ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1289/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1289/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

formulată

reclamanta

R.B.I.E. SRL a solicitat

în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății - Comisia Națională pentru Produse

Biocide, K.F., Ministerul Sănătății - Direcția Pentru Infrastructură Sanitară,

Logistică și Dispozitive Medicale, A.S. și T.A.M., ca prin hotărârea

judecătorească ce se va pronunța să se dispună următoarele:

1) nulitatea avizelor

din 01 septembrie 2009,

2) revocarea/nulitatea

adreselor din 11 august 2009, 03 septembrie 2009, 30 septembrie 2009, 19 octombrie

2009,

3) repararea

prejudiciului material, în cuantum de 285.331,20 RON la nivelul beneficiului

nerealizat valorificării produsului S.I.N., creat de Comisia Națională de

Produse Biocide pentru neeliberarea avizului până la data de 17 februarie 2009,

dată la care a fost emisă H.G. nr. 54/2009, nou cadru normativ conform

prevederilor Directivei nr. 93/42/EEC, cadru de reglementare ce modifică

modalitatea de comercializare a produselor dezinfectanți de suprafețe, precum

și

4) repararea

prejudiciului material, în solidar, creat de intimați ca urmare a

imposibilității valorificării produselor - dispozitive de unică folosință -

dezinfectanți pentru dezinfecția dispozitivelor medicale, CE 0481 - clasa Ua,

pe piața de profil din România, în cadrul licitațiilor organizate în baza O.U.G.

nr. 34/2006 cu modificările și completările ulterioare coroborat cu H.G. nr.

911/2005, H.G. nr. 54/2009, art. 66, 67, Directiva 93/42/CEE, pe perioada 01

martie 2009 și până în prezent, prin încadrarea neconformă a produselor noastre

ca Produse Biocide, Avize din 01 septembrie 2009, cu cheltuieli de judecata.

Ministerul pârât a

formulat întâmpinare (dosar Tribunalul București ) prin care a invocat excepția

lipsei capacității procesuale pasive a Direcției Pentru Infrastructură Sanitară,

Logistică și Dispozitive Medicale, excepția inadmisibilității cererii, pentru

neîndeplinirea procedurii prealabile conform art. 7 din Legea nr. 554/2004 și

excepția netimbrării capătului 3 și 4 al acțiunii.

Pe fond s-a solicitat

respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Pârâtul K.F., prin

întâmpinarea depusă, (dosar Curte de Apel București ) a invocat excepția lipsei

calității sale procesuale pasive, față de împrejurarea că în prezent nu deține

nici o funcție în cadrul Comisiei Naționale Pentru Produse Biocide și excepția

lipsei de interes a prezentei cereri, față de împrejurarea că, perioada de

valabilitate a avizelor a expirat. A mai arătat că Direcția Pentru

Infrastructură Sanitară, Logistică și Dispozitive Medicale este un organ în

cadrul Ministerul Sănătății care nu are personalitate juridică proprie.

Pârâta T.A.M., prin

întâmpinarea depusă (dosar Curte de Apel București) a invocat excepția lipsei

calității procesuale pasive, întrucât nu a acționat în nume personal, ci și-a

îndeplinit atribuțiile de serviciu, ca funcționar public în cadrul D.I.S.L.D.M.

– M.S., iar adresele de răspuns la solicitările reclamantei nu au implicare

economică și ca atare nu se încadrează în prevederile art. 16 din Legea nr. 554/2004.

La termenul din 07

februarie 2011 pârâtul S.A.I. a invocat excepția lipsei calității procesuale

pasive pentru aceleași argumente arătate de pârâta T.A.M.

Societatea comercială

reclamantă, atât prin răspunsul la întâmpinare (dosar Curte de Apel) cât și cu

ocazia dezbaterilor a solicitat să se constate că cererea introductivă pentru

capătul 1 și 2 a rămas fără obiect.

La termenul din 07

februarie 2011 instanța, din oficiu, a ridicat excepția inadmisibilității

capetelor 3 și 4 ale acțiunii reclamantei.

