ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5143/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5143/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
I.C.C.J., secția de contencios
administrativ și fiscal, decizia nr. 5143 din 24 aprilie 2013
Prin
cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată sub nr. 503/88 din 4
februarie 2012, reclamanții
– funcționari publici în cadrul U.A.T. Tulcea
-
au solicitat
în contradictoriu cu pârâtul Primarul Mun. Tulcea anularea
Deciziilor
de imputație nr. 3362 din 30 decembrie 2011;nr. 3366 din 30 decembrie 2011;nr. 3374
din 30 decembrie 2011;nr. 3376 din 30 decembrie 2011;nr. 3381 din 30 decembrie 2011;nr.
3382 din 30 decembrie 2011;nr. 3392 din 30 decembrie 2011;nr. 3396 din 30
decembrie 2011;nr. 3399 din 30 decembrie 2011;nr. 3400 din 30 decembrie 2011;nr.
3402 din 30 decembrie 2011;nr. 3406 din 30 decembrie 2011;nr. 3407 din 30
decembrie 2011;nr. 3409 din 30 decembrie 2011;nr. 3413 din 30 decembrie 2011;nr.
3418 din 30 decembrie 2011;nr. 3420 din 30 decembrie 2011;nr. 3425 din 30
decembrie 2011;nr. 3428 din 30 decembrie 2011;nr. 3432 din 30 decembrie 2011;nr.
3435 din 30 decembrie 2011;nr. 3437 din 30 decembrie 2011;nr. 3442 din 30
decembrie 2011;nr. 3443 din 30 decembrie 2011;nr. 3450 din 30 decembrie 2011;nr.
3452 din 30 decembrie 2011;nr. 3453 din 30 decembrie 2011;nr. 3458 din 30
decembrie 2011;nr. 3461 din 30 decembrie 2011;nr. 3473 din 30 decembrie 2011;nr.
3477 din 30 decembrie 2011;nr. 3483 din 30 decembrie 2011;nr. 3484 din 30
decembrie 2011;nr. 3488 din 30 decembrie 2011;nr. 3492 din 30 decembrie 2011;nr.
3494 din 30 decembrie 2011;nr. 3497 din 30 decembrie 2011;nr. 3498 din 30
decembrie 2011;nr. 3500 din 30 decembrie 2011;nr. 3501 din 30 decembrie 2011;nr.
3504 din 30 decembrie 2011;nr. 3506 din 30 decembrie 2011;nr. 3507 din 30
decembrie 2011;nr. 3510 din 30 decembrie 2011;nr. 3521 din 30 decembrie 2011;nr.
3522 din 30 decembrie 2011;nr. 3524 din 30 decembrie 2011;nr. 3527 din 30
decembrie 2011;nr. 3529 din 30 decembrie 2011;nr. 3537 din 30 decembrie 2011;nr.
3540 din 30 decembrie 2011;nr. 3541 din 30 decembrie 2011;nr. 3549 din 30
decembrie 2011;nr. 3552 din 30 decembrie 2011;nr. 3557 din 30 decembrie 2011;nr.
3387 din 30 decembrie 2011;nr. 3449 din 30 decembrie 2011 și nr. 3448 din 30
decembrie 2011
emise
de pârât, prin care au fost obligați la plata contravalorii drepturilor
speciale acordate conform Acordului colectiv de muncă nr. 7485 din 19 martie 2010.
În
motivarea cererii reclamanții au arătat că au încasat contravaloarea
drepturilor speciale în temeiul unui contract legal încheiat, cu putere de lege
între părți și absolut obligatoriu pentru reclamant, respectiv Acordul Colectiv
de Muncă.
S-a mai arătat că
sumele imputate reprezintă contravaloarea drepturilor speciale pentru
menținerea sănătății și a securității muncii și asigurarea protecției
personalului și au fost încasate în perioada ianuarie 2010 – iunie 2011 în
temeiul unei convenții legal întocmite între Primar și sindicatul reprezentativ
al funcționarilor publici.
Prin urmare, în
opinia reclamanților, cum între părți a fost încheiat un contract perfect legal
cu putere între părți, rezultă că sumele încasate sunt cuvenite, au fost
încasate cu titlu legal, iar obligarea la restituire este neîntemeiată și
nelegală.
