ÎCCJ, Secția penală

Asupra conflictului de competență,

Din analiza lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 28

martie 2011 pronunțată în dosarul nr. 2762/2/2011 Curtea de Apel București, în

temeiul art. 42 C. proc. pen. combinat cu art. 160

6

alin. (4) C.

proc. pen. a declinat competența de soluționare a cererii de liberare

provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul N.A.A. în favoarea

Curții de Apel Iași.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de

Apel București a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată la această

instanță la data de 23 martie 2011 inculpatul N.A.A. a solicitat în temeiul

art. 160

1

C. proc. pen. liberarea provizorie sub control judiciar,

motivat de faptul că sunt îndeplinite cerințele legale, inculpatul nu va

zădărnici aflarea adevărului, nu va împiedica buna desfășurare a procesului

penal și lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea

publică.

Se mai arată că actele procesuale ce

urmează a fi efectuate de procuror până la finalizarea urmăririi penale, pot fi

efectuate și cu inculpatul în stare de libertate.

La termenul din 28 martie 2010 procurorul

de ședință a invocat excepția necompetenței materiale a acestei instanțe,

potrivit art. 160

b

alin. (4) C. proc. pen., text ce stabilește

competența în favoarea instanței ce judecă fondul, aceasta fiind Curtea de Apel

Iași, potrivit criteriilor stabilite de art. 30 C. proc. pen., sub aspect

teritorial.

Examinând actele și lucrările

dosarului instanța a reținut următoarele:

Inculpatul N.A.A., agent de poliție la

PTF Albita, este cercetat pentru comiterea infracțiunilor prevăzută de art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în repetate rânduri și în

realizarea aceleiași rezoluții infracționale a pretins, primit ori acceptat,

direct sau indirect, prin intermediul colegilor de tură, importante sume de

bani și bunuri de la persoanele care au tranzitat frontiera în perioada

noiembrie 2010 – ianuarie 2011, în scopul neîndeplinirii ori îndeplinirii unor

acte contrar îndatoririlor de serviciu privind control la frontieră, respectiv

de a nu efectua un control strict asupra documentelor

persoanelor/autovehiculelor și de a permite introducerea în România a unor

produse accizabile (în general țigări) cu încălcarea dispozițiilor legale.

Inculpatul mai este cercetat și pentru

infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 constând în aceea că a

constituit (alături de alți inculpați) un grup infracțional organizat,

structurat pe turele de serviciu care au acționat în mod coordonat în scopul

comiterii de infracțiuni de corupție (luare de mită) pentru a obține beneficii

financiare și materiale.

In sarcina inculpatului se rețin

comiterea a 17 acte materiale, astfel: 2 acte la 06 ianuarie 2011, 8 acte la 08

ianuarie 2011, un act la 12 ianuarie 2011, 6 acte la 26 noiembrie 2011.

Față de inculpat s-a dispus arestarea

preventivă pentru 30 zile prin încheierea nr. 849 din 03 martie 2011 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Examinând excepția invocată de către

procurorul de ședință prin prisma dispozițiilor art. 160

6

alin. (4)

C. proc. pen. coroborat cu art. 42 C. proc. pen., instanța a constatat că

aceasta este întemeiată.

Potrivit acestui text rezolvarea

cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în cursul urmăririi penale

revine „instanței căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond, iar în

cursul judecății, instanței sesizate cu judecarea cauzei".

S-a constatat că este reglementată o

competență materială exclusivă în favoarea instanței să judece cauza în fond,

situație în care devin incidente criteriile de stabilire a instanței sub

aspectul competenței teritoriale potrivit criteriilor prevăzute de art. 30 C.

proc. pen., fiind vorba de instanțe egale în grad.

Cum infracțiunile reținute în sarcina

inculpatului sunt săvârșite la Punctul de Trecere a Frontierei Albita, care

este situat în raza teritorială a Curții de Apel Iași, s-a constatat că această

instanță este competentă să judece și cererea de față, potrivit determinării

din art. 30 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

In această materie nu pot fi incidente

dispozițiile art. 149

1

alin. (2) C. proc. pen. când procurorul care

instrumentează cauza are posibilitatea de a se adresa cu cerere de arestare

(ori prelungire conform art. 155 C. proc. pen.) potrivit unei competențe

alternative, sub aspect teritorial - fie instanței competente să judece fondul

ori la instanța corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripție

teritorială se află locul de deținere, locul unde s-a constatat comiterea

faptei, ori sediul parchetului din care face parte procurorul ce instrumentează

cauza.

Instanța investită cu o cerere este

obligată să-și verifice competența sub toate aspectele în soluționarea cauzei,

dincolo de orice alte criterii ce țin de complexitatea cauzei, celeritatea

soluționării, impactul mediatic ori în rândul opiniei publice.

Așa fiind, s-a constatat că această

instanță nu este competentă să soluționeze cererea formulată de inculpat, motiv

pentru care, potrivit art. 42 C. proc. pen. a declinat competența în favoarea

Curții de Apel Iași.

