ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 269 din 26 aprilie 2011, Judecătoria Sibiu a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat, iar în baza art. 43 C. proc. pen. a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență. Judecătoria Sibiu a reținut în considerentele hotărârii că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău sub nr. 4121/200/2010 la 29 martie 2010, contestatorul R.O. a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună asupra existenței concursului de infracțiuni cu privire la faptele pentru care s-a dispus condamnarea sa prin sentințele penale nr. 235/2008 a Judecătoriei Râmnicu Sărat, nr. 1326/2001 a Judecătoriei Sibiu, nr. 385/2000 a Judecătoriei Râmnicu Sărat, nr. 120/1999 a Tribunalului Suceava și nr. 1074/1997 a Judecătoriei Buzău.

În motivarea cererii, petentul R.O. a învederat faptul că, în cauză, cu privire la faptele pentru care a fost condamnat se impune efectuarea contopirii pedepselor având în vedere existența concursului de infracțiuni. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 449 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. proc. pen. Prin sentința penală nr. 391 din 04 mai 2010, Judecătoria Buzău, în temeiul art. 449 C. proc. pen., reținând că petentul nu se află în stare de deținere și nici în executarea pedepsei la locul de muncă și că ultima condamnare a sa este cea dispusă de Judecătoria Râmnicu Sărat, respectiv sentința penală nr. 235 din 03 iulie 2008, definitivă prin decizia penală nr. 468 din 26 iunie 2009 a Curții de Apel Ploiești, și-a declinat competența în favoarea instanței de executare a ultimei hotărâri, respectiv în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Râmnicu Sărat la data de 28 mai 2010 sub nr. 1643/287/2010. Prin sentința penală nr. 100 din 07 martie 2011, Judecătoria Râmnicu Sărat, în temeiul art. 449 C. proc. pen., reținând că petentul nu se află în stare de deținere și nici în executarea pedepsei la locul de muncă, dar că deși ultima condamnare a sa este cea dispusă de Judecătoria Râmnicu Sărat, respectiv sentința penală nr. 235 din 03 iulie 2008, definitivă prin decizia penală nr. 468 din 26 iunie 2009 a Curții de Apel Ploiești, în cauză s-a solicitat doar contopirea pedepselor dispuse prin sentințele penale nr. 120 din 15 septembrie 1999 a Tribunalului Suceava și nr. 1326 din 17 octombrie 2001 a Judecătoriei Sibiu, și-a declinat competența în favoarea instanței de executare a ultimei hotărâri, respectiv în favoarea Judecătoriei Sibiu.

La termenul de judecată din 26 aprilie 2011 instanța din oficiu a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sibiu și declinarea competenței de soluționare a cererii in favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat, având în vedere următoarele: La data de 29 martie 2010, petentul R.O., în timp ce se afla în stare de libertate, nefiind nici în stare de deținere și nici în executarea pedepsei la locul de muncă, a solicitat contopirea pedepselor aplicate prin sentințele penale nr. 235/2008 a Judecătoriei Râmnicu Sărat, nr. 1326/2001 a Judecătoriei Sibiu, nr. 385/2000 a Judecătoriei Râmnicu Sărat, nr. 120/1999 a Tribunalului Suceava și nr. 1074/1997 a Judecătoriei Buzău. Conform dispozițiilor art. 449 alin. (2) C. proc.

pen., instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei in cazul concursului de infracțiuni este instanța de executare a ultimei hotărâri, aceasta fiind în cauza de fața Judecătoria Râmnicu Sărat, a cărei sentință nr. 235/2008 a rămas definitivă la 26 iunie 2009 prin decizia penală nr. 468 din 26 iunie 2009 a Curții de Apel Ploiești. În raport de formularea textului menționat, instanța a reținut că aprecierea asupra competenței de soluționare a unei cereri de contopire se face de către instanța de executare a ultimei hotărâri, fără alte referiri doar la sentințele a căror contopire este solicitată de petent.

Din acest punct de vedere, instanța a reținut că soluția Judecătoriei Râmnicu Sărat de declinare a judecării cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu este nelegală întrucât aprecierea asupra competenței de soluționare a unei cereri de contopire se face de către instanța de executare a ultimei hotărâri, în cauză deci de către Judecătoria Râmnicu Sărat, aceasta fiind ultima instanță care a pronunțat o hotărâre do condamnare a petentului.

Mai mult decât atât, instanța a reținut că Judecătoria Râmnicu Sărat în mod eronat a și constatat că petentul a solicitat doar contopirea pedepselor aplicate prin sentințele penale nr. 1326/2001 a Judecătoriei Sibiu și nr. 120/1999 a Tribunalului Suceava, atâta timp cât acesta a solicitat prin cererea sa în mod expres constatarea existenței concursului de infracțiuni cu privire la faptele pentru care s-a dispus condamnarea sa prin sentințele penale nr. 1074/1997 a Judecătoriei Buzău, nr. 120/1999 a Tribunalului Suceava, nr. 385/2000 a Judecătoriei Râmnicu Sărat, nr. 1326/2001 a Judecătoriei Sibiu și nr. 235/2008 a Judecătoriei Râmnicu Sărat.

Mai mult, deși Judecătoria Râmnicu Sărat prin sentința nr. 235/2008 a constatat că fapta pentru care petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1326/2001 a Judecătoriei Sibiu este concurentă cu fapta dedusă judecății în acea cauză, petentul a solicitat și constatarea faptului că fapta pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 1326/2001 a Judecătoriei Sibiu este concurentă cu cea din sentința penală nr. 120/1999 a Tribunalului Suceava, deci implicit că fapta pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 120/1999 a Tribunalului Suceava este concurentă cu fapta pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 235/2008 a Judecătoriei Râmnicu Sărat. Examinând actele dosarului, Înalta Curte reține că, în speță, competența de soluționare a cauzei revine judecătoriei Râmnicu Sărat pentru următoarele considerente: Prin cererea adresată Judecătoriei Buzău la data de 26 martie 2010, petiționarul condamnat R.O.

a solicitat contopirea pedepselor aplicate prin sentințele penale nr. 1074/1997 a Judecătoriei Buzău, nr. 120/1999 a Tribunalului Suceava, nr. 385/2000 a Judecătoriei Râmnicu Sărat, nr. 1326/2001 a Judecătoriei Sibiu și nr. 235/2008 a Judecătoriei Râmnicu Sărat. În motivarea cererii sale, petiționarul arată că sunt incidente dispozițiile legale privind concursul de infracțiuni și a solicitat contopirea pedepselor aplicate prin hotărârile menționate, în temeiul art. 449 lit. a) și lit. b) C. proc. pen. Potrivit art. 449 alin. (2) C. proc. pen., instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul când cel condamnat se află în stare de deținere ori în executarea pedepsei la locul de muncă, instanța corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deținere sau, după caz, unitatea unde se execută pedeapsa.

În speță, petiționarul nu se află în stare de deținere și nici în executarea pedepsei la locul de muncă, astfel că instanța competentă să soluționeze cererea potrivit dispozițiilor legale invocate este instanța de executare a ultimei hotărâri, respectiv Judecătoria Râmnicu Sărat. În consecință, în temeiul art. 43 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat, instanță căreia i se va trimite dosarul. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul R.O. în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat, instanță căreia i se va trimite dosarul. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 iulie 2011.