S-a invocat și
prescripția dreptului de a se emite deciziile de imputație,acestea fiind emise
la mai mult de 30 de zile de la constatarea pagubei, termen prevăzut de art. 85
alin. (1) din Legea nr. 188/1999.
Prin
Sentința civilă nr. 1771 din 12 aprilie 2012 Tribunalul Tulcea a respins excepția
prescripției dreptului la acțiune, a admis acțiunea și a anulat deciziile de
imputație.
Prin
Decizia nr. 2056/ CA din 24 septembrie 2012, Curtea de Apel Constanța, a admis
recursul declarat de recurentul - pârât Primarul Mun. Tulcea, a modificat în
parte Sentința civilă nr. 1771 din 12 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul
Tulcea în dosarul din 2012, în sensul că a respins acțiunea ca nefondată și a
menținut celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Prin
cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu nr. 6811/1/2012,
reclamanții au solicitat în conformitate cu prevederile art. 322 pct. 7 și art.
327 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea Deciziei civile nr. 2056 din 24
septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul din 2012.
În motivarea căii de
atac, se invocă faptul că în dosarele din 2012, pronunțate de Tribunalul
Tulcea, au fost admise în totalitate acțiunile promovate și s-a dispus anularea
dispozițiilor de imputare emise de instituția Primarul Mun. Tulcea, astfel
încât în speță este incident cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C.
proc. civ., existând astfel două hotărâri potrivnice.
Înalta Curte de
Casație și Justiție va respinge cererea de revizuire pentru următoarele
considerente:
Revizuirea este o
care extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai
împotriva hotărârilor irevocabile, în cazurile și în condițiile prevăzute de
lege.
Conform art. 322 pct.
7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel
sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs
atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive
potrivnice date de instanțe de aceleași grad sau de grade deosebite, în una și
aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate; aceste
dispoziții se aplică și în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de
instanțe de recurs.
Invocarea motivului
de revizuire prevăzut de textul legal anterior enunțat presupune îndeplinirea
cumulativă a următoarelor condiții:
- Există hotărâri
definitive contradictorii.
Textul nu distinge,
ceea ce înseamnă că această condiție este îndeplinită chiar dacă prin
hotărârile potrivnice nu s-a rezolvat fondul. Este necesar, însă, ca ambele
hotărâri să fie pronunțate ori pe considerente procedurale ori pe fond, pentru
că dacă una este pronunțată în temeiul unei excepții procesuale, iar cealaltă
este pronunțată în fond, nu există contrarietatea susceptibilă să facă
admisibilă revizuirea.
- Hotărârile
potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină.
Ca atare, trebuie
reținută tripla identitate de părți, obiect și cauză care sunt elementele
lucrului judecat.
- Hotărârile să fie
date în dosare diferite.
Revizuirea nu este
admisibilă dacă hotărârile contradictorii au fost pronunțate în aceeași cauză,
pe parcursul mai multor cicluri procesuale, determinate de căile de atac
exercitate de părți.
- În al doilea
proces, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a
fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei.
Dacă instanța
sesizată cu cea de-a doua acțiune a respins excepția autorității de lucru
judecat, această apărare nu mai poate fi reiterată pe calea revizuirii,
deoarece s-ar opune tocmai puterea de lucru judecat a hotărârii date asupra
primei acțiuni.
- Să se ceară
anularea celei de a doua hotărâri.
Condițiile indicate
trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiții duce la
respingerea cererii de revizuire.
În speță, nu este
identificată tripla identitate la care se referă textele invocate, revizuenții
neavând calitatea de reclamanți în cauzele ce fac obiectul dosarelor din 2012, înregistrate
la Tribunalul Tulcea.
Prin Hotărârile
pronunțate în dosarele din 2012, s-a dispus anularea dispozițiilor de imputare
emise de către instituția Primarului Mun. Tulcea, având în vedere aceleiași
considerente de drept, însă în cazul altor funcționari.
Așa cum am arătat,
această condiție presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză, care
sunt elementele lucrului judecat, condiții care trebuie îndeplinite cumulativ.
Pentru că nu este
îndeplinită această condiție, nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute de art.
322 pct. 7 C. proc. civ. și cererea de revizuire a fost respinsă ca
inadmisibilă.