ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3145/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3145/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 402 din 17 noiembrie

2003 pronunțată în Dosarul nr. 3116/2002 al Tribunalului Ialomița s-a admis în

parte acțiunea reclamantelor I.D.T., P.A.I. și P.A.S. în contradictoriu cu

pârâtele SC V.P. SA Fetești și Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de

Direcția Generală a Finanțelor Publice și în consecință s-a acordat

reclamanților măsuri reparatorii constând în titluri de valoare nominală emise

de Ministerul Finanțelor Publice, folosite în procesul de privatizare până la

concurența sumei de 1.173.80.000 lei și s-a respins cererea reclamantelor privind

obligarea pârâtei SC V.P. SA Fetești la plata cheltuielilor de judecată

reprezentând onorariu de avocat.

Pentru a dispune în

acest sens, în sinteză, s-a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

Prin Decizia nr. 1013

din 1 noiembrie 2002 emisă de pârâta SC V.P. SA Fetești s-a dispus restituirea

în natură către reclamante a imobilului situat în comuna B., județul Ialomița

și a terenului aferent în suprafață de 8,60 ha, în starea în care se află și

liber de orice sarcini.

Împotriva deciziei

reclamantele au formulat contestație apreciind că s-a rezolvat parțial cererea

lor deoarece imobilul restituit este parțial demolat, iar pentru construcțiile

anexe situate pe terenul aferent nu s-au acordat măsuri reparatorii.

Din probele

administrate, respectiv formularul de inventariere și evaluare a patrimoniului

numitului H.N.P. - autorul reclamanților, rezultă că proprietatea acestuia a

fost expropriată prin Decretul nr. 83/1949 și se compunea, pe lângă imobilul

restituit, și din următoarele construcții: casă de administrație - locuința

administratorului, locuința personală, locuința lucrători, grajd pentru animale

mari, cocină porci, cotețe păsări, magazie cereale, remise mașini, cramă.

Din raportul de

expertiză efectuat în cauză, la data de 10 octombrie 2003, imobilele menționate

au o valoare de 2.772.808.000 lei, din care valoarea casei de locuit (24

camere) - 1.166.240.000 lei, valoarea clădirii administrative 17.800.000 lei,

valoarea anexelor (magazin remize ș.a.) 126.500.000 lei.

S-a stabilit că valoarea

tehnică a clădirilor nedemolate dar în stare avansată de degradare este de

1.598.958.000 lei, din care casa de locuit - vila 1.166.240.000 lei, locuința

bucătarului 184.562.000 lei, magazie cereale + crama 163.867.000 lei și seră

flori - legumicolă 84.289.000 lei.

Din concluziile

finale ale expertizei întocmite rezultă că valoarea tehnică a clădirilor

demolate este de 1.173.880.000 lei, din care clădiri administrator 17.900.000

lei; locuință angajați 210.462.000 lei, locuința găinăresei 67.144.000 lei, grajduri

pentru boi și cai 381.745.000 lei, cocină porci 30.103.000 lei, remiză mașini

275.772.000 lei, ateliere 101.304.000 lei, garaj 16.125.000 lei și porumbare

73.295.000 lei.

S-a mai reținut de

către instanță că toate clădirile nedemolate sunt amplasate pe terenul ce face

obiectul deciziei contestate.

Instanța a arătat că

față de dispozițiile art. 9 (2) din Legea nr. 10/2001 în cazul imobilelor care

au altă destinație decât cea de locuință și care au fost demolate sau a căror

restituire, în natură, în tot sau în parte nu este posibilă, restituirea se

face prin acordarea de măsuri reparatorii la valoarea nominală folosită

exclusiv în procesul de privatizare, ori prin compensarea cu alte bunuri sau

servicii oferite în echivalent de deținător, cu acordul persoanei îndreptățite.

Instanța a mai

reținut că la art. 10 din Legea nr. 10/2001 se prevede că în situația

imobilelor preluate abuziv și demolate total sau parțial restituirea se dispune

pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, urmărind să se

respecte documentațiile de urbanism, iar pentru construcțiile demolate și

terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.

