ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6334/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1503 din 30 iunie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 596/109/2011, Tribunalul Argeș, secția civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reținând că, potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 „cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul pârâtul”. Cum acțiunea nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S.

sau a vreunei case teritoriale de pensii, ci împotriva Casei de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, devin aplicabile dispozițiile art. 156 teza a II-a - celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul pârâtul, care, în speță, se află în București. Prin sentința civilă nr. 4942 din 25 mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. 55468/3/2011, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, a constatat ivit conflictul negativ și a înaintat cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție, reținând că, potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor sectoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul reclamantul.

Legea nr. 263/2010 a modificat competența privind soluționarea litigiilor având ca obiect deciziile emise de casele teritoriale de pensii, în sensul că, în această materie, este competentă instanța de la domiciliul reclamantului. Cum această lege era în vigoare la momentul sesizării instanței, rezultă că instanța competentă este cea de la domiciliul/sediul reclamantului, respectiv Tribunalul Argeș, astfel cum este reglementată o asemenea competență prin actul normativ arătat. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, pentru argumentele ce succed: Cererea dedusă judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor.

Decizia contestată a fost emisă la data de 30 iunie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 28 ianuarie 2011. Art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziilor contestate, prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtului”. Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv, începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării instanței, și anume 28 ianuarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154. Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”.

Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului. Raportat la dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

Cum, în speță, instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanței de la domiciliul reclamantului, în speță, comuna L., județul Argeș, localitate aflată în circumscripția teritorială a Tribunalului Argeș, rezultă că aceasta este instanța competentă a soluționa pricina.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 octombrie 2012.