ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2639/2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2639/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând

asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea

înregistrată sub nr. 45/63/2004, pe rolul Tribunalului Timiș, secția

comercială, A.M.T. S.I. SPRL, în calitate de lichidator al debitoarei SC T. SA

Craiova, a chemat în judecată pe pârâtele SC A.G.P.C. SRL, SC M.C. SRL prin

lichidator SC T. SPRL, SC P.T. SRL și BEJ T., N. și T., solicitând în temeiul

dispozițiilor art. 948, art. 966 C. civ., constatarea nulității absolute a

actului de adjudecare întocmit la data de 30 noiembrie 2004 de BEJ T., N. și

T., prin care SC A.G.P.C. SRL și-a adjudecat prin licitație publică, imobilul

„H.T.F.S. (CI5)," în suprafață de 9931 mp, proprietatea debitoarei SC T. SA,

și revenirea imobilului în patrimoniul falitei, urmând ca acesta să fie vândut

în cadrul procedurii insolvenței.

Tribunalul

Timiș, secția comercială, prin încheierea de ședință din data de 09 aprilie

2009, și-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Dolj,

secția comercială, soluție rămasă irevocabilă prin respingerea recursului

declarat de lichidatorul judiciar al SC T. SA, de către Curtea de Apel Timiș la

data de 9 noiembrie 2009.

Pe rolul

Tribunalului Dolj, secția comercială, acțiunea a fost înregistrată la data de

30 aprilie 2009 sub nr. 5551/63/2009, reclamanta - lichidatoare precizându-și

cererea la 12 ianuarie 2010, în sensul introducerii în cauză și a SC C.T.C.

SRL.

Prin sentința

nr. 3113 din 20 decembrie 2010, Tribunalul Dolj, secția comercială, a respins

acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, în fapt, pârâta

A.G.P.C. SRL și-a adjudecat imobilul construcție cu destinația „H.T.F.S."

și terenul aferent acesteia situat în Craiova, pentru prețul de

5.667.000.0001ei (ROL), plătind un avans de 566.700.000 lei si diferența în

cuantum de 425.000.000 lei în 12 rate lunare, în cadrul executării silite a

reclamantei, în dosarul de executare nr. 624/E/2006 al BEJ T., N. ȘI T., format

la cererea creditoarei SC S.T.C. SRL.

Ulterior

adjudecării, SC A.G.P.C. SRL, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat

sub nr. 2652 din 04 octombrie 2005, a înstrăinat imobilul în

litigiu

către SC M.C. SRL la prețul de

566.700 lei, respectiv, exact prețul de achiziție, această din urmă societate

vânzându-l, la rândul său, prin contractul autentificat sub nr. 5785 din 07

decembrie 2006, cumpărătoarei SC C.T.C. SRL, pentru prețul de 1.050.000 lei.

Referitor la

încheierea actului de adjudecare din 30 noiembrie 2004, contestat în cauză,

instanța de fond a apreciat că toate părțile implicate au urmărit un scop

determinat și au avut în vedere pentru îndeplinirea propriilor obligații,

contraprestațiile celorlalte părți, creanța creditoarei SC S.T.C. SRL fiind

reală la momentul încheierii adjudecării imobilului și născută din prestarea

chiar parțială de servicii, în favoarea debitoarei SC T. SRL.

Înlăturarea

ulterioară a acestei creditoare de la masa credală a fost apreciată ca lipsită

de relevanță, în considerarea faptului că înscrierea la masa credală s-a tăcut

pentru acea parte a creanței sale ce nu fusese realizată.

In raport de

cele reținute, tribunalul a concluzionat că actul de adjudecare contestat a

avut o cauză licită și conformă bunelor moravuri, argumentele invocate de

reclamantă cu privire la caracterul fraudulos al înstrăinărilor succesive fiind

nefondate, în raport de temeiul cererii de chemare în judecată, putând fi

valorificate, eventual, pe calea unei cereri întemeiate pe dispozițiile Legii

nr. 85/2006.

Împotriva

sentinței nr. 3113 din 20 decembrie 2010 pronunțate de Tribunalul Dolj, secția

comercială, a formulat apel reclamanta A.M.T. SERVICII INSOLVENȚĂ SPRL, calea

ordinară de atac fiind soluționată de Curtea de Apel Craiova, secția

comercială, prin decizia nr. 97 din 22 iunie

2011,

în sensul respingerii, ca nefondat a apelului reclamantei A.M.T. S.I. SPRL, în

calitate de lichidator al debitoarei SC T. SA, în contradictoriu cu intimatele

pârâte SC C.T.C. SRL, SC M.C. SRL prin lichidator T. SPRL, SC A.G.P.C. SRL, BEJ

T., N. ȘI T. și SC P.T. SRL Craiova.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța de apel a reținut în esență, că actul de

adjudecare din 30 noiembrie 2004, contestat în cauză, întrunește toate

elementele constitutive esențiale pentru încheierea sa valabilă, respectiv:

consimțământul, obiectul și cauza și că reclamanta care a invocat nulitatea

actului pentru fondarea lui pe o cauză nelicită, nu a răsturnat prezumția de

valabilitate instituită de art. 967 C. civ.

