ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1289/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată reclamanta R.B.I.E. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății - Comisia Națională pentru Produse Biocide, K.F., Ministerul Sănătății - Direcția Pentru Infrastructură Sanitară, Logistică și Dispozitive Medicale, A.S. și T.A.M., ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună următoarele: 1) nulitatea avizelor din 01 septembrie 2009, 2) revocarea/nulitatea adreselor din 11 august 2009, 03 septembrie 2009, 30 septembrie 2009, 19 octombrie 2009, 3) repararea prejudiciului material, în cuantum de 285.331,20 RON la nivelul beneficiului nerealizat valorificării produsului S.I.N., creat de Comisia Națională de Produse Biocide pentru neeliberarea avizului până la data de 17 februarie 2009, dată la care a fost emisă H.G.

nr. 54/2009, nou cadru normativ conform prevederilor Directivei nr. 93/42/EEC, cadru de reglementare ce modifică modalitatea de comercializare a produselor dezinfectanți de suprafețe, precum și 4) repararea prejudiciului material, în solidar, creat de intimați ca urmare a imposibilității valorificării produselor - dispozitive de unică folosință - dezinfectanți pentru dezinfecția dispozitivelor medicale, CE 0481 - clasa Ua, pe piața de profil din România, în cadrul licitațiilor organizate în baza O.U.G. nr. 34/2006 cu modificările și completările ulterioare coroborat cu H.G. nr. 911/2005, H.G. nr. 54/2009, art. 66, 67, Directiva 93/42/CEE, pe perioada 01 martie 2009 și până în prezent, prin încadrarea neconformă a produselor noastre ca Produse Biocide, Avize din 01 septembrie 2009, cu cheltuieli de judecata.

Ministerul pârât a formulat întâmpinare (dosar Tribunalul București ) prin care a invocat excepția lipsei capacității procesuale pasive a Direcției Pentru Infrastructură Sanitară, Logistică și Dispozitive Medicale, excepția inadmisibilității cererii, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile conform art. 7 din Legea nr. 554/2004 și excepția netimbrării capătului 3 și 4 al acțiunii. Pe fond s-a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. Pârâtul K.F., prin întâmpinarea depusă, (dosar Curte de Apel București ) a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, față de împrejurarea că în prezent nu deține nici o funcție în cadrul Comisiei Naționale Pentru Produse Biocide și excepția lipsei de interes a prezentei cereri, față de împrejurarea că, perioada de valabilitate a avizelor a expirat.

A mai arătat că Direcția Pentru Infrastructură Sanitară, Logistică și Dispozitive Medicale este un organ în cadrul Ministerul Sănătății care nu are personalitate juridică proprie. Pârâta T.A.M., prin întâmpinarea depusă (dosar Curte de Apel București) a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât nu a acționat în nume personal, ci și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, ca funcționar public în cadrul D.I.S.L.D.M. – M.S., iar adresele de răspuns la solicitările reclamantei nu au implicare economică și ca atare nu se încadrează în prevederile art. 16 din Legea nr. 554/2004. La termenul din 07 februarie 2011 pârâtul S.A.I. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive pentru aceleași argumente arătate de pârâta T.A.M.

Societatea comercială reclamantă, atât prin răspunsul la întâmpinare (dosar Curte de Apel) cât și cu ocazia dezbaterilor a solicitat să se constate că cererea introductivă pentru capătul 1 și 2 a rămas fără obiect. La termenul din 07 februarie 2011 instanța, din oficiu, a ridicat excepția inadmisibilității capetelor 3 și 4 ale acțiunii reclamantei. Prin sentința civilă nr. 1257 din 21 februarie 2011 Curtea de Apel București - secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins capetele 1 și 2 ale acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta R.B.I.E. SRL, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății - Comisia Națională pentru Produse Biocide, K.F., Ministerul Sănătății - Direcția Pentru Infrastructură Sanitară, Logistică și Dispozitive Medicale, A.S.

și T.A.M., ca fiind rămase fără obiect, a luat act că pârâții au renunțat la excepțiile inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, excepția lipsei de interes și a netimbrării capetelor 3 și 4 ale acțiunii, a respins excepția lipsei calități procesuale pasive formulată de pârâții persoane fizice. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că a șa cum a rezultat din susținerile părților cât și din actele aflate la dosarul cauzei (dosar Tribunal), avizele în litigiu au avut o valabilitate limitată, care a expirat la data de 30 iunie 2010; ceea ce face ca cele două capete ale acțiunii să fi rămas fără obiect și pe de altă parte, societatea comercială reclamantă nejustificând un interes actual în cauză, în privința analizării legalității / nelegalității acestora.

