ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3173/2020

Ședința publică din data de 7 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 28.02.2017, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Sănătății - Comisia Națională pentru Produse Biocide, solicitând anularea Actului cu nr. x/26.01.2017 prin care au fost anulate cererile de avizare nr. x/18.12.2014, y/18.12.2014, z/19.12.2014, w/18.12.2014 cu privire la plasarea pe piața a următoarelor produse biocide: B.-Clor Tablete 20; B.-Clor Tablete 200; B.-Multitabs; B.-Clor Granulat; B.-Stabi Clor, precum și obligarea pârâtului de a elibera avizele de comercializare pentru toate produsele menționate.

Prin sentința civilă nr. 259 din 28 septembrie 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea promovată de reclamanta S.C. A. S.R.L., împotriva pârâtului Ministerul Sănătății - Comisia Națională pentru Produse Biocide.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate raportat la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.:

- reclamanta a dovedit că a depus o documentație corectă și completă aferenta cererilor de avizare nr. x/18.12.2014, 1231/1842.201 si 1232/19.12.2014 care sa corespunda cerințelor impuse de art. 4 alin. (1) din Ordinul nr. 10/368/11/2010 și a răspuns în termen la toate solicitările;

- prin adresa cu nr. 18018/11.2016, Institutul Național de Sanatate Publica din București confirma că dosarele reclamantei și ale S.C. C. S.R.L. sunt identice, ambele companii fiind autorizate de către producătorul GEHwimmbadpflege GmbH Germania sa fie reprezentanți pentru plasarea acelorași produse pe piața din Romania;

- greșit a reținut instanța că reclamanta nu a făcut dovada că este producătorul acestor produse, omițând să analizeze celelalte avize emise de pârâtă reclamantei, în care este menționată reclamanta la rubrica "date de identificare ale producătorului",

- în mod greșita a reținut prima instanță că susținerea firmei din Germania în sensul că producția "se mută în România" nu face dovada calității reclamantei de producător;

- în ceea ce privește calitatea produselor, s-a arătat că din avizele emise de pârâtă în favoarea S.C. D. S.R.L., rezultă că ambele societăți au aplicat pentru emiterea unor avize a unor produse ale aceluiași producător și de aceeași calitate;

- chiar dacă nu estre producătoarea de facto a biocidelor, această activitate de ambalare și imbuteliere, este o activitate de producție, astfel că reclamanta beneficiază de calitatea de producător.

Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Intimatul - pârât Ministerul Sănătății, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că soluția primei instanțe este rezultatul unei corecte aplicări a dispozițiilor art. 4 din Ordinul nr. 10/368/11/2010, intrucât dosarele de avizare au fost incomplete neprezentând rapoartele de testare pentru demonstrarea eficacității în funcție de recomandările de utilizare.

Recurenta - reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare prin care a invocat discriminarea în raport de o serie de avize eliberate în privința cărora, fără a avea alte date suplimentare, pârâta a recunoscut calitatea de producător a reclamantei.

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 31 martie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Cauza a fost suspendată de plin drept având în vedere dispozițiile Decretului Președintelui României privind instituirea stării de urgență nr. 195 din 16 martie 2020, fiind repusă pe rol la data de 7 iulie 2020.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt și de drept relevante

Reclamanta este societate de naționalitate română, având sediul în Arad fiind autorizată pentru a comercializa în România produsele biocide B.-Clor Tablete 20; B.-Clor Tablete 200; B.-Multitabs; B.-Clor Granulat; B.-Stabi Clor, provenind de la firma E..

Aceasta a înaintat pârâtei Comisia Națională pentru Produse Biocide, din cadrul Ministerului Sănătății, cererile de avizare nr. x/18.12.2014, y/18.12.2014, z/19.12.2014, w/18.12.2014, pentru a plasa pe piața din România menționatele produse biocide.

În cuprinsul acestor cereri, reclamanta a menționat că solicită eliberarea avizelor de comercializare în calitate de producător.

Cererile au fost însoțite de documentele impuse de art. 4 din Ordinul nr. 10/368/11/2010, respectiv, documente de prezentare emise de aceasta, declarații privind identitatea substanțelor active, fișe cu date de securitate ale produselor, etichetele din țara de origine, rapoarte de testare pentru demonstrarea eficacității biocide, furnizate de producătorul E., întocmite prin raportare la standarde europene (EN 1040), întocmite de F., respectiv, documentul provenit de la firma producătoare E. prin care se autorizează firma solicitată ca reprezentant pentru plasarea produselor pe piață pe teritoriul României.