Prin sentința civilă nr.

1257 din 21 februarie 2011 Curtea de Apel

București -

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins capetele 1 și 2

ale acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta R.B.I.E. SRL, în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății - Comisia Națională pentru Produse

Biocide, K.F., Ministerul Sănătății - Direcția Pentru Infrastructură Sanitară,

Logistică și Dispozitive Medicale, A.S. și T.A.M., ca fiind rămase fără obiect,

a luat act că pârâții au renunțat la excepțiile inadmisibilității acțiunii pentru

lipsa plângerii prealabile, excepția lipsei de interes și a netimbrării

capetelor 3 și 4 ale acțiunii, a respins excepția lipsei calități procesuale

pasive formulată de pârâții persoane fizice.

Pentru a

pronunța această soluție instanța a reținut că a

șa cum a rezultat din susținerile

părților cât și din actele aflate la dosarul cauzei (dosar Tribunal), avizele

în litigiu au avut o valabilitate limitată, care a expirat la data de 30 iunie 2010;

ceea ce face ca cele două capete ale acțiunii să fi rămas fără obiect și pe de

altă parte, societatea comercială reclamantă nejustificând un interes actual în

cauză, în privința analizării legalității / nelegalității acestora.

De altfel, având în

vedere că demersul juridic al societății comerciale viza, în realitate, faptul

că autoritățile pârâte nu soluționaseră în termenul legal, cererea depusă

pentru eliberarea Autorizației de punere pe piață a produselor pentru care

fuseseră eliberate avizele în litigiu, în cauză ar fi trebuit analizată natura

juridică a avizelor în litigiu ( dacă sunt sau nu acte administrative), analiză

devenită inutilă în raport cu soluția primită de primele 2 capete ale acțiunii.

Totodată, având în

vedere că, prin întâmpinările formulate, ministerul pârât, pe de o parte și

pârâții persoane fizice, pe de altă parte, au invocat excepția

inadmisibilității acțiunii pentru capetele 1 și 2, în raport de dispozițiile art.

7 din Legea nr. 554/2004, excepția lipsei de interes precum și excepția

netimbrării, pentru capetele 3 și 4 ale acțiunii, față de lipsa de obiect a

capetelor 1 și 2 a cererii introductive, la termenul din 07 februarie 2011,

pârâții au învederate instanței că au înțeles să renunțe la aceste excepții,

având în vedere și faptul că societatea reclamantă a timbrat capetele 3 și 4 ale

acțiunii, așa cum i s-a pus în vedere.

2) Față de această

împrejurare, Curtea urmează să ia act de renunțările pârâților la excepția

inadmisibilității acțiunii, pentru lipsa plângerii prealabile, excepția lipsei

de interes și excepția netimbrării pentru capetele 3 și 4 ale acțiunii. De

fapt, în ceea ce privește timbrarea, instanța are în vedere că societatea

comercială reclamantă s-a conformat dispozițiilor instanței.

3) În ceea ce

privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții persoane

fizice instanța urmează să o respingă, ca fiind lipsită de temei legal.

Astfel,

potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „(1) Cererile

în justiție prevăzute de prezenta lege vor putea fi formulate și personal

împotriva persoanei fizice care a elaborat, a emis sau a încheiat actul ori,

după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la

un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor

despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere. În cazul în care

acțiunea se admite, persoana respectivă va putea fi obligată la plata

despăgubirilor, solidar cu autoritatea publică respectivă.”.

Deci,

rațiunea chemării în judecată a pârâților constă în eventuala lor obligare la

plata unor despăgubiri, în cazul în care reclamantul, în speță societatea

comercială reclamantă, a formulat o astfel de cerere.