De altfel, având în vedere că demersul juridic al societății comerciale viza, în realitate, faptul că autoritățile pârâte nu soluționaseră în termenul legal, cererea depusă pentru eliberarea Autorizației de punere pe piață a produselor pentru care fuseseră eliberate avizele în litigiu, în cauză ar fi trebuit analizată natura juridică a avizelor în litigiu ( dacă sunt sau nu acte administrative), analiză devenită inutilă în raport cu soluția primită de primele 2 capete ale acțiunii.

Totodată, având în vedere că, prin întâmpinările formulate, ministerul pârât, pe de o parte și pârâții persoane fizice, pe de altă parte, au invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru capetele 1 și 2, în raport de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, excepția lipsei de interes precum și excepția netimbrării, pentru capetele 3 și 4 ale acțiunii, față de lipsa de obiect a capetelor 1 și 2 a cererii introductive, la termenul din 07 februarie 2011, pârâții au învederate instanței că au înțeles să renunțe la aceste excepții, având în vedere și faptul că societatea reclamantă a timbrat capetele 3 și 4 ale acțiunii, așa cum i s-a pus în vedere. 2) Față de această împrejurare, Curtea urmează să ia act de renunțările pârâților la excepția inadmisibilității acțiunii, pentru lipsa plângerii prealabile, excepția lipsei de interes și excepția netimbrării pentru capetele 3 și 4 ale acțiunii.

De fapt, în ceea ce privește timbrarea, instanța are în vedere că societatea comercială reclamantă s-a conformat dispozițiilor instanței. 3) În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții persoane fizice instanța urmează să o respingă, ca fiind lipsită de temei legal. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „(1) Cererile în justiție prevăzute de prezenta lege vor putea fi formulate și personal împotriva persoanei fizice care a elaborat, a emis sau a încheiat actul ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere.

În cazul în care acțiunea se admite, persoana respectivă va putea fi obligată la plata despăgubirilor, solidar cu autoritatea publică respectivă.”. Deci, rațiunea chemării în judecată a pârâților constă în eventuala lor obligare la plata unor despăgubiri, în cazul în care reclamantul, în speță societatea comercială reclamantă, a formulat o astfel de cerere. Or, în cauză, capetele 3 și 4 se referă tocmai la repararea prejudiciului material, în cuantum de 285.331,20 RON la nivelul beneficiului nerealizat valorificării produsului S.I.N., creat de Comisia Națională de Produse Biocide pentru neeliberarea avizului până la data de 17 februarie 2009, dată la care a fost emisă H.G.

nr. 54/2009, nou cadru normativ conform prevederilor Directivei 93/42/EEC, cadru de reglementare ce modifică modalitatea de comercializare a produselor dezinfectanți de suprafețe, respectiv repararea prejudiciului material, în solidar, creat ca urmare a imposibilității valorificării produselor dezinfectanți pentru dezinfecția dispozitivelor medicale CE 0481- clasa II, pe piața de profil din România, în cadrul licitațiilor organizate în baza O.U.G. nr. 34/2006 cu modificările și completările ulterioare coroborat cu H.G. nr. 911/2005, H.G. nr. 54/2009, art. 66, 67, Directiva 93/42/CEE, pe perioada 01 martie 2009 și până în prezent în cadrul licitațiilor organizate în baza O.U.G. nr. 34/2006 cu modificările și completările ulterioare coroborat cu H.G.

nr. 911/2005, H.G. nr. 54/2009, art. 66, 67, Directiva 93/42/CEE, pe perioada 01 martie 2009 și până în prezent. 4) În ceea ce privește excepția lipsei capacității juridice a Direcției Pentru Infrastructură Sanitară, Logistică și Dispozitive Medicale din cadrul Ministerului Sănătății, instanța reține că această structură este doar un compartiment de lucru, care nu are competență proprie, exercitând atribuțiile și sarcinile Ministerului Sănătății în domeniul infrastructurii sanitare, logisticii și dispozitivelor medicale; situație în care va admite această excepție și va respinge ca atare acțiunea, în contradictoriu cu această pârâtă.

II) În ceea ce privește excepția ridicată din oficiu de instanță, cu privire la inadmisibilitatea capetelor 3 și 4 ale acțiunii, instanța constată următoarele: Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că admite excepția lipsei capacității juridice a Direcției de Infrastructură Sanitară Logistică și Dispozitive Medicale și respinge acțiunea în contradictoriu cu aceasta. Într-adevăr, potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004” În cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru”.

În concluzie, s-a reținut că, instanța va putea hotărî asupra despăgubirilor pentru daune materiale și morale, numai în situația în care va proceda la soluționarea pe fond a capetelor principale ale acțiunii, care vizează anularea actelor administrative, nu și atunci când acțiunea este soluționată ca urmare a unor incidente procesuale care au împiedicat analiza fondului cauzei. Astfel fiind, față de considerentele mai sus expuse, instanța va dispune în consecință: Împotriva acestei sentințe a formulat recurs SC R.B.I.E. SRL, susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, instanța de fond stabilind în mod greșit că cererea de acordare a daunelor materiale și morale este inadmisibilă în condițiile rămânerii fără obiect a capătului de cerere principal, referitor la anularea unor acte administrative.