Fiind sesizată cu soluționarea cererii

de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul N.A.A., în

baza mandatului de arestare preventivă nr. 4/U.P. din 3 martie 2011, emis de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția penală, deținut în Arestul Secției 9

Poliție București, Curtea de Apel Iași a constatat că nu este competentă

teritorial să soluționeze prezenta cerere, excepție pusă în discuția părților.

Pentru a hotărî astfel a reținut că:

Art. 160

6

alin. (4) C. proc.

pen. stabilește instanța competentă să judece cererile de liberare provizorie,

formulate în cursul urmăririi penale, din punct de vedere al competenței

materiale.

Competența teritorială se stabilește

în condițiile art. 30 C. proc. pen.

Din interpretarea logică a

dispozițiilor care reglementează soluționarea cererilor cu privire la măsurile

preventive din cursul urmăririi penale și a dispozițiilor art. 30 C. proc. pen.,

competentă teritorial este instanța în raza căreia s-a efectuat urmărirea

penală.

Atunci când există competență

teritorială alternativă de a judeca fondul cauzei, pentru cererile efectuate în

cursul urmăririi penale, competența revine instanței corespunzătoare în grad în

circumscripția căreia se află locul de deținere ori sediul parchetului din care

face parte procurorul care efectuează urmărirea penală, aceasta pentru a se

asigura celeritatea în soluționarea unor astfel de cereri.

Acest mod de stabilire a competenței

pentru faza de urmărire penală intervine atunci când nu există identitate de

loc pentru parchetul care efectuează urmărirea penală, ori loc de detenție cu

instanța corespunzătoare să judece fondul cauzei.

Având în vedere competența teritorială

alternativă pentru soluționare a fondului, prerogativa procurorului inclusă în

dispozițiile art. 30 alin. (3) C. proc. pen. de a sesiza mai multe instanțe

pentru soluționarea fondului, apreciem că pentru soluționarea cererii de

liberare provizorie sub control judiciar, competența revine Curții de Apel

București, instanță care a dispus asupra luării și prelungirii măsurii

arestării preventive, aceasta și pentru a se putea respecta celeritatea și

garanțiile procesuale ale inculpatului.

Pentru considerentele expuse, în

temeiul art. 42 C. proc. pen., Curtea de Apel Iași a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, iar, în baza art. 43

alin. (3) C. proc. pen., a sesizat instanța ierarhic superioară.

Înalta Curte asupra conflictului de

competență ivit între Curtea de Apel București și Curtea de Apel Iași privind

pe inculpatul N.A.A., constată că este competentă să soluționeze prezenta cauză

Curtea de Apel Iași pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Legea instituie reglementări diferite

ale competenței teritoriale după cum infracțiunile au fost săvârșite pe

teritoriul țării sau în afara acesteia, reguli care se aplică atât organelor de

cercetare penală cât și instanțelor.

Conform dispozițiilor art. 160

6

alin. (4) C. proc. pen., competentă să soluționeze cererea de liberare

provizorie sub control judiciar, în cursul urmăriri penale, revine instanței

căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond, iar în cursul judecății,

instanței sesizate cu judecarea cauzei.

Potrivit dispozițiilor art. 30 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen., competența după teritoriu este determinată de locul

unde a fost săvârșită infracțiunea.

La regula generală potrivit căreia

competența teritorială a organului judiciar trebuie determinată de unul din

cele patru locuri arătate în art. 30 C. proc. pen., pot exista excepții, respectiv

cum ar fi reglementări particulare ale competenței teritoriale în materia

urmăririi penale.

Astfel, reglementarea competenței

teritoriale fiind identică pentru organele de urmărire penală și cele de

judecată, legea a corelat aceste dispoziții, prevăzând că judecarea cauzei

revine aceleia dintre instanțe în a cărei rază teritorială s-a efectuat

urmărirea penală, conform art. 30 alin. (2) C. proc. pen.

Această normă acoperă de regulă orice

situație, pentru că în momentul sesizării instanței există un organ judiciar

angajat deja în desfășurarea procesului penal și din motive de simetrie

competența de judecată poate reveni în continuare organului aflat în același

loc unde s-a efectuat urmărirea.

Însă, în ipoteza arătată de

prevederilor art. 30 alin. (3) C. proc. pen., trimiterea în judecată nu se

poate face decât către o instanță care se află la unul din locurile prevăzute

la art. 30 alin. (1) C. proc. pen., întrucât pentru determinarea competenței,

în acest caz, se constată a se reține criteriile de determinare teritorială a

organelor judiciare competente și în raport de posibilitatea sporită de a

strânge și administra probe, de a lua cu promptitudine măsurile urgente care se

impun și de a satisface mai bine cerințele educative ale procesului penal, și

nu în ultimul rând având în vedere că infracțiunile reținute în sarcina

inculpatului N.A.A. au fost săvârșite la Punctul de Frontieră Albita care se

află în raza teritorială a Curții de Apel Iași, Înalta Curte constată că în

cauza de față funcționează ordinea de preferință teritorială.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul N.A.A.

în favoarea Curții de Apel Iași, instanță căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Stabilește competența de soluționare a

cauzei privind pe inculpatul N.A.A. în favoarea Curtea de Apel Iași, instanță

căreia i se va trimite dosarul.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18

aprilie 2011.