Prin Decizia

nr. 126

din 28 septembrie 2011, Curtea de

Apel Craiova, secția comercială, a admis cererea de îndreptare eroare materială

formulată de pârâta SC C.T.C. SRL și a dispus completarea dispozitivului

deciziei nr. 97 din 22 iunie 2011 pronunțate de aceeași instanță în dosarul nr.

5551/63/2010, în sensul obligării SC T. SA prin lichidator judiciar A.M.T. S.I.

SPRL la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.120 lei, reprezentând

onorariu de avocat, către intimata SC C.T.C. SRL.

Împotriva

deciziei nr. 97 din 22 iunie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția

comercială, în termen legal, a declarat recurs reclamanta A.M.T. S.I. SPRL

Craiova - LICHIDATOR JUDICIAR al debitoarei SC T. SA Craiova, criticând-o

pentru motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei

atacate în sensul admiterii apelului, cu consecința schimbării hotărârii primei

instanțe în sensul admiterii acțiunii și constatării nulității absolute a

actului de adjudecare întocmit la 30 noiembrie 2004 de BEJ T., N. ȘI T., în

dosarul de executare nr. 624/E/2006, format la cererea creditoarei SC S.T.C. SRL.

În memoriul de

recurs depus la dosar, reclamanta a criticat faptul că instanțele de fond au

reținut validitatea cauzei ca element constitutiv al actului de adjudecare din

30 noiembrie 2004 și a invocat greșita analiză asupra următoarelor aspecte:

valabilitatea titlului executoriu și caracterul cert, lichid și exigibil al

creanței în baza căreia s-a pornit executarea; reaua credință a creditoarei SC

S.T.C. SRL care, tară să dețină o creanță împotriva sa a pus în executare

biletul la ordin emis la data de 05 februarie 2004, ca garanție a plății

prețului stabilit în contractul de antrepriză nr. 262/2004 încheiat cu SC

S.T.C. SRL, în calitate de executant și care tară să-și execute obligațiile

contractuale a emis pentru prestări neefectuate un număr de 7 facturi fiscale,

dintre care doar una a fost recunoscută și acceptată la plată; valoarea foarte

mică, de 14 Euro/mp a prețului de adjudecare a imobilului, insuficiența

dovezilor privind achitarea prețului de către adjudecatara A.G.P.C. SRL.

In finalul expunerii

de motive, reclamanta a invocat greșita aplicare a dispozițiilor art. 966 C.

civ. și art. 379 alin. (1) C. proc. civ., susținând, că a dovedit că actul

contestat este rezultatul demersurilor efectuate pentru executarea unei

obligații inexistente, fiind nul ca și consecință a nelegalității pornirii unei

executări în lipsa unei creanțe certe, lichide și exigibile.

Examinând

decizia atacată prin prisma criticilor formulate, din perspectiva susținerilor

părților și a normelor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Vor forma

obiectul analizei instanței de recurs, doar criticile vizând nelegalitatea

hotărârii atacate, având în vedere că, în actuala reglementare, art. 304 C.

proc. civ., permite reformarea unei hotărâri în calea de atac a recursului doar

în limitele motivelor de nelegalitate expres prevăzute de textul legal

precitat, astfel că instanța de recurs nu mai are competența de a cenzura

situația de fapt stabilită și de a reevalua în acest scop probele.

Întrucât

punctul 11 al art. 304 C. proc. civ., singurul care permitea cenzura în recurs

a modului de apreciere a probelor administrate în faza procesuală anterioară, a

fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000, criticile vizând aprecierea situației de

fapt și a probelor, nu vor face obiectul analizei în prezenta cale de atac.

Astfel, Înalta

Curte, va analiza exclusiv critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art.

966 C. civ. și art. 379 alin. (1) C. proc. civ., reținând că restul criticilor

formulate de reclamantă se referă la aspecte ce țin de temeinicia hotărârii și

de apreciere a probelor.

Recursul este

nefondat și urmează să fie respins în considerarea următoarelor:

Cauza licită

este condiție esențială, de fond a valabilității actului juridic civil, alături

de capacitatea deplină de exercițiu a părților contractante, consimțământul

valabil exprimat și obiectul posibil, aflat în circuitul civil, determinat sau

determinabil, moral și licit.

Nerespectarea

oricăreia dintre aceste condiții este sancționată cu nulitatea actului juridic.

Pentru

validitatea cauzei, ca și element constitutiv al actului juridic civil, aceasta

trebuie să existe - când

lipsa

cauzei se datorează

lipsei

de

discernământ, scopul imediat și cel mediat lipsind, actul se sancționează cu

nulitatea

relativă; când

lipsa

cauzei se datorează

lipsei

contraprestației în contractele

sinalagmatice, sancțiunea aplicabilă este

nulitatea

absolută; să fie reală - cauza nu este reală există eroare asupra scopului

mediat (motivului determinant); falsitatea cauzei atrage la

nulitatea

relativă a

actului

juridic; să fie licită și morală - să

nu fie contrară legii, bunelor moravuri și

ordinii

publice.