Pentru produsul B.-Stabi Clor, pârâta a emis, după sesizarea instanței avizul de comercializare cu nr. 3479BIO/02/12.24, motiv pentru care a fost admisă excepția privind rămânerea fără obiect a cererii introductive, în ședința publică din 18.05.2017.

Pentru celelalte produse, apreciind că sunt necesare completări ale dosarului tehnic, Secretariatul Tehnic al Comisiei Naționale pentru Produse Biocide a înștiințat în scris pe reclamantă, solicitând într-o corespondență electronică, expediată la 19.01.2015, înaintarea unei noi cereri de avizare în care să se specifice pentru solicitant doar calitatea de distribuitor pe teritoriul României a produselor firmei E. (iar nu cea de producător).

Totodată, s-a precizat în solicitarea înaintată de pârâtă obligația solicitantului de a completa dosarul cu acte care să ateste această calitate, dacă este totuși producător al substanțelor biocide pentru care solicită avizarea, iar în măsura în care producător este E., s-a cerut depunerea unui act care să ateste înregistrarea/notificarea/autorizarea produselor în țara de origine (Germania), în aplicarea dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. h) din Ordinul nr. 10/368/11/2010.

S-a menționat în aceeași solicitare existența unor neconcordanțe în rapoartele de testare pentru demonstrarea eficacității produselor, observându-se că nu au fost respectate reglementările EN 1040/2005, potrivit cărora tulpinile de referință, de Pseudomonas aeruginosa și Staphylococcus aureus, pentru combaterea cărora trebuie demonstrară eficacitatea substanțelor, trebuie testate în concentrații identice, testele fiind efectuate la concentrațiile diferite de 6 gr/mc și 3 gr/mc pentru primul tip de tulpină, respectiv, de 30 gr/mc și 15 gr/mc, pentru cel de al doilea.

Reclamanta a răspuns la data de 14.09.2015, învederând în esență că FTS au fost modificate conform solicitărilor și retrimise completate în martie 2015, că în ce privește conflictul de interese referitor la calitatea de producător al substanțelor pentru care se solicită avizarea s-a trimis un răspuns la 30.01.2015, iar neconcordanțele dintre dozele recomandate și cele utilizate în rapoartele de testare au fost lămurite prin corespondența anterioară, un calcul matematic referitor la dozele recomandate indicând faptul că acestea s-ar situa peste nivelul celor utilizate la testare (fiind recomandată o doză curentă de 5 gr/mc apă, în raport de doza la testare de 3 gr/mc apă, respectiv, o doză de șoc de 10 gr/mc apă, față de doza la testare de 6 gr/mc apă).

Considerând că nu a fost completată corespunzător documentația, pârâta a făcut aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (3) din Ordinul nr. 10/368/11/2010, procedând la anularea cererilor de avizare nr. x/18.12.2014, y/18.12.2014, z/19.12.2014, w/18.12.2014, prin Actul cu nr. 144/26.01.2017, precum și la restituirea dosarelor tehnice către solicitantă, la data de 28.02.2017.

Procedura avizării produselor biocide este reglementată de Ordinul 10/368/11 din 8/2010 privind aprobarea procedurii de avizare a produselor biocide care sunt plasate pe piață pe teritoriul României.

Potrivit art. 4 (1) Dosarul tehnic al produsului biocid supus avizării conform prevederilor prezentului ordin conține următoarele documente:

g) rapoartele de testare pentru demonstrarea eficacității biocide în funcție de tipul de produs, activitatea afirmată pe eticheta produsului și în recomandările de utilizare vor fi efectuate în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene, conform unor metode elaborate de Organizația Internațională de Standardizare (ISO), de Comitetul European de Standardizare (CEN). Rapoartele de testare efectuate prin standarde europene (EN) sunt acceptate cu condiția efectuării în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene. Pentru susținerea activității produsului biocid asupra altor organisme decât cele pentru care sunt prevăzute standardele europene se acceptă rapoarte de testare efectuate prin metode asimilate, metode naționale sau metode individuale standardizate după dezbatere în cadrul CNPB, la propunerea evaluatorului;

h) dovada înregistrării/notificării/autorizării ca produs biocid în țara de origine sau într-un alt stat membru al Uniunii Europene, acolo unde este cazul;

i) un document emis și semnat de către firma producătoare prin care se autorizează firma solicitantă ca reprezentant pentru plasarea produsului pe piață pe teritoriul României.

