ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2578/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prin sentința penală nr. 370 din 27 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București; s-a recunoscut în România sentința penală din 14 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul Sodertom din Suedia. S-a dispus transferarea persoanei condamnate D.B. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 3 ani închisoare. S-a dedus din pedeapsă durata executată de la 26 aprilie 2010 la zi.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut că prin adresa din data de 23 februarie 2011, Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară, Serviciul cooperare judiciară internațională în materie penală a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 302/2004, modificată, cererea formulată de Ministerul de Justiție al Regatului Suediei prin care se solicită transferarea persoanei condamnate D.B. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată acestuia de către instanțele din statul solicitant.

Cererea formulată de autoritățile suedeze a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv copie certificată pentru conformitate de pe hotărârea de condamnare, de pe dovada rămânerii definitive a acesteia, de pe dispozițiile legale aplicabile, indicarea duratei condamnării deja executate, declarație privind refuzul persoanei condamnate de a fi transferat în România. Din verificările efectuate la Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte a rezultat că persoana condamnată este cetățean român, fiind astfel îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. a) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 129 lit. a) din Legea nr. 302/2004.

Din informațiile și documentele comunicate de statul de condamnare, în aplicarea Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, a rezultat că prin hotărârea penală pronunțată la data de 14 iulie 2010 de Tribunalul Sodertorn, definitivă prin decizia Curții de Apel Svea din data de 04 octombrie 2010, numitul D.B. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane. De asemenea, s-a stabilit prin aceeași hotărâre aplicarea măsurii de siguranță a expulzării de pe teritoriul Suediei și interdicția de a se reîntoarce înainte de data de 14 iulie 2018. În fapt, s-a reținut că persoana condamnată, împreună cu altă persoană au exploatat și obligat la muncă silnică un minor.

Având în vedere că această sentință este definitivă, s-a constatat că este îndeplinită condiția prev. de art. 3lit. b) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 129 lit. b) din Legea nr. 302/2004. Din situația executării pedepsei, comunicată de autoritățile suedeze, a rezultat că persoana condamnată a fost arestată, fără întrerupere, din data de 26 aprilie 2010, iar pedeapsa se consideră executată la data de 06 aprilie 2013. În consecință, s-a constatat a fi îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. c) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 129 lit. c) din Legea nr. 302/2004.

Totodată, s-a constatat că este îndeplinită și condiția dublei incriminări prevăzute de art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004 și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, faptele reținute în sarcina persoanei condamnate având corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 678/2001. Persoana condamnată a declarat că nu este de acord cu transferarea sa în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România. Instanța de fond a constatat că în cauză sunt incidente disp. art. 3 pct. 1 din Protocolul adițional la Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptat la Strasbourg în anul 1997 (act ratificat atât de România, cât și de Regatul Suediei), astfel că se poate realiza transferarea susnumitului într-un penitenciar din România și în lipsa consimțământului.

Prin cererea formulată, autoritățile suedeze au solicitat în mod expres continuarea executării pedepsei astfel cum a fost aplicată de instanțele din acest stat. Având în vedere cele ce preced, în baza art. 131 alin. (1), 143, 158, 162 alin. (4) și 163 din Legea nr. 302/2004, instanța fondului a admis sesizarea, a recunoscut sentința penală și a dispus transferarea persoanei condamnate. 2. Împotriva acestei decizii a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând-o sub aspectul lipsei de obiect a cererii de transfer, întrucât persoana transferabilă a fost liberată condiționat de către autoritățile suedeze. În motivarea recursului, s-a arătat că din documentele comunicate de statul de condamnare reiese că persoana transferabilă a fost liberată condiționat de către autoritățile suedeze la data de 06 aprilie 2012, după pronunțarea sentinței instanței de fond, astfel că cererea de transfer a rămas fără obiect.

Examinând recursul declarat de parchet sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este întemeiat. Astfel, prin sentința penală pronunțată la data de 14 iulie 2010 de Tribunalul Sodertorn, definitivă prin decizia Curții de Apel Svea din data de 04 octombrie 2010, numitul D.B. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, dispunându-se totodată aplicarea măsurii de siguranță a expulzării de pe teritoriul Suediei și interdicția de a se reîntoarce înainte de data de 14 iulie 2018. În fapt, s-a reținut că persoana condamnată, împreună cu altă persoană, au exploatat și obligat la muncă silnică un minor.

La data de 06 aprilie 2012, după pronunțarea sentinței instanței de fond, persoana transferabilă a fost liberată condiționat de către autoritățile suedeze, astfel că cererea de transfer a rămas fără obiect. În consecință, Înalta Curte, văzând și prevederile art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul parchetului, va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind recunoașterea sentinței penale din 14 iulie 2010 a Tribunalului Sodertorn, Regatul Suediei, în procedura soluționării cererii de transferare într-un penitenciar din România, formulată de autoritățile judiciare suedeze, în vederea continuării executării pedepsei aplicate condamnatului persoană transferabilă D.B.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 370 din 27 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe condamnatul persoană transferabilă D.B. Casează sentința și, rejudecând, respinge sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind recunoașterea sentinței penale din 14 iulie 2010 a Tribunalului Sodertorn, Regatul Suediei, în procedura soluționării cererii de transferare într-un penitenciar din România formulată de autoritățile judiciare suedeze în vederea continuării executării pedepsei aplicate condamnatului persoană transferabilă D.B. Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 august 2012.