ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2639/2012

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 45/63/2004, pe rolul Tribunalului Timiș, secția comercială, A.M.T. S.I. SPRL, în calitate de lichidator al debitoarei SC T. SA Craiova, a chemat în judecată pe pârâtele SC A.G.P.C. SRL, SC M.C. SRL prin lichidator SC T. SPRL, SC P.T. SRL și BEJ T., N. și T., solicitând în temeiul dispozițiilor art. 948, art. 966 C. civ., constatarea nulității absolute a actului de adjudecare întocmit la data de 30 noiembrie 2004 de BEJ T., N. și T., prin care SC A.G.P.C. SRL și-a adjudecat prin licitație publică, imobilul „H.T.F.S. (CI5)," în suprafață de 9931 mp, proprietatea debitoarei SC T. SA, și revenirea imobilului în patrimoniul falitei, urmând ca acesta să fie vândut în cadrul procedurii insolvenței.

Tribunalul Timiș, secția comercială, prin încheierea de ședință din data de 09 aprilie 2009, și-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Dolj, secția comercială, soluție rămasă irevocabilă prin respingerea recursului declarat de lichidatorul judiciar al SC T. SA, de către Curtea de Apel Timiș la data de 9 noiembrie 2009. Pe rolul Tribunalului Dolj, secția comercială, acțiunea a fost înregistrată la data de 30 aprilie 2009 sub nr. 5551/63/2009, reclamanta - lichidatoare precizându-și cererea la 12 ianuarie 2010, în sensul introducerii în cauză și a SC C.T.C. SRL. Prin sentința nr. 3113 din 20 decembrie 2010, Tribunalul Dolj, secția comercială, a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, în fapt, pârâta A.G.P.C. SRL și-a adjudecat imobilul construcție cu destinația „H.T.F.S." și terenul aferent acesteia situat în Craiova, pentru prețul de 5.667.000.0001ei (ROL), plătind un avans de 566.700.000 lei si diferența în cuantum de 425.000.000 lei în 12 rate lunare, în cadrul executării silite a reclamantei, în dosarul de executare nr. 624/E/2006 al BEJ T., N. ȘI T., format la cererea creditoarei SC S.T.C. SRL. Ulterior adjudecării, SC A.G.P.C. SRL, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2652 din 04 octombrie 2005, a înstrăinat imobilul în litigiu către SC M.C. SRL la prețul de 566.700 lei, respectiv, exact prețul de achiziție, această din urmă societate vânzându-l, la rândul său, prin contractul autentificat sub nr. 5785 din 07 decembrie 2006, cumpărătoarei SC C.T.C.

SRL, pentru prețul de 1.050.000 lei. Referitor la încheierea actului de adjudecare din 30 noiembrie 2004, contestat în cauză, instanța de fond a apreciat că toate părțile implicate au urmărit un scop determinat și au avut în vedere pentru îndeplinirea propriilor obligații, contraprestațiile celorlalte părți, creanța creditoarei SC S.T.C. SRL fiind reală la momentul încheierii adjudecării imobilului și născută din prestarea chiar parțială de servicii, în favoarea debitoarei SC T. SRL. Înlăturarea ulterioară a acestei creditoare de la masa credală a fost apreciată ca lipsită de relevanță, în considerarea faptului că înscrierea la masa credală s-a tăcut pentru acea parte a creanței sale ce nu fusese realizată.

In raport de cele reținute, tribunalul a concluzionat că actul de adjudecare contestat a avut o cauză licită și conformă bunelor moravuri, argumentele invocate de reclamantă cu privire la caracterul fraudulos al înstrăinărilor succesive fiind nefondate, în raport de temeiul cererii de chemare în judecată, putând fi valorificate, eventual, pe calea unei cereri întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 85/2006. Împotriva sentinței nr. 3113 din 20 decembrie 2010 pronunțate de Tribunalul Dolj, secția comercială, a formulat apel reclamanta A.M.T. SERVICII INSOLVENȚĂ SPRL, calea ordinară de atac fiind soluționată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 97 din 22 iunie 2011, în sensul respingerii, ca nefondat a apelului reclamantei A.M.T.

S.I. SPRL, în calitate de lichidator al debitoarei SC T. SA, în contradictoriu cu intimatele pârâte SC C.T.C. SRL, SC M.C. SRL prin lichidator T. SPRL, SC A.G.P.C. SRL, BEJ T., N. ȘI T. și SC P.T. SRL Craiova. Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut în esență, că actul de adjudecare din 30 noiembrie 2004, contestat în cauză, întrunește toate elementele constitutive esențiale pentru încheierea sa valabilă, respectiv: consimțământul, obiectul și cauza și că reclamanta care a invocat nulitatea actului pentru fondarea lui pe o cauză nelicită, nu a răsturnat prezumția de valabilitate instituită de art. 967 C. civ. Prin Decizia nr. 126 din 28 septembrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a admis cererea de îndreptare eroare materială formulată de pârâta SC C.T.C.

