ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2435/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului

Suceava, reclamantul C.V. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Suceava

pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța să se anuleze decizia  din 21 septembrie

2009 emisă de intimată și să fie obligată să emită o nouă decizie prin care să se

dispună pensionarea sa pentru munca depusă și limită de vârstă, întrucât întrunește

condițiile legale ca urmare a activității desfășurate în Germania.

Prin sentința civilă

nr. 35 din 07 ianuarie 2010, Tribunalul Suceava a respins contestația formulată

de contestatorul C.V. ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut, în esență că, potrivit art. 41 alin. (1) și (4) din Legea

nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale,

cu modificările ulterioare, condițiile privind vârsta standard de pensionare sunt

de 60 de ani pentru femei și 65 de ani pentru bărbați.

În ceea ce privește stagiul

minim de cotizare, prima instanță a constatat că, petentul nu îndeplinește condițiile

legale prevăzute de art. 41 alin. (1) și (4) din Legea nr. 19/2000 pentru a putea

beneficia de pensie pentru limita de vârstă nefiind realizată condiția stagiului

minim de cotizare de 11 ani și 2 luni, conform Anexei nr. 3 la Legea nr. 19/2000.

Împotriva acestei hotărâri

contestatorul C.V. a declarat recurs criticând-o ca nelegală, întrucât prima instanță

nu a luat în considerare actele depuse.

La termenul de judecată

din recurs, respectiv la 12 aprilie 2010 recurentul–contestator a solicitat să se

ia act de faptul că renunță la cererea de recurs.

Curtea de Apel Suceava,

secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 575 din 22 aprilie

2010 a luat act de cererea de renunțare a contestatorului C.V. la judecarea recursului

declarat împotriva sentinței civile nr. 35 din 07 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul

Suceava, secția civilă.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri, contestatorul C.V. a declarat recurs susținând că a fost obligat

de instanța de judecată să semneze o declarația al cărei conținut nu l-a cunoscut,

întrucât nu a fost scrisă de acesta.

Recursul este inadmisibil.

Potrivit art. 299 C. proc.

civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs hotărârile pronunțate în apel și

hotărârile date în primă instanță fără drept de apel.

Așadar, căii de atac a

recursului îi sunt supuse hotărârile definitive stabilite ca atare prin art. 377

C. proc. civ.

Pe de altă parte, din

dispozițiile art. 377 alin. (2) C. proc. civ., cu referire la hotărârile irevocabile,

raportat la art. 299 din același cod, rezultă că sistemul român de jurisdicție a

statuat principiul unicității recursului, dreptul la această cale de atac stingându-se

prin exercitare.

Drept urmare, posibilitatea

legală a declarării unui nou recurs este exclusă.

Așa fiind, Înalta Curte

va respinge recursul declarat în cauză de contestatorul C.V. ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil

recursul declarat de reclamantul C.V. împotriva deciziei civile nr. 575 din 22 aprilie

2010 a Curții de Apel Suceava, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 martie 2011.