Față de probatoriile

administrate, de dispozițiile Legii nr. 10/2001 aplicabile, instanța a arătat că

cererea reclamanților este întemeiată parțial numai cu privire la imobilele

demolate cu destinația de locuință și la cele demolate cu altă destinație decât

cea de locuință, respectiv a arătat că va acorda măsuri reparatorii constând în

titluri de valoare nominală emise de Ministerul Finanțelor Publice folosite

exclusiv în procesul de privatizare până la concurența sumei de 1.173.850.000

lei.

De asemenea s-a

arătat că, SC V.P. SA Fetești nu a căzut în pretenții, motiv pentru care nu a

fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinței

au declarat apel pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a

Finanțelor Publice Ialomița și reclamantele P.A.I., P.A.S., I.D.T.

Prin Decizia nr. 468

din 16 iunie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 4815/2/2004 al Curții de Apel

București s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a SC V.P. SA și

a Direcției Generale a Finanțelor Publice Ialomița; s-a respins excepția lipsei

calității procesual pasive a Ministerului Finanțelor Publice, ca nefondată; s-a

respins apelul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului

Ialomița în nume propriu și ca reprezentantă al Ministerului Economiei și

Finanțelor; s-a admis apelul reclamantelor și în consecință s-a schimbat în

parte sentința în sensul că s-a respins acțiunea față de SC V.P. SA și Direcția

Generală a Finanțelor Publice a Județului Ialomița, ca fiind formulată

împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă și s-au acordat

reclamantelor măsuri reparatorii, constând în titluri de despăgubiri în cuantum

de 1.248.874 RON pentru construcțiile demolate, aferente imobilului care au

făcut obiectul Deciziei nr. 1013/2002 emisă de către SC V.P. SA Fetești; s-au

menținut celelalte dispoziții.

Împotriva deciziei au

formulat recurs reclamantele P.A.I., P.A.S. și I.D.T., precum și Ministerul

Finanțelor Publice.

Prin Decizia nr. 2636

din 6 martie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 484/2/2004 al Înaltei Curți de

Casație și Justiție s-au admis ambele recursuri, s-a casat decizia recurată și

s-a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor.

Pentru a dispune în

acest sens, în sinteză, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut

următoarele:

În raport de

dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. a), pct. 48 din H.G. nr. 386/2007 privind

organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, acesta

reprezintă Statul numai în condițiile prevăzute de lege. De asemenea, s-a

reținut că deși în considerentele hotărârii s-a reținut că are calitate

procesual pasivă Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, totuși

decizia s-a pronunțat în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor

în nume propriu respingându-se eronat excepția lipsei calității procesual

pasive a acestuia.

Totodată s-a reținut

că eronat s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a

Ministerului Economiei și Finanțelor și eronat s-a concluzionat că SC V.P. SA

nu are calitate procesual pasivă în cauză.

S-a arătat că anexele

imobilului au constituit sediul exploatației agricole și au fost preluate prin

procesul-verbal de inventariere din 13 martie 1949 fiind menționate și în

procesul-verbal din 30 martie 1940 anexat la Decizia din 12 noiembrie 1940

întocmită de Administrația Financiară de constatare Ialomița.

Înalta Curte a arătat

că se impune casarea și trimiterea cererii spre rejudecare în vederea

suplimentării probatoriului pentru a se putea stabili cu certitudine în raport

de art. 10 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, dacă anexele aferente conacului

existente la momentul preluării de la autoarea reclamantelor mai exista, chiar

și în parte, sau au fost demolate și în acest caz, de către cine.

Înalta Curte a

recomandat să fie avute în vedere și precizările din raportul de expertiză

tehnică din apel din care rezultă că pe teren mai există construcții în stare

de ruină și să se stabilească cui îi revine obligația de a face propuneri,

ofertă de restituire prin echivalent pentru construcțiile anexe cu altă

destinație decât cea de locuință.

De asemenea, s-a

recomandat să se aibă în vedere că au fost abrogate prin Legea nr. 247/2005

dispozițiile art. 34 din Legea nr. 10/2001 și pct. 34.3 din H.G. nr. 498/2003

cu privire la eliberarea titlurilor de valoare nominală și să se aprecieze că

sunt aplicabile în toate situațiile în care nu este posibilă restituirea în natură,

aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

În rejudecare, Curtea

de Apel a reținut că reclamantele au susținut următoarele critici:

Printr-un prim motiv

s-a susținut că sentința a fost pronunțată cu aplicarea greșită a Legii nr.