Recurenta invocă, astfel, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv greșita aplicare a legii, arătând că nu a renunțat la cererea principală, ci a solicitat expres să se constate că aceasta a rămas fără obiect, iar din actele dosarului rezultă clar că pârâții și-au manifestat expres refuzul de a soluționa cererea sa, cauzându-i grave prejudicii, ceea ce o îndreptățește la acordarea despăgubirilor. De altfel, precizează reclamanta, art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 permite, în anumite condiții, chiar exercitarea acțiunii în despăgubiri ca acțiune de sine - stătătoare. Se arată că, în speță, plângerea prealabilă a fost formulată la 14 septembrie 2009, acțiunea a fost înregistrată pe rolul instanței de contencios administrativ la 10 noiembrie 2009, clarificarea cadrului legislativ făcându-se pe parcursul judecății, abia în anul 2010, prin O.M.S.

nr. 10 din 8 ianuarie 2010 și O.M.S. nr. 253 din 26 martie 2010. Totodată, din actele dosarului, rezultă cu claritate că pârâții și-au manifestat refuzul de a soluționa cererile reclamantei, iar funcționarii publici chemați în judecată sunt semnatarii avizelor și adreselor nelegale, a căror anulare s-a cerut. În drept recurenta a invocat prevederile art. 304 pct. 9, art. 304 1 , art. 312 C. proc. civ., raportate la prevederile art. 8 alin. (1), art., art. 18 alin. (1) și (2), art. 19 alin. (1) și următoarele din Legea nr. 554/2004. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se încadrează din punct de vedere procedural în prevederile art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Prin acțiunea formulată în contencios administrativ reclamanta SC R.B.I.E. SRL a solicitat anularea unor acte intitulate „avize” și „adrese de reglementare emise de Ministerul Sănătății, cu încălcarea reglementărilor în vigoare, și care ar fi prejudiciat-o în sensul că a fost împiedicată să participe la licitația din 3 decembrie 2008 cu produsul S.I.N., beneficiul nerealizat fiind estimat la 285331,20 RON. Prin cererile expres formulate atât la termenul din 9 septembrie 2010, cât și la termenul din 22 noiembrie 2010 (dosar Curtea de Apel București) reclamanta a solicitat expres să se constate ca lipsită de obiect cererea introductivă de instanță pentru capetele 1 și 2 de cerere având în vedere modificarea cadrului normativ sub care se comercializează pe teritoriul României produsele declarate Dispozitive medicale – dezinfectanți de unică folosință.

Astfel, reclamanta însăși a invocat o excepție ce a împiedicat judecarea în fond a capetelor de cerere principale, privind nulitatea actelor intitulate „avize” și „adrese”, emise de Ministerul Sănătății, iar instanța de fond, în mod corect a făcut aplicarea dispozițiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia „în cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru”.

Rezultă astfel, din textul de lege citat, dar și din alte prevederi ale Legii nr. 554/2004 (art. 8 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 19 alin. (1), că cererea de daune materiale și morale în cadrul contenciosului administrativ este strâns legată de demonstrarea caracterului nelegal al unui act administrativ, respectiv de o judecată asupra legalității actului, nefiind posibilă analizarea unei cereri de daune dacă cererea principală, de anulare a actului administrativ a fost respinsă – indiferent din ce motiv. În speță recurenta - reclamantă nu a criticat soluția instanței de fond sub aspectul soluției pronunțate în privința capetelor de cerere 1 și 2, respinse ca rămase fără obiect, dar a susținut – în mod neîntemeiat - că cererea sa de despăgubiri (materiale și morale) ar fi trebuit soluționată chiar și în lipsa unei soluții de admitere a capetelor de cerere principale,vizând anularea unor acte administrative.

Pentru considerentele menționate, Înalta Curte, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, iar recursul urmează a fi respins ca nefondat. În ceea ce privește excepția nulității recursului întemeiată pe art. 302 1 , invocată de intimata T.A.M., aceasta urmează a fi respinsă, deoarece din motivarea cererii de recurs se pot identifica criticile aduse sentinței recurate, cât și prevederile procedurale în care acestea se încadrează. În baza art. 274 alin. (3) C. proc. civ. recurenta urmează a fi obligată la cheltuieli de judecată către intimata T.A.M., cheltuieli apreciate de instanță la 3500 lei, având în vedere complexitatea relativ redusă a cauzei în faza de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimata T.A.M. Respinge recursul declarat de SC R.B.I.E. SRL împotriva sentinței civile nr. 1257 din 21 februarie 2011 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta la plata către intimata T.A.M. a sumei de 3500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2012.