune. Nu sunt aplicabile nici dispozițiile pct.9.12 din

H.G.nr.859/2002, care se referă numai la vânzare și la

diferențele nefavorabile și de asemenea, situațiile nu pot fi

extinse la executarea silită și la diferențele favorabile.

În situația executării silite nu există vreo normă care

să impună impozitarea.

Plusul de valoare al acțiunilor a fost înregistrat în contabilitatea

reclamantei  în contul special de rezervă. Conform art.9 alin.5 din

Legea nr.414/2002 această sumă ar putea fi impozitată numai în

situația în care reclamanta i-ar schimba destinația.

Până în prezent, potrivit bilanțurilor contabile anuale, suma este

evidențiată  în contul 1068 rezerve, cu aceeași

destinație, diferență de valoarea titluri de participare.

Așadar, impozitarea sumei obținute din executarea silită a

gajului a fost greșit impozitată, actele fiscale urmând a fi anulate

în acest sens, în urma admiterii recursului declarat de reclamantă și

a admiterii în totalitate a acțiunii.

Referitor la suma de 1.328.854 lei privind constituirea unui provizion pentru

S.C.”HM” Slobozia aflată în faliment .

Înalta Curte constată că sentința este corectă în

această privință.

Din probele administrate în cauză rezultă că în luna martie 2003

reclamanta a constituit acest provizion, deductibil fiscal. Suma a fost

scoasă din activ în luna mai 2003 în baza încheierii Tribunalului

Ialomița din data de 15.VI.2001 prin care s-a dispus închiderea procedurii

falimentului  S.C. HM SRL. În luna mai 2003 a fost anulat provizionul.

Organele fiscale au constatat că suma are caracter de  pierdere

și cum nu concură la obținerea veniturilor, nu este o

cheltuială deductibilă, conform art.9 alin.1 din Legea nr.414/2002

și H.G. nr.859/2002 pct.9.1

Aprecierea organelor fiscale este eronată.

Regimul deductibilității fiscale a provizioanelor a fost reglementat

special prin H.G.nr.830/2002 care în art.1 alin.1 lit.a) prevede că

„agenții economici persoane juridice constituie provizioane deductibile

fiscal pentru clienții  neîncasați,  în cazul falimentului

acestora, pe baza hotărârii judecătorești de deschidere prin

care se atestă această situație, în limita creanței

neacoperite prin avansurile încasate și garanțiile deținute de

agentul economic asupra clienților respectivi și orice alte elemente

asiguratorii. Diminuarea sau anularea provizioanelor se efectuează prin

trecerea acestora pe venituri în cazul încasării creanței,

înregistrării acesteia pe cheltuieli sau pe baza unei hotărâri

judecătorești definitive de declarare a falimentului, prin care se

certifică imposibilitatea încasării creanței”.

Cum reclamanta a avut pierderi din creanțe înregistrate pentru

S.C.”HM”SRL, în sumă de 13.288,.547.724 lei, pentru care în luna martie

2003 a constituit provizion, acesta este deductibil fiscal, societatea debitoare

fiind declarată  în faliment prin hotărâre

judecătorească.

Pentru aceste considerente recursul declarat de pârâte a fost respins ca

nefondat.