ÎCCJ, Secția penală

Asupra conflictului de competență, Din analiza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 28 martie 2011 pronunțată în dosarul nr. 2762/2/2011 Curtea de Apel București, în temeiul art. 42 C. proc. pen. combinat cu art. 160 6 alin. (4) C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul N.A.A. în favoarea Curții de Apel Iași. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel București a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 23 martie 2011 inculpatul N.A.A. a solicitat în temeiul art. 160 1 C. proc. pen. liberarea provizorie sub control judiciar, motivat de faptul că sunt îndeplinite cerințele legale, inculpatul nu va zădărnici aflarea adevărului, nu va împiedica buna desfășurare a procesului penal și lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Se mai arată că actele procesuale ce urmează a fi efectuate de procuror până la finalizarea urmăririi penale, pot fi efectuate și cu inculpatul în stare de libertate. La termenul din 28 martie 2010 procurorul de ședință a invocat excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, potrivit art. 160 b alin. (4) C. proc. pen., text ce stabilește competența în favoarea instanței ce judecă fondul, aceasta fiind Curtea de Apel Iași, potrivit criteriilor stabilite de art. 30 C. proc. pen., sub aspect teritorial. Examinând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele: Inculpatul N.A.A., agent de poliție la PTF Albita, este cercetat pentru comiterea infracțiunilor prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în repetate rânduri și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale a pretins, primit ori acceptat, direct sau indirect, prin intermediul colegilor de tură, importante sume de bani și bunuri de la persoanele care au tranzitat frontiera în perioada noiembrie 2010 – ianuarie 2011, în scopul neîndeplinirii ori îndeplinirii unor acte contrar îndatoririlor de serviciu privind control la frontieră, respectiv de a nu efectua un control strict asupra documentelor persoanelor/autovehiculelor și de a permite introducerea în România a unor produse accizabile (în general țigări) cu încălcarea dispozițiilor legale.

Inculpatul mai este cercetat și pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 constând în aceea că a constituit (alături de alți inculpați) un grup infracțional organizat, structurat pe turele de serviciu care au acționat în mod coordonat în scopul comiterii de infracțiuni de corupție (luare de mită) pentru a obține beneficii financiare și materiale. In sarcina inculpatului se rețin comiterea a 17 acte materiale, astfel: 2 acte la 06 ianuarie 2011, 8 acte la 08 ianuarie 2011, un act la 12 ianuarie 2011, 6 acte la 26 noiembrie 2011. Față de inculpat s-a dispus arestarea preventivă pentru 30 zile prin încheierea nr. 849 din 03 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând excepția invocată de către procurorul de ședință prin prisma dispozițiilor art. 160 6 alin. (4) C. proc. pen. coroborat cu art. 42 C. proc. pen., instanța a constatat că aceasta este întemeiată. Potrivit acestui text rezolvarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în cursul urmăririi penale revine „instanței căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond, iar în cursul judecății, instanței sesizate cu judecarea cauzei". S-a constatat că este reglementată o competență materială exclusivă în favoarea instanței să judece cauza în fond, situație în care devin incidente criteriile de stabilire a instanței sub aspectul competenței teritoriale potrivit criteriilor prevăzute de art. 30 C. proc.

pen., fiind vorba de instanțe egale în grad. Cum infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt săvârșite la Punctul de Trecere a Frontierei Albita, care este situat în raza teritorială a Curții de Apel Iași, s-a constatat că această instanță este competentă să judece și cererea de față, potrivit determinării din art. 30 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. In această materie nu pot fi incidente dispozițiile art. 149 1 alin. (2) C. proc. pen. când procurorul care instrumentează cauza are posibilitatea de a se adresa cu cerere de arestare (ori prelungire conform art. 155 C. proc. pen.) potrivit unei competențe alternative, sub aspect teritorial - fie instanței competente să judece fondul ori la instanța corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripție teritorială se află locul de deținere, locul unde s-a constatat comiterea faptei, ori sediul parchetului din care face parte procurorul ce instrumentează cauza.

Instanța investită cu o cerere este obligată să-și verifice competența sub toate aspectele în soluționarea cauzei, dincolo de orice alte criterii ce țin de complexitatea cauzei, celeritatea soluționării, impactul mediatic ori în rândul opiniei publice. Așa fiind, s-a constatat că această instanță nu este competentă să soluționeze cererea formulată de inculpat, motiv pentru care, potrivit art. 42 C. proc. pen. a declinat competența în favoarea Curții de Apel Iași. Fiind sesizată cu soluționarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul N.A.A., în baza mandatului de arestare preventivă nr. 4/U.P. din 3 martie 2011, emis de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, deținut în Arestul Secției 9 Poliție București, Curtea de Apel Iași a constatat că nu este competentă teritorial să soluționeze prezenta cerere, excepție pusă în discuția părților.