10/2001 cu privire la acordarea despăgubirilor în echivalent, în cazul

imobilelor parțial sau total demolate, s-a acordat o sumă infimă celei ce i se

cuvenea.

În dezvoltarea

acestui motiv s-a arătat că instanța și-a însușit valorile tehnice stabilite de

expert E.S.G. la 10 octombrie 2003 și nu pe cele care reprezentau valoarea la

data demolării imobilelor, deși expertul ar fi trebuit să aibă în vedere

valoarea de la data preluării abuzive.

Apelantele reclamante

au susținut că, în condițiile în care expertul a justificat într-un anumit mod

imposibilitatea reactualizării bunurilor la data preluării, a stabilit o

valoare la data demolării, iar instanța trebuia să-și însușească această

valoare și nu pe cea de la 10 octombrie 2003.

S-a arătat că valoarea

tuturor construcțiilor la data demolării era de 7.142.000.000 lei sumă ce

reprezintă în spiritul legii, restituirea integrală a proprietății, iar dacă

s-ar scade valoarea imobilelor nedemolate de 1.173.850.000 lei, rezultă că erau

îndreptățiți să primească titluri de valoare nominală, în sumă de 5.968.150.000

lei.

Referitor la apelul

formulat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor

Publice Ialomița, deși s-a arătat că este formulat în nume propriu și ca

reprezentat al Ministerului Finanțelor Publice, specificația că este în nume

propriu este doar o eroare, de exprimare. Astfel la Dosarul nr. 3116/2002

Ministerul Finanțelor Publice emitea adresa din 30 ianuarie 2003 prin care

delega Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița să se prezinte în

Dosarul nr. 3116/2002 în baza delegației atașată la termenul fixat de instanță

și să exercite căile de atac pentru apărarea statului.

Rezultă că în baza

acestei delegări Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița s-a prezentat

în Dosarul nr. 3116/2002, reprezentând însă Ministerul Finanțelor Publice. S-a

constatat că în toate actele întocmite în Dosarul nr. 3116/2002 Direcția

Generală a Finanțelor Publice a procedat în același sens arătând că a întocmit

actul procedural atât în nume propriu, cât și în calitate de reprezentant al

Ministerului Finanțelor Publice.

Pentru acestea,

apelul a fost considerat făcut în numele Ministerului Finanțelor Publice.

În motivarea cererii

de apel au fost susținute următoarele critici de către Ministerul Finanțelor

Publice:

Printr-un prim motiv

s-a arătat în ce privește primul capăt de cerere prin care s-au solicitat

despăgubiri bănești pentru imobilul din zona L. că cererea este neîntemeiată,

deoarece prin Decizia nr. 1013 din 1 noiembrie 2002 s-a dispus restituirea în

natură în starea în care acesta s-a aflat la data cererii de restituire fiind

respectate dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Printr-un al doilea

motiv s-a arătat că în speță nu se aplică art. 10 alin. (1) din lege deoarece

ceea ce reclamantele numesc demolare parțială a imobilului este în realitate

doar o modificare a configurației zidurilor interioare.

Printr-un al treilea

motiv, referitor la solicitarea acordării despăgubirilor pentru construcțiile

anexe s-a susținut că sunt nedatorate în raport de durata redusă de existența

în timp a acestora, conform H.G. nr. 964/1998, respectiv 10 - 20 ani, Legea nr.

10/2001 trebuind să se coroboreze și cu aceste dispoziții.

Apelanta a arătat că

nu este vorba de cazurile prevăzute expres de lege - demolare sau pieire

fortuită, ci de casarea acestora, situație în care nu sunt aplicabile art. 24

alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și apelantele nu sunt îndreptățite la

despăgubiri pentru aceste anexe.

În faza de rejudecare

a apelului, s-a procedat la întocmirea unei noi expertize cu obiective impuse

chiar prin Decizia de casare nr. 2636 din 6 martie 2009 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

La termenul din 23

martie 2011, constatând că s-a cerut judecarea în lipsa, instanța a rămas în

pronunțare.

După rămânerea în

pronunțare la dosar s-a depus de către Ministerul Finanțelor Publice prin

Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița, un înscris numit obiecțiuni,

dar care în conținut a fost apreciat ca reprezentând concluzii scrise.