Or, în

cauză, capetele 3 și 4 se referă tocmai la repararea prejudiciului material, în

cuantum de 285.331,20 RON la nivelul beneficiului nerealizat valorificării

produsului S.I.N., creat de Comisia Națională de Produse Biocide pentru

neeliberarea avizului până la data de 17 februarie 2009, dată la care a fost

emisă H.G. nr. 54/2009, nou cadru normativ conform prevederilor Directivei 93/42/EEC,

cadru de reglementare ce modifică modalitatea de comercializare a produselor

dezinfectanți de suprafețe, respectiv repararea prejudiciului material, în

solidar, creat ca urmare a imposibilității valorificării produselor dezinfectanți

pentru dezinfecția dispozitivelor medicale CE 0481- clasa II, pe piața de

profil din România, în cadrul licitațiilor organizate în baza O.U.G. nr.

34/2006 cu modificările și completările ulterioare coroborat cu H.G. nr.

911/2005, H.G. nr. 54/2009, art. 66, 67, Directiva 93/42/CEE, pe perioada 01

martie 2009 și până în prezent în cadrul licitațiilor organizate în baza O.U.G.

nr. 34/2006 cu modificările și completările ulterioare coroborat cu H.G. nr. 911/2005,

H.G. nr. 54/2009, art. 66, 67, Directiva 93/42/CEE, pe perioada 01 martie 2009

și până în prezent.

4) În ceea ce

privește excepția lipsei capacității juridice a Direcției Pentru Infrastructură

Sanitară, Logistică și Dispozitive Medicale din cadrul Ministerului Sănătății,

instanța reține că această structură este doar un compartiment de lucru, care nu

are competență proprie, exercitând atribuțiile și sarcinile Ministerului

Sănătății în domeniul infrastructurii sanitare, logisticii și dispozitivelor

medicale; situație în care va admite această excepție și va respinge ca atare

acțiunea, în contradictoriu cu această pârâtă.

II) În ceea ce

privește excepția ridicată din oficiu de instanță, cu privire la

inadmisibilitatea capetelor 3 și 4 ale acțiunii, instanța constată următoarele:

Pentru a

pronunța această soluție instanța a reținut că admite excepția lipsei

capacității juridice a Direcției de Infrastructură Sanitară Logistică și

Dispozitive Medicale și respinge acțiunea în contradictoriu cu aceasta.

Într-adevăr,

potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004” În cazul soluționării

cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale

și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru”.

În concluzie, s-a

reținut că, instanța va putea hotărî asupra despăgubirilor pentru daune

materiale și morale, numai în situația în care va proceda la soluționarea pe

fond a capetelor principale ale acțiunii, care vizează anularea actelor

administrative, nu și atunci când acțiunea este soluționată ca urmare a unor

incidente procesuale care au împiedicat analiza fondului cauzei.

Astfel fiind, față de

considerentele mai sus expuse, instanța va dispune în consecință:

Împotriva

acestei sentințe a formulat recurs SC

R.B.I.E. SRL, susținând că hotărârea atacată este

nelegală și netemeinică, instanța de fond stabilind în mod greșit că cererea de

acordare a daunelor materiale și morale este inadmisibilă în condițiile rămânerii

fără obiect a capătului de cerere principal, referitor la anularea unor acte administrative.

Recurenta invocă,

astfel, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv

greșita aplicare a legii, arătând că nu a renunțat la cererea principală, ci a

solicitat expres să se constate că aceasta a rămas fără obiect, iar din actele dosarului

rezultă clar că pârâții și-au manifestat expres refuzul de a soluționa cererea

sa, cauzându-i grave prejudicii, ceea ce o îndreptățește la acordarea despăgubirilor.

De altfel, precizează

reclamanta, art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 permite, în anumite

condiții, chiar exercitarea acțiunii în despăgubiri ca acțiune de sine -

stătătoare.

Se arată că, în

speță, plângerea prealabilă a fost formulată la 14 septembrie 2009, acțiunea a

fost înregistrată pe rolul instanței de contencios administrativ la 10

noiembrie 2009, clarificarea cadrului legislativ făcându-se pe parcursul

judecății, abia în anul 2010, prin O.M.S. nr. 10 din 8 ianuarie 2010 și O.M.S.

nr. 253 din 26 martie 2010. Totodată, din actele dosarului, rezultă cu

claritate că pârâții și-au manifestat refuzul de a soluționa cererile reclamantei,

iar funcționarii publici chemați în judecată sunt semnatarii avizelor și

adreselor nelegale, a căror anulare s-a cerut.

