ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1915/2013

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 876/M din

2 iunie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 5170/62/2011 Tribunalul Brașov, secția civilă,

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reținând că, potrivit

art. 156 din Legea nr. 19/2000 „cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva

caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul/sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în

a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul pârâtul." Cum reclamanții

au formulat acțiunea în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor,

și nu împotriva C.N.P.A.S. sau a casei teritoriale de pensii, devin aplicabile dispozițiile

art. 156 teza a II-a, celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul/sediul pârâtul, care, în speță, se află în București.

Prin sentința

civilă nr. 11558 din 18 decembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 55894/3/2011,

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, a constatat

ivit conflictul negativ și a înaintat cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție,

reținând că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011

conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, care a modificat

competența privind soluționarea litigiilor având ca obiect deciziile emise de casele

teritoriale de pensii în sensul că în această materie este competentă instanța de

la domiciliul reclamantului. Cum cererea în anulare a fost formulată la data de

13 februarie 2011 (după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă

a Legii nr. 19/2000), rezultă că aplicabilă este noua lege, respectiv, Legea

nr. 263/2010, potrivit căreia instanța competentă este de la domiciliul/sediul reclamantului.

Cum contestatorii au domiciliile pe raza teritorială a Tribunalului Brașov, iar

cererea este îndreptată împotriva unei case de pensii sectoriale, competența de

soluționare a cauzei aparține acestei instanțe, ca instanță de la sediul/domiciliul

reclamantului, conform dispozițiilor legale anterior citate.

Înalta Curte,

competentă să soluționeze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, pentru argumentele

ce succed:

Cererea dedusă

judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei

în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa

de Pensii Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor.

Art. 156 din Legea

nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziilor contestate, prevedea că „Cererile

îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtului".

Legea nr. 19/2000

a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul

unitar de pensii publice, respectiv, începând cu data de 1 ianuarie 2011, conform

dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la

data sesizării instanței, și anume, 13 februarie 2011, era în vigoare Legea nr.

263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit

alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P.,

a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul",

iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul."

Rezultă că, odată

cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt

fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației

și Internelor și S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează

de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile

art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt

de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză

este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării

instanței.

Cum, în speță,

instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale,

iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează

instanței de la domiciliul reclamantului, în speță, R., C. și municipiul Brașov,

localități aflate în circumscripția teritorială a Tribunalului Brașov, rezultă că

aceasta este instanța competentă a soluționa pricina.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 3 aprilie 2013.