Reglementând

această

instituție

juridică, respectiv,

cauza actului juridic, legiuitorul a

instituit

două prezumții, cu consecințe în materia probei, astfel că, existența și

valabilitatea cauzei nu trebuie probate, ele

fiind

prezumate, iar

lipsa

cauzei sau

nevalabilitatea ei trebuie dovedite de cel ce le invoca, prin orice

mijloc

de probă,

inclusiv

eu martori și prezumții.

Dispozițiile

art. 966 C. civ., invocate de reclamantă, potrivit cărora "obligația tară

cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea niciun

efect", statuează chiar asupra condițiilor de validitate ale cauzei -

existența, realitatea și caracterul licit și moral al acesteia.

Analizând

actul de adjudecare din 30 noiembrie 2004, a cărui nulitate absolută s-a cerut

a fi constată, în raport de temeiul de drept invocat de reclamantă și de

susținerile acesteia, Înalta Curte, apreciază că dincolo de orice echivoc, nu

se poate reține neîndeplinirea condiției existenței și realității cauzei

actului, acestea fiind evidente - lipsa cauzei pentru lipsa discernământului

părții, nu poate fi reținută, părțile contractante fiind persoane juridice,

deci cu deplină capacitate de folosință, situația fiind similară și prin raportare

la existența/reprezentarea contraprestației, aceasta fiind în mod evident,

îndestularea creanței creditorului; falsitatea cauzei, generată de cronic

asupra scopului medial (motivului determinant), în speță, reali/arca creanței -

nu poate fi reținută de asemenea, ambele părți având reprezentarea exactă a

efectelor urmărite prin inițierea executării

silite

finalizată prin actul de adjudecare.

Condiția

caracterului moral al cauzei, în mod egal nu poate fi

avută

în vedere, ca nefiind îndeplinită, in considerarea

faptului că finalizarea executării

silite

imobiliare printr-un act de adjudecare nu este susceptibilă de a constitui act

care să contravină ordinii publice si bunelor moravuri.

Nici

caracterul nelicit al cauzei actului contestat, nu poate

fi

reținut

ab initio, întrucât procedura executării

silite

imobiliare ce se finalizează eu întocmirea unui act de adjudecare este reglementată

și nu poate fi apreciată ea

fiind

contrară

legii.

în

condițiile

în care reclamanta nu a

răsturnat prezumția

validității

instituită

de legiuitor prin

dispozițiile

art. 967 C. civ.

Înalta

Curte, având în vedere că nu a fost

dovedit caracterul

ilicit

al cauzei

actului de adjudecare

din

30

noiembrie 2004 contestat în cauză este apreciat, va

înlătura

susținerile reclamantei în acest sens.

Astfel, în

măsura în care reclamanta nu a putut opune o hotărâre pronunțată eventual în

calea contestației la executare care să

fi

reținut

nelegalitatea

titlului

executor sau

a actelor de executare efectuate pentru punerea acestuia în executare, sau o

hotărâre care să ateste inexistența creanței în baza căreia a fost emis

titlul

executor, și în lipsa formulării

unor petite cu care instanța să fi fost învestită să dispună asupra

certitudinii

creanței, asupra

legalității

actelor de înstrăinare succesivă,

susținerile

reclamantei vizând aceste aspecte, precum și neachitarea integrală a prețului

sau a valorii subevaluate a acestuia, nu sunt de natură vi conducă prin ele

însele

la concluzia caracterului

ilicit

al cauzei actului și să atragă

consecința sancționării sale cu nulitatea absolută.

In ceea ce

privește

critica

vizând greșita

aplicare a

dispozițiilor

ari. art.

379 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora: „nici o urmărire asupra bunurilor

mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și

exigibilă", Înalta Curte o apreciază ca fiind în egală măsură nefondată,

norma legală precitată nefiind incidență în cauză, motivat de faptul că

reclamanta nu a învestit instanța cu un capăt de cerere care să vizeze

valorificarea creanței în discuție, cu atât mai mult cu cât, pentru executarea

acesteia a fost emis un titlu executoriu care nu a fost încă desființat.

Având în

vedere, că reclamanta a căzut în pretenții și

înscrisurile

depuse la dosar de pârâta SC C.T.C.

SRL Dolj, care atestă efectuarea cheltuielilor de judecată pentru susținerea

prezentei

faze procesuale, în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ.

, se va admite cererea acestei pârâte privind

obligarea

reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru toate aceste considerente, în aplicarea

dispozițiilor art.

312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

ca nefondat recursul, cu consecința menținerii deciziei pronunțate de instanța

de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A.M.T.

SERVICII

INSOLVENTĂ SPRL Craiova - LICHIDATOR JUDICIAR al

debitoarei SC T. SA Craiova împotriva deciziei

nr. 97 din 22 iunie

2011 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția

comercială.

Obligă recurenta-reclamantă A.M.T. S.I. SPRL Craiova -

LICHIDATOR JUDICIAR al debitoarei SC T. SA Craiova la plata sumei de 6200 lei,

cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatei-pârâte SC C.T.C. SRL

Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 18 mai 2012.