ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 362/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul D.O. a formulat contestație împotriva Dispoziției nr. 6820 din 11 septembrie 2007 emisă de Primarul Municipiului Tulcea, solicitând anularea acesteia, reintegrarea sa pe una din funcțiile existente până la soluționarea definitivă a cauzelor aflate pe rolul instanțelor din Tulcea, recalcularea drepturilor salariale și plata de daune morale în sumă de 50.000 lei. Prin sentința civilă nr. 1014 din 9 mai 2008 Tribunalul Tulcea - Secția civilă comercială și de contencios administrativ a respins contestația ca nefondată și a obligat contestatorul la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către pârâtul Primarul mun.

Tulcea. Recursul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost admis de Curtea de Apel Constanța și a fost casată sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Tulcea pentru a se pronunța în limitele investirii. Prin sentința civilă nr. 468 din 19 martie 2009 Tribunalul Tulcea a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, a respins contestația formulată de reclamant și a luat act de renunțarea contestatorului la capătul de cerere privind obligarea la plata daunelor morale în sumă de 50.000 lei. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamantul D.O.A., cât și pârâtul Primarul municipiului Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Constanța - secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin Decizia civilă nr. 467 din 29 octombrie 2009 a admis recursul promovat de Primăria Municipiului Tulcea și Primarul Municipiului Tulcea și a modificat în parte sentința recurată în sensul obligării contestatorului la plata cheltuielilor de judecată. Totodată, a dispus respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurentul-reclamant D.O. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că sentința nr. 468 din 19 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea nu a ținut seama de solicitarea apărătorului pârâtului Primarul Municipiului Tulcea, de acordare a cheltuielilor de judecată pentru situația respingerii cererii de chemare în judecată, care a depus chitanța din 2 aprilie 2008 în sumă de 1.500 lei.

În ce privește recursul formulat de D.O.A., instanța a reținut că interpretarea dată de recurent în motivarea recursului privind menținerea sa pe lista funcționarilor publici grație evaluărilor obținute de acesta nu își are suport legal în dispozițiile Legii nr. 188/1999. S-a mai reținut de către instanță că recrutarea în vederea intrării în corpul funcționarilor publici se face prin concurs (art. 57 alin. (1) din Legea nr. 188/1999), or, recurentul a fost numit în funcția de director executiv adjunct și nu în aceea de funcționar public, nefăcând niciodată dovada promovării unui astfel de concurs. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamantul D.O.A.

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Astfel, înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea unui recurs declarat împotriva unei hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțate în soluționarea unei cereri de recurs. Codul de procedură civilă reglementează, în Titlul V - Capitolul I, recursul (art. 299-316), o cale extraordinară de atac, iar în art. 299 se precizează ce hotărâri sunt supuse recursului. Conform dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc.

civ.: „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului". Din interpretarea textului de lege menționat rezultă că hotărârile judecătorești care potrivit legii sunt irevocabile nu mai pot fi atacate cu recurs. Înalta Curte, văzând actele și lucrările dosarului, constată că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunțată în recurs, fiind irevocabilă. Declarând recurs împotriva unei hotărâri irevocabile, recurentul D.O.A. nu s-a conformat condiției specifice de admisibilitate a recursului în această materie, încălcând dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ. Cum Decizia civilă nr. 467 din 29 octombrie 2009 a Curții de Apel Constanța - secția maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc.

civ., fiind irevocabilă, recursul declarat în cauză urmează a fi respins ca inadmisibil. În consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., cu referire la dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil. De asemenea, înalta Curte reține că admiterea excepției inadmisibilității cererii recurentului D.O.A., face de prisos examinarea celorlalte cereri și susțineri ale acestuia, formulate în prezenta cale de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.O.A. împotriva Deciziei nr. 467/CA din 29 octombrie 2009 a Curții de Apel Constanța - secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2012