ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 362/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul D.O. a formulat

contestație împotriva Dispoziției nr. 6820 din 11 septembrie 2007 emisă de

Primarul Municipiului Tulcea, solicitând anularea acesteia, reintegrarea sa pe

una din funcțiile existente până la soluționarea definitivă a cauzelor aflate

pe rolul instanțelor din Tulcea, recalcularea drepturilor salariale și plata de

daune morale în sumă de 50.000 lei.

Prin sentința

civilă nr. 1014 din 9 mai 2008 Tribunalul Tulcea - Secția civilă comercială și

de contencios administrativ a respins contestația ca nefondată și a obligat

contestatorul la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către pârâtul

Primarul mun. Tulcea.

Recursul

declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost admis de Curtea de Apel

Constanța și a fost casată sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare Tribunalului Tulcea pentru a se pronunța în limitele investirii.

Prin sentința

civilă nr. 468 din 19 martie 2009 Tribunalul Tulcea a respins excepția

inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, a respins

contestația formulată de reclamant și a luat act de renunțarea contestatorului

la capătul de cerere privind obligarea la plata daunelor morale în sumă de

50.000 lei.

Împotriva acestei sentințe au declarat

recurs atât reclamantul D.O.A., cât și pârâtul Primarul municipiului Tulcea,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Constanța - secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin

Decizia civilă nr. 467 din 29 octombrie 2009 a admis recursul promovat de

Primăria Municipiului Tulcea și Primarul Municipiului Tulcea și a modificat în

parte sentința recurată în sensul obligării contestatorului la plata

cheltuielilor de judecată.

Totodată, a dispus respingerea ca

nefondat a recursului declarat de recurentul-reclamant D.O.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că sentința nr. 468 din 19 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea

nu a ținut seama de solicitarea apărătorului pârâtului Primarul Municipiului

Tulcea, de acordare a cheltuielilor de judecată pentru situația respingerii

cererii de chemare în judecată, care a depus chitanța din 2 aprilie 2008 în

sumă de 1.500 lei.

În ce privește recursul formulat de D.O.A.,

instanța a reținut că interpretarea dată de recurent în motivarea recursului

privind menținerea sa pe lista funcționarilor publici grație evaluărilor

obținute de acesta nu își are suport legal în dispozițiile Legii nr. 188/1999.

S-a mai reținut de către instanță că

recrutarea în vederea intrării în corpul funcționarilor publici se face prin

concurs (art. 57 alin. (1) din Legea nr. 188/1999), or, recurentul a fost numit

în funcția de director executiv adjunct și nu în aceea de funcționar public,

nefăcând niciodată dovada promovării unui astfel de concurs.

Împotriva acestei sentințe considerată

nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamantul D.O.A.

Examinând cu prioritate, în

conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția

inadmisibilității recursului, înalta Curte constată că aceasta este întemeiată,

drept pentru care va respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce

se vor arăta în continuare.

Astfel, înalta Curte constată că a

fost învestită cu soluționarea unui recurs declarat împotriva unei hotărâri

judecătorești irevocabile, pronunțate în soluționarea unei cereri de recurs.

Codul de procedură civilă

reglementează, în Titlul V - Capitolul I, recursul (art. 299-316), o cale

extraordinară de atac, iar în art. 299 se precizează ce hotărâri sunt supuse

recursului.

Conform dispozițiilor art. 299 alin.

(1) C. proc. civ.: „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel,

precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu

activitate jurisdicțională sunt supuse recursului".

Din interpretarea textului de lege

menționat rezultă că hotărârile judecătorești care potrivit legii sunt

irevocabile nu mai pot fi atacate cu recurs.

Înalta Curte, văzând actele și

lucrările dosarului, constată că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunțată

în recurs, fiind irevocabilă.

Declarând recurs împotriva unei

hotărâri irevocabile, recurentul D.O.A. nu s-a conformat condiției specifice de

admisibilitate a recursului în această materie, încălcând dispozițiile art. 299

alin. (1) C. proc. civ.

Cum Decizia civilă nr. 467 din 29

octombrie 2009 a Curții de Apel Constanța - secția maritimă și fluvială, de

contencios administrativ și fiscal nu se circumscrie categoriilor de hotărâri

prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., fiind irevocabilă, recursul

declarat în cauză urmează a fi respins ca inadmisibil.

În consecință, în raport de cele mai

sus reținute și față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., cu referire la

dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte va respinge

recursul ca inadmisibil.

De asemenea,

înalta Curte reține că admiterea excepției inadmisibilității cererii

recurentului D.O.A., face de prisos examinarea celorlalte cereri și susțineri

ale acestuia, formulate în prezenta cale de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.O.A.

împotriva Deciziei nr. 467/CA din 29 octombrie 2009 a Curții de Apel Constanța

- secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal,

ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

26 ianuarie 2012