ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2189/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 5 noiembrie 2007 pe rolul Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta C.M. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiției - Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, solicitând instanței să dispună desființarea hotărârii (deciziei) din 2 august 2007 emisă de Comisia pârâtă în Dosarul nr. 504/2006, prin care i-a fost respinsă cererea de recunoaștere a calității de beneficiar al prevederilor O.U.G. nr. 214/1999.

Prin sentința civilă nr. 33/CA din 14 ianuarie 2008, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta C.M., a anulat hotărârea (decizia) contestată și a constatat că reclamanta are calitatea de beneficiar al O.U.G. nr. 214/1999.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut, în esență, că tatăl reclamantei – H.N. - a fost condamnat la moarte, prin sentința penală nr. 544 din 7 octombrie 1994 a Tribunalului Militar Constanța, pentru „crime de uneltire contra securității interne a R.P.R." și pentru „crimă de constituire în bandă în scop terorist", conform art. 1 lit. c) și art. 3 din Legea nr. 16/1949.

Reclamanta C.M., în calitate de moștenitor al numitului H.N., a formulat cerere de constatare a calității autorului său de luptător în rezistența anticomunistă.

Față de faptele pentru care a fost condamnat H.N., Curtea de Apel a reținut că în mod netemeinic și nelegal, prin hotărârea (decizia) ce formează obiectul acțiunii în anulare, a fost respinsă cererea reclamantei C.M.

În acest sens, Curtea de Apel a reținut că faptele pentru care a fost condamnat autorul reclamantei se încadrează în prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 214/1999, întrucât a fost condamnat pentru „crime de uneltire contra securității interne”, iar nu pentru infracțiuni contra umanității sau activități fasciste pentru a fi aplicabile prevederile art. 2 alin. (2) din același act normativ, care prevăd categoriile de persoane ce nu beneficiază de dispozițiile ordonanței de urgență.

Împotriva sentinței civile nr. 33/CA din 14 ianuarie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, în termen legal și în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 299 C. proc. civ.

A învederat recurentul, prin motivele de recurs, că hotărârea atacată este susceptibilă de modificare prin prisma motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât instanța de fond a apreciat în mod greșit că autorul intimatei reclamante a fost condamnat pentru uneltire împotriva securității interne a Republicii Populare Române

În realitate, s-a susținut, analizând sentința nr. 544/1949, rezultă că H.N. a fost învinuit pentru crimă de uneltire contra securității interne a R.P.R. și crima de constituire în bandă în scop terorist și în conformitate cu dispozitivul aceleiași hotărâri, făcându-se aplicarea art. 1 lit. c) din Legea nr. 16/1949 și art. 3 din Legea nr. 16/1949 a fost condamnat la moarte pentru fiecare faptă în parte.

Potrivit considerentelor sentinței, H.N. a organizat împreună cu alte persoane o bandă subversivă considerată teroristă, care a acționat pe întreg teritoriul Dobrogei în perioada 1948-1949, fiind considerat un ideolog al grupării în cauză, care a făcut propagandă legionară în scopul răsturnării regimului venit la putere după 1945. Activitatea desfășurată s-a materializat în acțiuni represive, violente ale membrilor grupării împotriva organelor administrative, a unor vârfuri politice ale vremii, precum și împotriva cetățenilor pașnici, neîncadrați politic și care nu împărtășeau ideologia legionară, instaurându-se astfel în rândul populației civile sentimente de spaimă și nesiguranță. Potrivit sentinței menționate mai sus au fost maltratate persoane care nu aveau legătură cu organizarea politică a statului sau cu mișcarea legionară, crime care nu aveau o justificare de ordin politic care să determine o implicare în lupta anticomunistă.

Or, s-a spus, avându-se în vedere prevederile art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 214/1999, faptele comise de H.N., ideologul și organizatorul acțiunilor legionare descrise în sentință, pot fi apreciate ca având caracter fascist deoarece au fost îndreptate împotriva unor membri ai populației civile din teritoriul Dobrogei, instaurând o atmosferă de teroare în rândurile acestora, și riscând a degenera în acte de violență împotriva populației obișnuite, pentru impunerea ideologiei legionare.

Recursul este fondat, potrivit considerentelor ce urmează.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, se recunoaște

calitatea de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice sau supuse din motive politice unor măsuri administrative abuzive în perioada 6 martie 1945 - 14 decembrie 1989.

Constituie, conform art. 2 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 214/1999, infracțiuni săvârșite din motive politice infracțiunile care au avut drept scop propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale până la 14 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta. Totodată, s-a prevăzut prin alin. (2) al art. 2 din ordonanța de urgență, că prevederile acestui act normativ nu se aplică persoanelor condamnate pentru infracțiuni contra umanității sau celor în cazul cărora s-a dovedit că au desfășurat o activitate cu caracter fascist în cadrul unei organizații sau mișcări de acest fel.

În

cauză, cum a reținut în esență și instanța de fond, sunt întrunite în cazul autorului reclamantei, H.N., condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 214/1999, fiind probat cu dispozitivul sentinței nr. 544 din 7 octombrie 1949 a Tribunalului Militar Constanța că H.N., deși a fost trimis în judecată atât pentru infracțiunea de uneltire contra securității interne a Republicii Populare Române cât și pentru infracțiunea de constituire în bandă în scop terorist, a fost condamnat la moarte - și apoi executat la 16 decembrie 1949 - numai pentru infracțiunea de uneltire contra securității interne a Republicii Populare Române, prevăzută și pedepsită de art. 1 lit. c) din Legea nr. 16/1949, astfel că în mod întemeiat a fost admisă contestația formulată de reclamanta C.M., fiica lui H.N., și anulată hotărârea pronunțată în Dosarul nr. 504/2006 al pârâtei Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, reprezentată în justiție de Ministerul Justiției.

Prima instanță a interpretat însă în mod eronat prevederile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 214/1999 și a constatat greșit că reclamanta C.M., și nu tatăl acesteia H.N., are calitatea de beneficiar al prevederilor O.U.G. nr. 214/1999. în realitate, calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de art. 7 din O.U.G. nr. 214/1999 o au numai persoanele cărora li se recunoaște calitatea de luptător în rezistența comunistă urmare condamnării pentru infracțiuni săvârșite din motive politice sau supunerii din motive politice unor măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, cererea de acordare a calității în discuție putând fi introdusă însă, potrivit art. 5 alin. (1) din ordonanță, de persoana condamnată sau supusă unei măsuri administrative abuzive ori, după decesul acesteia, de soțul sau rudele până la gradul al patrulea inclusiv.

În aceste condiții, având în vedere prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, se va admite recursul declarat de Ministerul

Justiției împotriva sentinței civile nr. 33/CA din 14 ianuarie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, și va fi modificată în parte sentința atacată în sensul constatări calității de beneficiar al O.U.G. nr. 214/1999 a autorului reclamantei, respectiv H.N., cu menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 33/CA din 14 ianuarie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința atacată în sensul constatării calității de beneficiar al O.U.G. nr. 214/1999 a autorului reclamantei, respectiv H.N.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2008.