ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2435/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, reclamantul C.V. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Suceava pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța să se anuleze decizia din 21 septembrie 2009 emisă de intimată și să fie obligată să emită o nouă decizie prin care să se dispună pensionarea sa pentru munca depusă și limită de vârstă, întrucât întrunește condițiile legale ca urmare a activității desfășurate în Germania. Prin sentința civilă nr. 35 din 07 ianuarie 2010, Tribunalul Suceava a respins contestația formulată de contestatorul C.V. ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență că, potrivit art. 41 alin. (1) și (4) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările ulterioare, condițiile privind vârsta standard de pensionare sunt de 60 de ani pentru femei și 65 de ani pentru bărbați.

În ceea ce privește stagiul minim de cotizare, prima instanță a constatat că, petentul nu îndeplinește condițiile legale prevăzute de art. 41 alin. (1) și (4) din Legea nr. 19/2000 pentru a putea beneficia de pensie pentru limita de vârstă nefiind realizată condiția stagiului minim de cotizare de 11 ani și 2 luni, conform Anexei nr. 3 la Legea nr. 19/2000. Împotriva acestei hotărâri contestatorul C.V. a declarat recurs criticând-o ca nelegală, întrucât prima instanță nu a luat în considerare actele depuse. La termenul de judecată din recurs, respectiv la 12 aprilie 2010 recurentul–contestator a solicitat să se ia act de faptul că renunță la cererea de recurs. Curtea de Apel Suceava, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 575 din 22 aprilie 2010 a luat act de cererea de renunțare a contestatorului C.V.

la judecarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 35 din 07 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă. Împotriva acestei din urmă hotărâri, contestatorul C.V. a declarat recurs susținând că a fost obligat de instanța de judecată să semneze o declarația al cărei conținut nu l-a cunoscut, întrucât nu a fost scrisă de acesta. Recursul este inadmisibil. Potrivit art. 299 C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs hotărârile pronunțate în apel și hotărârile date în primă instanță fără drept de apel. Așadar, căii de atac a recursului îi sunt supuse hotărârile definitive stabilite ca atare prin art. 377 C. proc. civ. Pe de altă parte, din dispozițiile art. 377 alin. (2) C. proc.

civ., cu referire la hotărârile irevocabile, raportat la art. 299 din același cod, rezultă că sistemul român de jurisdicție a statuat principiul unicității recursului, dreptul la această cale de atac stingându-se prin exercitare. Drept urmare, posibilitatea legală a declarării unui nou recurs este exclusă. Așa fiind, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză de contestatorul C.V. ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul C.V. împotriva deciziei civile nr. 575 din 22 aprilie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2011.