ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1233/2012

Asupra recursului penal de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 509/F din 5 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și s-a recunoscut sentința penală nr. B 13073-08 din 27 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul din Göteborg - Regatul Suediei, de condamnare a numitului C.I.C., în prezent deținut în Penitenciarul Salberga din Regatul Suediei.

S-a dispus transferarea condamnatului într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală mai susmenționată.

S-a constatat că acesta a executat din pedeapsă perioada de la 16 decembrie 2008 la zi.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut, în esență, că raportat la obiectul sesizării formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București constând în recunoașterea sentinței penale de condamnare nr. B 13073-08 din 27 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul din Göteborg - Regatul Suediei, privind pe condamnatul C.I.C. și transferarea acestuia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei se verifică îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 143 cu referire la art. 155, 156 și 162 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs condamnatul persoană transferabilă C.I.C., motivat de faptul că în mod nelegal, în lipsa acordului său, s-a dispus transferarea sa într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei aplicată prin sentința penală nr. B 13073-08 din 27 februarie 2009 a Tribunalului din Göteborg - Regatul Suediei.

Recursul este nefondat.

Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. constată că hotărârea recurată este legală și temeinică.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 385

9

, iar instanța este obligată ca, în afara temeiurilor invocate și cererilor formulate de recurent, să examineze întreaga cauză sub toate aspectele.

În raport de dispozițiile legale menționate, procedând la examinarea cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție constată și reține următoarele:

Prin adresa nr. 45222/2010 înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la data de 9 februarie 2011, Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară a transmis în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 302/2004 modificată, cererea formulată de Ministerul Justiției din Regatul Suediei prin care se solicită transferarea persoanei condamnate C.I.C. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată de către instanțele din statul solicitant.

Cererea formulată de autoritățile suedeze a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv copie de pe hotărârea de condamnare, de pe dispozițiile legale aplicabile, expunerea faptelor pe care se bazează condamnarea, document privind situația executării pedepsei, document din care rezultă refuzul la transferare al persoanei condamnate.

Din verificările efectuate la Ministerul Administrației și Internelor - Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date și la Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte a rezultat că numitul C.I.C. este cetățean român, fiind astfel îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. a) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 129 lit. a) din Legea nr. 302/2004.

Prin adresa din data de 25 februarie 2011 Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a comunicat faptul că în evidențele deținute, numitul C.I.C. este titularul pașaportului nr. PP, emis de către Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple al județului Suceava la data de 7 februarie 2005.

Din informațiile și documentele comunicate de statul de condamnare, în aplicarea Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, a rezultat că prin sentința penală nr. B 13073-08 din data de 27 februarie 2009 numitul C.I.C. a fost condamnat de către Tribunalul din Göteborg la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol deosebit de grav, prev. de art. 6 parag. 1 alin. (1) și (4) C. pen. suedez.

Această sentință a rămas definitivă la data de 22 aprilie 2009, fiind îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. b) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 129 lit. b) din Legea nr. 302/2004.

Din situația executării pedepsei comunicată de autoritățile suedeze a rezultat că numitul C.I.C., a fost arestat la data 16 decembrie 2008, durata condamnării împlinindu-se la data de 17 iunie 2014, condamnatul putând fi eliberat anticipat la data de 17 august 2012, după executarea a 2/3 din pedeapsă. În consecință, este îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. c) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 129 lit. c) din Legea nr. 302/2004.

Prin sentința nr. B 13073-08 din data de 27 februarie 2009 a Tribunalului din Göteborg s-a reținut faptul că

numitul C.I.C. împreună cu acuzatul C.B. au obligat în data de 22 noiembrie 2008, prin exercitare de amenințări și violențe, pe numita C.K. să întrețină relații sexuale cu cei doi acuzați.

În condițiile date, prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile art. 162 alin. (4) și art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată a solicitat recunoașterea sentinței penale de condamnare nr. B 13073-08 din 27 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul din Göteborg - Regatul Suediei, privind persoana condamnată C.I.C. și transferarea acesteia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei.

Instanța de fond, astfel învestită a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 cu referire la art. 155, 156 și 162 din Legea nr. 302/2004 cu modificările și completările ulterioare, pentru considerentele, pe larg expuse, în hotărârea recurată.

