ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3794/2010

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 193 din 20 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. 2821/54/2010, s-a admis cererea de executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare franceze - Tribunalul de Mare Instanță din Lille.

S-a luat act de consimțământul exprimat de persoana solicitată A.C., și s-a dispus predarea acesteia, autorităților judiciare franceze, cu respectarea regulii specialității.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 29 de zile începând cu 20 octombrie 2010 până la 17 noiembrie 2010, inclusiv.

S-a dispus emiterea mandatului de arestare.

S-au luat măsuri pentru efectuarea unei traduceri, în regim de urgență a actelor ce urmează a fi înaintate autorităților franceze.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 20 octombrie 2010, a fost înregistrată Adresa nr. 8724/II/5/2010 din 19 octombrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin care s-a înaintat mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare franceze - Tribunalul de Mare Instanță din Lille -, privind arestarea persoanei solicitate A.C. față de care s-a emis mandat european de arestare la 19 octombrie 2010 în dosarul JIRSAC/10/2 - nr. 10/22834.

Totodată, au fost înaintate, procesul-verbal încheiat la 19 octombrie 2010 de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Ordonanța de reținere nr. 26/2010 din aceeași dată, prin care s-a dispus reținerea persoanei solicitate A.C. pentru 24 de ore, începând cu 19 octombrie 2010, orele 16:30, până la 20 octombrie 2010, orele 16:30.

În mandatul european de arestare se arată că persoana solicitată este căutată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune comisă în banda organizată, prev. și ped. de art. 132-71, 313-1, 313-2, 313-3, 313-7, 313-8 C. pen. francez și a infracțiunii de asociere de răufăcători în scopul comiterii unor delicte, faptă prev. de art. 450-1, 450-3, 450-5 din același cod.

În fapt, s-a reținut că, persoana solicitată, acționând împreună cu alte persoane, a comis pe teritoriul statului francez multiple înșelăciuni prin folosirea în diferite magazine și tutungerii a unor carduri bancare adevărate sau contrafăcute, dar toate inscripționate pe banda magnetică, cu un număr fals de card bancar.

Cardurile au fost folosite de persoana solicitată și de celelalte persoane împreună cu care a acționat, fie pentru a face cumpărături, fie pentru jocuri în tutungerii, în scopul de a-și procura bani în numerar. Paguba este estimată la sute de mii de euro, iar banii numerar obținuți erau trimiși în România sau în Spania prin Serviciul W.U.

Audiată fiind, persoana solicitată și-a exprimat consimțământul la predarea către autoritățile franceze.

Instanța de fond, luând act de poziția persoanei solicitate, cetățean român, reținând că nu este incident niciunul din motivele de refuz a executării mandatului european de arestare, prev. de art. 88 din Legea nr. 302/2004, modificată și, constatând că împotriva lui A.C. a fost emis un mandat european de arestare de către Tribunalul de Mare Instanță din Lille, a luat act de consimțământul persoanei solicitate la predarea către autoritățile judiciare franceze, cu respectarea regulii specialității.

Totodată, curtea a apreciat că se impune arestarea persoanei solicitate, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 20 octombrie 2010, până la 17 noiembrie 2010, în vederea predării acesteia către autoritățile judiciare franceze, dispunând emiterea mandatului de arestare.

Împotriva sentinței a declarat recurs persoana solicitată, fără a indica însă motivele de recurs prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat.

În cererea de recurs, persoana solicitată a susținut doar că hotărârea instanței de fond prin care s-a dispus arestarea sa în baza mandatului european de arestare este nelegală și netemeinică.

La termenul de judecată din data de 27 octombrie 2010, persoana solicitată nu a fost prezentă, deoarece, potrivit relațiilor furnizate de Inspectoratul de Poliție al județului Dolj, la 25 octombrie 2010, A.C., a fost predată autorităților franceze în baza mandatului european de arestare emis pe numele său. A fost prezent în instanță, apărătorul desemnat din oficiu a persoanei solicitate care a pus concluzii în sensul că a lăsat la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.

Examinând hotărârea atacată, din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că, recursul este inadmisibil.

Din actele și lucrările de la dosar, rezultă că la data de 19 octombrie 2010, Tribunalul de Mare Instanță din Lille a emis împotriva recurentei persoană solicitată un mandat european de arestare în dosarul nr. JIRSAC/10/2 - nr. 10/22834, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune comisă în bandă organizată, prevăzută de art. 132-71, 313-1, 313-2, 313-3, 313-7, 313-8 C. pen. francez și, respectiv, a infracțiunii de asociere de răufăcători în scopul comiterii unor delicte, faptă prevăzută și pedepsită de art. 450-1, 450-3, 450-5 din același cod. Faptele reținute în sarcina recurentei persoană solicitată constau, în esență, în aceea că, aceasta împreună cu alte persoane a comis pe teritoriul statului francez, multiple înșelăciuni prin folosirea, în diferite magazine și tutungerii, a unor carduri bancare, adevărate sau contrafăcute, dar toate inscripționate pe bandă magnetică, cu un număr fals de card bancar. Recurenta și celelalte persoane au folosit cardurile, fie pentru a face cumpărături, fie mai ales pentru jocuri în tutungerii în scopul de a-și procura bani în numerar, bani care erau, în parte, trimiși prin mandate W.U. în România sau în Spania. Paguba este estimată de autoritățile judiciare franceze la sute de mii de euro.

Instanța de fond, sesizată în conformitate cu prevederile art. 89 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, modificată, a procedat potrivit art. 90 din legea menționată în sensul că, a adus la cunoștința persoanei solicitate existența și conținutul mandatului european de arestare, drepturile prevăzute de art. 91 din lege, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, arătându-i consecințele judiciare ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia, după care a fost ascultată persoana solicitată, ocazie cu care a declarat că își exprimă consimțământul la predarea către autoritățile judiciare franceze. Poziția persoanei solicitate a fost consemnată într-un proces-verbal întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 90 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, modificată.

Instanța de fond, constatând că nu este incident niciunul din motivele de refuz a executării mandatului european de arestare, că acesta are conținutul și forma cerută de art. 79 din legea în domeniu a admis cererea de executare a mandatului european de arestare, a luat act de consimțământul exprimat de persoana solicitată A.C. și a dispus predarea acesteia autorităților judiciare franceze, cu respectarea regulii specialității.

În vederea predării persoanei solicitate, instanța de fond a dispus arestarea acesteia pe o perioadă de 29 de zile, începând cu 20 octombrie 2010, până la 17 noiembrie 2010, inclusiv.

În conformitate cu prevederile art. 90 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, modificată, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa (cazul în speță), dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz ale executării prevăzute la art. 88, judecătorul se pronunță prin sentință care este definitivă așa cum dispune art. 94

1

alin. (2) din legea menționată.

În raport de dispozițiile legale sus-invocate, împotriva hotărârii pronunțate în baza art. 90 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, modificată nu poate fi exercitată calea de atac a recursului, iar dacă aceasta a fost formulată, se privește ca inadmisibilă, în conformitate cu disp. art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., în cauză fiind pronunțată o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de recurs.

Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta persoană solicitată A.C. va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 520 RON din care, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 RON, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de persoana solicitată A.C. împotriva Sentinței penale nr. 193 din 20 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta persoană solicitată la 520 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 octombrie 2010.

Procesat de GGC - NN