Prin Decizia civilă

nr. 355/A din 30 martie 2011 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a

respins ca nefondat apelul formulat de apelanții reclamanți I.D.T., P.A.I. și

P.A.S. împotriva Sentinței civile nr. 402 din 17 noiembrie 2004 în

contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Finanțelor Publice reprezentat

prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița și SC V.P. SA prin

lichidator M.I.

S-a admis apelul

formulat de Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin Direcția Generală a

Finanțelor Publice Ialomița și în consecință:

S-a schimbat

sentința, în sensul că s-a respins acțiunea față de Ministerul Finanțelor

Publice ca nefondată (lipsa calității procesual pasivă) și a fost obligată

pârâta SC V.P. SA Fetești, prin lichidator să emită dispoziție motivată cu

propuneri de despăgubiri și să înainteze decizia/dispoziția la Comisia Centrală

de Stabilire a Despăgubirilor.

S-a menținut

admiterea în parte a acțiunii.

Curtea de Apel a

reținut următoarele:

Prin Decizia nr. 1013

din 1 noiembrie 2002 s-a dispus restituirea în natură a imobilului situat în

zona L., comuna B., județul Ialomița și a terenului aferent în suprafață de

8,60 ha către P.A.I., P.A.S. și I.D.T., moștenitori ai defunctului H.N.P. în

starea la care se afla la data cererii de restituire (24 octombrie 2002) și

liber de orice sarcini, conform art. 9 (1) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei

decizii s-a formulat contestație, reclamantele solicitând ca SC V.P. SA Fetești

să le plătească echivalentul bănesc al construcțiilor ce au fost expropriate și

care se află în patrimoniul pârâtei.

Cu privire la

indicația Înaltei Curți de Casație și Justiție de a se stabili cu certitudine,

în raport de art. 10 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, dacă anexele conacului,

preluate de la autorul reclamantelor, mai exista sau nu, ori dacă au fost

demolate și de către cine, din expertiza întocmită de expert S.C., coroborată

și cu expertiza întocmită de expert T.I.C. rezultă următoarele:

Conform

centralizatorului întocmit de expert S.C. anexele se prezintă astfel: sera de

flori aflată în degradare avansată, autodemolată; depozit alimente, bordei

demolat, nu există în acte; locuința administrator, demolată înainte de 1965,

nu există în acte, remisă, demolată nu există în acte, depozit produse

petroliere, bordei, demolat, nu există în acte, locuință lucrători argați,

demolată înainte de 1965, nu există în acte, grajdul boilor, demolat înainte de

1965, nu există în acte, porumbar, demolat înainte de 1965, nu există în acte,

grajdul cailor, demolat înainte de 1965, nu există în acte, depozit de vinuri

și alimente, demolat, nu există în acte, ateliere, demolat înainte de 1965, nu

există în acte, cocină porci, demolat înainte de 1965, nu există în acte,

magazie cereale, se află în stare avansată de degradare, întotdeauna, remisă

mașini demolat înainte de 1965, nu există în acte: crama se află în stare

avansată de degradare, autodemolată; garaj, demolat înainte de 1965, nu există

în acte.

Expertul a arătat că

valoarea anexelor la momentul preluării de la autoarea reclamantelor, demolate

ori în stare de ruină este de 1.555.803 RON.

Potrivit art. 10

alin. (8) din Legea nr. 10/2001 valoarea corespunzătoare a construcțiilor

preluate în mod abuziv și demolate se stabilește potrivit valorii de piață la

data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale

de evaluare în funcție de volumul de informații puse la dispoziția

evaluatorului.

Din probele

administrate și datorită datei la care unele construcții au fost demolate în

1965 nu s-a putut stabili în concret o persoană fizică responsabilă, dar este

fără discuție că paza juridică a avut-o persoana juridică care ulterior s-a

transformat în SC V.P. Fetești SA.

În ce privește

motivele de apel formulate de apelantele reclamante în sensul că valoarea care

ar trebui să o primească pentru construcții demolate sau cu stare avansată de

demolare ar fi de 5.968.150.000 lei urmează a fi respinsă din expertiza

întocmită rezultând valoarea de 1.555.803 RON.