În drept recurenta a

invocat prevederile art. 304 pct. 9, art. 304

1

, art. 312 C. proc.

civ., raportate la prevederile art. 8 alin. (1), art., art. 18 alin. (1) și (2),

art. 19 alin. (1) și următoarele din Legea nr. 554/2004.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se

încadrează din punct de vedere procedural în prevederile art. 304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru

următoarele considerente:

Prin acțiunea

formulată în contencios administrativ reclamanta

SC

R.B.I.E.

SRL a solicitat anularea unor acte intitulate „avize” și „adrese de

reglementare emise de Ministerul Sănătății, cu încălcarea reglementărilor în

vigoare, și care ar fi prejudiciat-o în sensul că a fost împiedicată să

participe la licitația din 3 decembrie 2008 cu produsul S.I.N., beneficiul

nerealizat fiind estimat la 285331,20 RON.

Prin cererile expres

formulate atât la termenul din 9 septembrie 2010, cât și la termenul din 22

noiembrie 2010 (dosar Curtea de Apel București) reclamanta a solicitat expres

să se constate ca lipsită de obiect cererea introductivă de instanță pentru capetele

1 și 2 de cerere având în vedere modificarea cadrului normativ sub care se

comercializează pe teritoriul României produsele declarate Dispozitive medicale

– dezinfectanți de unică folosință.

Astfel, reclamanta însăși

a invocat o excepție ce a împiedicat judecarea în fond a capetelor de cerere

principale, privind nulitatea actelor intitulate „avize” și „adrese”, emise de

Ministerul Sănătății, iar instanța de fond, în mod corect a făcut aplicarea dispozițiilor

art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia „în cazul

soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele

materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru”.

Rezultă astfel, din

textul de lege citat, dar și din alte prevederi ale Legii nr. 554/2004 (art. 8 alin.

(1), art. 16 alin. (1), art. 19 alin. (1), că cererea de daune materiale și

morale în cadrul contenciosului administrativ este strâns legată de

demonstrarea caracterului nelegal al unui act administrativ, respectiv de o judecată

asupra legalității actului, nefiind posibilă analizarea unei cereri de daune

dacă cererea principală, de anulare a actului administrativ a fost respinsă –

indiferent din ce motiv.

În speță recurenta -

reclamantă nu a criticat soluția instanței de fond sub aspectul soluției pronunțate

în privința capetelor de cerere 1 și 2, respinse ca rămase fără obiect, dar a

susținut – în mod neîntemeiat - că cererea sa de despăgubiri (materiale și

morale) ar fi trebuit soluționată chiar și în lipsa unei soluții de admitere a

capetelor de cerere principale,vizând anularea unor acte administrative.

Pentru considerentele

menționate, Înalta Curte, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, iar recursul urmează a

fi respins ca nefondat.

În ceea ce privește

excepția nulității recursului întemeiată pe art. 302

1

, invocată de

intimata T.A.M., aceasta urmează a fi respinsă, deoarece din motivarea cererii de

recurs se pot identifica criticile aduse sentinței recurate, cât și prevederile

procedurale în care acestea se încadrează.

În baza art. 274 alin.

(3) C. proc. civ. recurenta urmează a fi obligată la cheltuieli de judecată

către intimata T.A.M., cheltuieli apreciate de instanță la 3500 lei, având în

vedere complexitatea relativ redusă a cauzei în faza de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității

recursului, invocată de intimata T.A.M.

Respinge recursul

declarat de SC R.B.I.E. SRL împotriva sentinței civile nr. 1257 din 21 februarie

2011 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la

plata către intimata T.A.M. a sumei de 3500 lei reprezentând cheltuieli de

judecată, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 martie 2012.