Constată Inalta Curte că autoritatea pârâtă a solicitat pentru produsele B. - Clor tabelete 20, revizuirea solicitării în ceea ce privește producătorul real și prezentarea unui alt test de eficacitate al dozele de utilizare specificate în dosar; pentru B. - Clor Tablete 200, revizuirea solicitării în ceea ce privește producătorul, având în vedere imputernicirea reclamatei ca fiind distribuitor pentru E. și prezentarea unui alt test de eficacitate la dozele de utilizare specificate în dosar și testul de dizolvare a tabletei de clor; pentru B. - Multitabs, revizuirea solicitării în ceea ce privește producătorul real și prezentarea unui alt test de eficacitate la dozele de utilizare specificate în dosar; pentru produsul B.-Clor Granulat, de asemenea, expertul a formulat o solicitare de completare.

Reclamanta recurentă nu a dovedit în cauză că ar fi depus o documentație completă, aferentă cererilor de avizare nr. x/18.12.2014, y/18.12.2014 și 1232/19.12.2014 care să corespundă cerințelor impuse de art. 4 alin. (1) din Ordinul nr. 10/368/11/2010. La solicitările și revenirile expertului, recurenta-reclamantă, prin răspunsurile formulate a trimis aceleași observații sau teste în care s-au menținut aceeași neconcordanta intre dozele de utilizare si cele testate.

În soluționarea cererii reclamantei, instanța este chemată să analizeze dacă este vorba despre un refuz nejustificat prin depășirea limitelor dreptului de apreciere, refuz întemeiat astfel pe un exces de putere.

Autoritatea - pârâtă a explicat refuzul emiterii avizului prin împrejurarea că dosarele de avizare au fost incomplete deoarece nu au fost prezentate rapoartele de testare pentru demonstrarea eficacității în funcție de recomandările de utilizare, doza de utilizare fiind mai mica decât cea de la testare astfel încât eficacitatea produselor nu este demonstrata, precum și că nu au fost prezentate testele de dizolvare a produselor sub forma de tablete.

Instanța de control judiciar constată că solicitările de revizuire/completare a documentației se încadrează în prevederile Ordinului 10/368/11/2010 art. 4 alin. (1), astfel că nu se poate reține în cauză excesul de putere al autorității pârâte.

Astfel, la solicitarea de revizuire a documentației în sensul menționării corecte a producătorului, recurenta - reclamantă, în loc să se conformeze, a invocat că activitatea de fragmentare și redistribuire în loturi mici, de ambalare, reambalare ori îmbuteliere a substanțelor chimice, este definită ca activitate de producție.

In acord cu soluția primei instanțe, Înalta Curte constată că, din perspectiva dispozițiilor ordinului mai sus menționat, nu are relevanță nici faptul că recurenta - reclamantă desfășoară activitate de prelucrare, nici structura acționariatului societății și nici alte asemenea avize emise de pârâtă, sau adresa comunicată de Institutul National de Sănătate Publică sub nr. x/11.11.2016. Neavenite sunt și criticile privind aprecierile primei instanțe asupra împrejurării că firma din Germania a transmis intenția de a "muta producția în România".

In urma respingerii cererii de avizare în prezenta cauză, în anul 2017, reclamanta a depus la sediul Comisiei Naționale pentru Produse Biocide noi cereri de autorizare, procedură în cadrul căreia pentru produsul B.-Stabi Clor s-a emis avizul cu nr. 3479 BIO/02/12.24.

In plus, condițiile de respingere a cererilor de avizare în prezenta procedură, trebuie analizate cumulativ, întrucât în cadrul procedurii expertul a reținut, în urma solicitărilor de completare a documentației, că nu se poate trage o concluzie în ceea ce privește dozele de utilizare ale produselor, astfel încât să nu fie afectată sănătatea populației, în lipsa testelor de eficacitate pentru dozele respective.

Cu privire la aceste rețineri, recurenta - reclamantă nu produce testele solicitate, ci invocă probe indirecte, cum ar fi adresa emisă de Institutul Național de Sănătate Publică sub nr. x/11.11.2016, din care ar rezulta că intre produsele reclamantei și un terț nu sunt diferențe calitative, precum și împrejurarea emiterii avizelor de comercializare a acelorași produse biacide, la solicitarea societății C. S.R.L..

Insă, cum corect a reținut și prima instanță, nu se poate vorbi despre un tratament diferențiat în avizarea produselor, în raport de alte societăți, întrucât nu se poate stabili dacă cele două societăți au aplicat în aceeași calitate, utilizând aceeași documentație, dacă terțul a completat sau nu documentația la solicitarea pârâtei.

Totodată, câtă vreme exigența autorității în avizarea produselor are corespondent în prevederile art. 4 alin. (1) al Ordinului 10/368/11/2010 și este justificată de necesitatea apărării sănătății publice, Înalta Curte constată, că refuzul intimatei pârâte se încadrează în limitele dreptului de apreciere, conferit conform competențelor legale.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 259 din 28 septembrie 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 iulie 2020.