În ce privește apelul

declarat de Ministerul Finanțelor Publice (fost Ministerul Economiei și

Finanțelor) reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, însuși

Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 2636 din 6 martie 2009

pronunțată în Dosarul nr. 4815/2/2004 a arătat că în mod greșit a fost respinsă

excepția lipsei calității procesual pasive a acestei pârâte, chemată în

judecată în nume propriu, soluționând astfel o problemă de drept de care

actuala instanță este ținută.

În consecință, s-a

apreciat ca fondată excepția lipsei calității procesual pasive a acestui pârât.

Având în vedere

obligația stabilită de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.

2636/2009 în sensul de a se stabili persoana ținută să soluționeze notificarea

cu privire la despăgubiri instanța a constatat că o asemenea obligație revine

pârâtei SC V.P. SA Fetești, care a emis și Decizia nr. 1013 din 01 ianuarie

2002 ce a fost contestată și că această unitate era obligată să propună măsuri

reparatorii prin echivalent, în expertiză stabilindu-se o sumă de 1.555.803

RON, pentru construcțiile demolate și aflate în stare avansată de demolare și

să înainteze propunerea către Comisia Centrală de acordare de despăgubiri

conform art. 16 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal au declarat recurs reclamantele P.A.I., P.A.S. și

I.D.T., invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor de recurs s-a invocat că în mod nelegal instanța de apel nu a avut în

vedere la stabilirea cuantumului măsurilor reparatorii în echivalent, pentru

construcțiile demolate, valoarea determinată prin raportul de expertiză

efectuată în apel și care, s-a raportat la dovezile administrate privind

existența construcțiilor, valoarea fiind determinată în raport de momentul preluării

abuzive.

Că, deși instanța de

apel a reținut valoarea calculată prin expertiză, ca fiind cea legal calculată

și a apreciat că se impune schimbarea sentinței în acest sens, a respins

apelul.

Recursul este fondat

pentru următoarele considerente:

Imobilele preluate în

mod abuziv, se restituie în starea în care se află la data cererii de

restituire și libere de orice sarcini, iar pentru construcțiile edificate, dar

care au fost demolate total sau parțial, și nu au fost distruse ca urmare a

unor calamități naturale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.

În situația acestor

construcții demolate total sau parțial, valoarea se stabilește potrivit valorii

de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor

internaționale de evaluare.

În mod fondat a

reținut instanța de apel că valoarea construcțiilor care au aparținut fostului

proprietar și care au fost demolate este de 1.555.803 RON, conform raportului

de expertiză și numai prin ignorarea propriilor constatări privind starea de

fapt și dispozițiile legale incidente a respins apelul reclamantelor, hotărârea

fiind contradictorie sub acest aspect în ce privește considerentele și

dispozitivul hotărârii.

Având în vedere

starea de fapt reținută privind existența construcțiilor demolate și valoarea

acestora determinată în apel și care nu mai poate fi cenzurată în actuala

reglementare a căii de atac a recursului, precum și existența unor evidente

contradicții între considerente și dispozitiv în ce privește valoarea

cuantumului despăgubirilor ce se impun a fi acordate, se impune modificarea

deciziei și reținerea prin dispozitiv că valoarea despăgubirilor este de

1.555.803 RON.

Având în vedere

aceste considerente, urmează ca în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., a

se admite recursul, a se modifica, în parte, decizia recurată în sensul

admiterii și apelului declarat de reclamante și obligării pârâtei SC V.P. SA

Fetești, prin lichidator să emită dispoziție motivată cu propunere de acordare

de despăgubiri în cuantum de 1.555.803 RON, în favoarea reclamantelor și să

înainteze decizia/dispoziția Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, urmând a fi menținute restul dispozițiilor deciziei și

sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamantele P.A.I., P.A.S. și I.D.T. împotriva Deciziei nr. 355 A

din 30 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Modifică, în parte,

decizia recurată, în sensul că admite și apelul declarat de reclamante

împotriva Sentinței nr. 402 din 17 noiembrie 2003 pronunțată de Tribunalul

Ialomița, secția civilă, și dispune obligarea pârâtei SC V.P. SA Fetești prin

lichidator M.I. să emită dispoziție motivată cu propunere de despăgubiri în

cuantum de 1.555.803 RON în favoarea reclamantelor și să înainteze

decizia/dispoziția Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor.

Menține restul

dispozițiilor deciziei și sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 mai 2012.

Procesat

de GGC - CT