Astfel, din examinarea actelor depuse la dosar, respectiv adresa Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate prin care se solicită efectuarea procedurii prevăzute de art. 162 din Legea nr. 302/2004, sentința penală de condamnare, tradusă și în copie legalizată, extras din legislația penală suedeză referitor la dispozițiile legale aplicabile în cauză, extras C. pen. român privind infracțiunile corespunzătoare celor pentru care numitul C.I.C. a fost condamnat în Suedia, adresa emisă de Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de date referitor la domiciliul din România al persoanei condamnate, se constată că prin sentința penală nr. B 13073-08 din 27 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul din Göteborg - Regatul Suediei, numitul C.I.C. a fost condamnat la 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol deosebit de grav, prev. de art. 6 parag. 1 alin. (1) și (4) C. pen. suedez, reținându-se în fapt, că în data de 22 noiembrie 2008, împreună cu numitul C.B., C.I.C. a obligat-o pe C.K. să întrețină relații sexuale, prin exercitarea de amenințări și violențe.

Sentința de condamnare a rămas definitivă la 22 aprilie 2009.

Condamnatul persoană transferabilă C.I.C. a fost arestat preventiv la 16 decembrie 2008, a început executarea pedepsei al cărui termen se împlinește la 17 iunie 2014; condamnatul poate fi eliberat anticipat la data de 17 august 2012, după executarea a două treimi din pedeapsă.

Potrivit dispozițiilor art. 143 din Legea nr. 302/2004 transferarea unei persoane condamnate în vederea executării pedepsei poate avea loc numai în următoarele condiții:

a) condamnatul este resortisant al statului de executare;

b) hotărârea este definitivă;

c) la data primirii cererii de transferare, condamnatul mai are de executat cel puțin 6 luni din durata pedepsei. În cazuri excepționale, în baza acordului între statele implicate, transferarea poate avea loc chiar dacă partea de pedeapsă neexecutată este mai mică de 6 luni;

d) transferul este consimțit de către persoana condamnată sau dacă, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a acesteia, unul dintre cele două state consideră necesar, de către reprezentantul persoanei. Consimțământul nu se cere în cazul evadatului care se refugiază în statul de executare al cărui resortisant este;

e) faptele care au atras condamnarea constituie infracțiuni, potrivit legii statului de executare;

f) statul de condamnare și statul de executare trebuie să se pună de acord asupra acestei transferări, în caz contrar, transferarea nu poate avea loc.

Așa fiind, instanța de fond a reținut în mod corect îndeplinirea condiției dublei incriminări, deoarece faptele pentru care numitul C.I.C. a fost condamnat în Suedia au corespondent în legislația penală română, fiind vorba despre infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen.

De asemenea, s-a constatat că numitul C.I.C. este cetățean român cu domiciliul în România, că hotărârea de condamnare este definitivă, iar la data primirii cererii de transferare, condamnatul avea de executat o perioadă mai mare de 6 luni din durata pedepsei ce i-a fost aplicată.

Condamnatul nu și-a exprimat consimțământul în vederea transferării într-un penitenciar din România dar, prin sentința de condamnare s-a dispus expulzarea acestuia, aplicându-i-se interdicția de a se întoarce în Suedia pe o perioadă de 15 ani, constatându-se astfel incidența dispozițiilor art. 3 pct. 1 din Protocolul adițional la Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate.

Totodată, s-a constatat în mod corect că nu sunt incidente dispozițiile art. 165 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 224/2006 și republicată în M. Of. nr. 377/31.05.2011, privind refuzul opțional al transferării.

În condițiile respectării dispozițiilor legale menționate, instanța de fond în mod corect, în temeiul art. 162 din Legea nr. 302/2004, a admis sesizarea, a recunoscut hotărârea de condamnare și a dispus transferarea condamnatului C.I.C. în vederea continuării executării pedepsei.

De asemenea, în mod corect, în raport de lucrările dosarului, s-a dedus din pedeapsă perioada executată de la data de 16 decembrie 2008 la zi - 19 aprilie 2012.

Conținutul cererii formulată de persoana transferabilă C.I.C. nu poate fi interpretat ca o manifestare de voință exprimată în sensul retragerii recursului formulat, întrucât solicitarea de a-și executa pedeapsa în Suedia confirmă, de fapt, menținerea recursului declarat împotriva hotărârii atacate.

Așa fiind, văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă C.I.C. împotriva sentinței penale nr. 509/F din 9 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pe care o menține ca legală și temeinică.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a dispune obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă C.I.C. împotriva sentinței penale nr. 509/F din 9 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, în sumă de 320 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul persoană transferabilă la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 aprilie 2012.