ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5403/2013

Decizia nr. 5403/2013

Asupra cererilor de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1782 din 12 aprilie 2012, Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, acțiunea în contencios administrativ având ca obiect Legea nr. 188/1999 - contestație decizie de imputare, formulata de către reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., în contradictoriu cu parata Primăria Municipiului Tulcea; a dispus anularea parțială a Dispozițiilor de imputare nr. 3451, 3384, 3389, 3395, 3408, 3416, 3430, 3436, 3441, 3456, 3462, 3468, 3490, 3505, 3531, 3535, 3444, 3545, 3559, 3463, 3502, 3518, 3553, 3554, 3548, 3520, 3485, 3414, 3516, 3403, 3433, 3404, 3464, 3512, 3455, 3365, 3419, 3555, 3544, 3514, 3379, 3380, 3509, 3542, 3368, 3454, 3364, 3543, 3371, 3560, 3563, 3378, 3503, 3547, 3438, 3405, 3386, 3465, 3401, 3390, 3391, 3434, 3423, 3412, 3377, 3528, 3446, 3486, 3447 și 3482 emise la data de 30 decembrie 2011 de către Primăria Municipiului Tulcea - Cabinet Primar, numai în privința sumelor ce reprezintă drepturi speciale acordate potrivit CCM 9955 din 7 aprilie 2009 în perioada 1 - 31 ianuarie 2010 și a penalităților calculate pentru acestea și a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 2.100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, atât reclamanții, cât și pârâta au formulat recurs, considerând-o netemeinică și nelegală.

Prin Decizia civilă nr. 2226/CA din 11 octombrie 2012, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondate recursurile în contencios administrativ și fiscal privind pe recurenții reclamanți A., B., C., D., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., U., W., X., E., T., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., Recurent NNN., OOO., Recurent PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT. și recurentul pârât Primăria Municipiului Tulcea, având ca obiect Contestație decizie de imputare - Legea 188/1999, apreciind că se impune menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică.

Împotriva Sentinței civile nr. 1782 din 12 aprilie 2012 a Tribunalului Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal și împotriva Deciziei civile nr. 2226/CA din 11 octombrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au formulat cereri de revizuire recurenții-reclamanți, invocând ca temei legal dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Revizuenții expun istoricul cauzei și redau demersurile efectuate în vederea valorificării drepturilor lor, criticând atât Sentința civilă nr. 1782 din 12 aprilie 2012 a Tribunalului Tulcea, cât și Decizia civilă nr. 2226/CA din 11 octombrie 2010 a Curții de Apel Constanța în raport de următoarele aspecte:

În calitate de salariați ai Primăriei Municipiului Tulcea, în urma auditului financiar al Camerei de Conturi Tulcea, prin Decizia nr. 28 din 22 august 2011, s-a constatat ca în perioada ianuarie 2010 - iunie 2011, entitatea audiata a efectuat plați nelegale reprezentând drepturi speciale acordate salariaților în baza unor stipulații din contractele colective de munca. Ca urmare a acestei constatări, au fost emise de către Primarul Municipiului Tulcea dispozițiile de imputație nr. 3395 și nr. 3441 în data de 30 decembrie 2011, prin care li s-au imputat sumele de 4.400 RON, respectiv 5.300 RON, precum și penalități în vederea recuperării debitului în cauză.

Împotriva acestor decizii de imputație au formulat contestație la Tribunalul Tulcea. În mod surprinzător, deși Tribunalul pronunțase anterior soluții de admitere în cauze identice, respectiv SC nr. 1265/2012 și SC nr. 1264/2012, contestația reclamanților a fost admisă în parte, fiind anulate dispozițiile de imputare numai în privința sumelor ce reprezintă drepturi speciale acordate potrivit CCM nr. 9955 din 7 aprilie 2009 în perioada 01 - 31 ianuarie 2010 și a penalităților calculate pentru acestea.

Ca urmare, au declarat recurs împotriva Sentinței civile nr. 1782/2012, pe care Curtea de Apel Constanta în mod greșit l-a respins ca nefondat.

Hotărârea instanței de recurs a fost din nou în contradicție cu alte două hotărâri pronunțate de aceeași instanță, respectiv D.C. nr. 1242/CA/2012 și D.C. nr. 1241/CA/2012, prin care au fost respinse ca nefondate recursurile Primarului Municipiului Tulcea, iar persoanele la care se referă hotărârile au fost absolvite de plata sumelor imputate. Este de menționat faptul că salariații vizați prin deciziile de imputație s-au adresat în grupuri mai mari sau mai mici instanței de judecată, formându-se dosare diferite și care au fost soluționate diferit.

Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs se poate cere "dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate". Fundamentul acestui motiv de revizuire ii reprezintă instituția "puterii de lucru judecat".

Chiar dacă nu există identitate de subiecți, susțin revizuenții, rezolvarea dată de instanță în dosarele în care salariații au avut câștig de cauză, a căpătat autoritate de lucru judecat, care trebuia observat de către Curtea de Apel chiar din oficiu.

Dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul că se poate cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, atunci când acestea despre care se susține că se contrazic au fost pronunțate în soluționarea a două sau mai multor cauze distincte, dar pentru că acestea au același obiect trebuie privite ca fiind una și aceeași pricină.

Analizând decizia a cărei revizuire se solicită, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, ținând cont de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prezentele cereri de revizuire, ce conțin aceleași argumente, sunt inadmisibile, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Principial, motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. sancționează încălcarea principiului lucrului judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, făcând astfel imposibilă executarea simultană a două hotărâri, întrucât fiecare din părți se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din această situație nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri.

Se reține, în litigiu, că nu sunt întrunite, în mod cumulativ, condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., anume: existența unor hotărâri judecătorești definitive; hotărârile judecătorești în cauză să fie potrivnice; existența triplei identități de părți, obiect și cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția puterii lucrului judecat sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi format obiect de dezbatere.

Astfel, se constată, în primul rând, că hotărârile judecătorești la care se face referire în cererea de revizuire - anume, Sentința nr. 1782 din 12 aprilie 2012 a Tribunalului Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal și Decizia civilă nr. 2226/CA din 11 octombrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal- nu sunt potrivnice, în sensul legii, întrucât au fost pronunțate în același dosar, prin sentința menționată fiind soluționat fondul cauzei, iar prin decizie, instanța superioară de control judiciar a pronunțat o soluție asupra recursurilor formulate în cauză.

În al doilea rând, Înalta Curte remarcă faptul că se invocă spețe similare și soluțiile pronunțate în acestea, însă existența unei practici judiciare conturate într-o anumită materie nu poate reprezenta un motiv de revizuire.

În raport de cele mai sus arătate, precum și de dispozițiile art. 326 alin; (3) C. proc. civ. care prevăd că la judecarea cererii de revizuire dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea acestei căi de atac și la faptele pe care se întemeiază, urmează a se dispune respingerea ca inadmisibile a cererilor de revizuire formulate de recurenții-reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererile de revizuire formulate de I., D., A., B., C., F., G., H., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., U., W., X., E., T., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., Recurent NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS. și TTT., împotriva Sentinței civile nr. 1782 din 12 aprilie 2012 a Tribunalului Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal și împotriva Deciziei civile nr. 2226/CA din 11 octombrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibile

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2013.

Procesat de GGC - LM