Pentru a hotărî astfel a reținut că: Art. 160 6 alin. (4) C. proc. pen. stabilește instanța competentă să judece cererile de liberare provizorie, formulate în cursul urmăririi penale, din punct de vedere al competenței materiale. Competența teritorială se stabilește în condițiile art. 30 C. proc. pen. Din interpretarea logică a dispozițiilor care reglementează soluționarea cererilor cu privire la măsurile preventive din cursul urmăririi penale și a dispozițiilor art. 30 C. proc. pen., competentă teritorial este instanța în raza căreia s-a efectuat urmărirea penală. Atunci când există competență teritorială alternativă de a judeca fondul cauzei, pentru cererile efectuate în cursul urmăririi penale, competența revine instanței corespunzătoare în grad în circumscripția căreia se află locul de deținere ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează urmărirea penală, aceasta pentru a se asigura celeritatea în soluționarea unor astfel de cereri.

Acest mod de stabilire a competenței pentru faza de urmărire penală intervine atunci când nu există identitate de loc pentru parchetul care efectuează urmărirea penală, ori loc de detenție cu instanța corespunzătoare să judece fondul cauzei. Având în vedere competența teritorială alternativă pentru soluționare a fondului, prerogativa procurorului inclusă în dispozițiile art. 30 alin. (3) C. proc. pen. de a sesiza mai multe instanțe pentru soluționarea fondului, apreciem că pentru soluționarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, competența revine Curții de Apel București, instanță care a dispus asupra luării și prelungirii măsurii arestării preventive, aceasta și pentru a se putea respecta celeritatea și garanțiile procesuale ale inculpatului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 42 C. proc. pen., Curtea de Apel Iași a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, iar, în baza art. 43 alin. (3) C. proc. pen., a sesizat instanța ierarhic superioară. Înalta Curte asupra conflictului de competență ivit între Curtea de Apel București și Curtea de Apel Iași privind pe inculpatul N.A.A., constată că este competentă să soluționeze prezenta cauză Curtea de Apel Iași pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Legea instituie reglementări diferite ale competenței teritoriale după cum infracțiunile au fost săvârșite pe teritoriul țării sau în afara acesteia, reguli care se aplică atât organelor de cercetare penală cât și instanțelor.

Conform dispozițiilor art. 160 6 alin. (4) C. proc. pen., competentă să soluționeze cererea de liberare provizorie sub control judiciar, în cursul urmăriri penale, revine instanței căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond, iar în cursul judecății, instanței sesizate cu judecarea cauzei. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., competența după teritoriu este determinată de locul unde a fost săvârșită infracțiunea. La regula generală potrivit căreia competența teritorială a organului judiciar trebuie determinată de unul din cele patru locuri arătate în art. 30 C. proc. pen., pot exista excepții, respectiv cum ar fi reglementări particulare ale competenței teritoriale în materia urmăririi penale.

Astfel, reglementarea competenței teritoriale fiind identică pentru organele de urmărire penală și cele de judecată, legea a corelat aceste dispoziții, prevăzând că judecarea cauzei revine aceleia dintre instanțe în a cărei rază teritorială s-a efectuat urmărirea penală, conform art. 30 alin. (2) C. proc. pen. Această normă acoperă de regulă orice situație, pentru că în momentul sesizării instanței există un organ judiciar angajat deja în desfășurarea procesului penal și din motive de simetrie competența de judecată poate reveni în continuare organului aflat în același loc unde s-a efectuat urmărirea. Însă, în ipoteza arătată de prevederilor art. 30 alin. (3) C. proc. pen., trimiterea în judecată nu se poate face decât către o instanță care se află la unul din locurile prevăzute la art. 30 alin. (1) C. proc.

pen., întrucât pentru determinarea competenței, în acest caz, se constată a se reține criteriile de determinare teritorială a organelor judiciare competente și în raport de posibilitatea sporită de a strânge și administra probe, de a lua cu promptitudine măsurile urgente care se impun și de a satisface mai bine cerințele educative ale procesului penal, și nu în ultimul rând având în vedere că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului N.A.A. au fost săvârșite la Punctul de Frontieră Albita care se află în raza teritorială a Curții de Apel Iași, Înalta Curte constată că în cauza de față funcționează ordinea de preferință teritorială. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul N.A.A.

în favoarea Curții de Apel Iași, instanță căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul N.A.A. în favoarea Curtea de Apel Iași, instanță căreia i se va trimite dosarul. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 aprilie 2011.