SRL și a dispus completarea dispozitivului deciziei nr. 97 din 22 iunie 2011 pronunțate de aceeași instanță în dosarul nr. 5551/63/2010, în sensul obligării SC T. SA prin lichidator judiciar A.M.T. S.I. SPRL la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.120 lei, reprezentând onorariu de avocat, către intimata SC C.T.C. SRL. Împotriva deciziei nr. 97 din 22 iunie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, în termen legal, a declarat recurs reclamanta A.M.T. S.I. SPRL Craiova - LICHIDATOR JUDICIAR al debitoarei SC T. SA Craiova, criticând-o pentru motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii apelului, cu consecința schimbării hotărârii primei instanțe în sensul admiterii acțiunii și constatării nulității absolute a actului de adjudecare întocmit la 30 noiembrie 2004 de BEJ T., N. ȘI T., în dosarul de executare nr. 624/E/2006, format la cererea creditoarei SC S.T.C. SRL. În memoriul de recurs depus la dosar, reclamanta a criticat faptul că instanțele de fond au reținut validitatea cauzei ca element constitutiv al actului de adjudecare din 30 noiembrie 2004 și a invocat greșita analiză asupra următoarelor aspecte: valabilitatea titlului executoriu și caracterul cert, lichid și exigibil al creanței în baza căreia s-a pornit executarea; reaua credință a creditoarei SC S.T.C.

SRL care, tară să dețină o creanță împotriva sa a pus în executare biletul la ordin emis la data de 05 februarie 2004, ca garanție a plății prețului stabilit în contractul de antrepriză nr. 262/2004 încheiat cu SC S.T.C. SRL, în calitate de executant și care tară să-și execute obligațiile contractuale a emis pentru prestări neefectuate un număr de 7 facturi fiscale, dintre care doar una a fost recunoscută și acceptată la plată; valoarea foarte mică, de 14 Euro/mp a prețului de adjudecare a imobilului, insuficiența dovezilor privind achitarea prețului de către adjudecatara A.G.P.C. SRL. In finalul expunerii de motive, reclamanta a invocat greșita aplicare a dispozițiilor art. 966 C. civ. și art. 379 alin. (1) C. proc.

civ., susținând, că a dovedit că actul contestat este rezultatul demersurilor efectuate pentru executarea unei obligații inexistente, fiind nul ca și consecință a nelegalității pornirii unei executări în lipsa unei creanțe certe, lichide și exigibile. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, din perspectiva susținerilor părților și a normelor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele: Vor forma obiectul analizei instanței de recurs, doar criticile vizând nelegalitatea hotărârii atacate, având în vedere că, în actuala reglementare, art. 304 C. proc. civ., permite reformarea unei hotărâri în calea de atac a recursului doar în limitele motivelor de nelegalitate expres prevăzute de textul legal precitat, astfel că instanța de recurs nu mai are competența de a cenzura situația de fapt stabilită și de a reevalua în acest scop probele.

Întrucât punctul 11 al art. 304 C. proc. civ., singurul care permitea cenzura în recurs a modului de apreciere a probelor administrate în faza procesuală anterioară, a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000, criticile vizând aprecierea situației de fapt și a probelor, nu vor face obiectul analizei în prezenta cale de atac. Astfel, Înalta Curte, va analiza exclusiv critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 966 C. civ. și art. 379 alin. (1) C. proc. civ., reținând că restul criticilor formulate de reclamantă se referă la aspecte ce țin de temeinicia hotărârii și de apreciere a probelor. Recursul este nefondat și urmează să fie respins în considerarea următoarelor: Cauza licită este condiție esențială, de fond a valabilității actului juridic civil, alături de capacitatea deplină de exercițiu a părților contractante, consimțământul valabil exprimat și obiectul posibil, aflat în circuitul civil, determinat sau determinabil, moral și licit.

Nerespectarea oricăreia dintre aceste condiții este sancționată cu nulitatea actului juridic. Pentru validitatea cauzei, ca și element constitutiv al actului juridic civil, aceasta trebuie să existe - când lipsa cauzei se datorează lipsei de discernământ, scopul imediat și cel mediat lipsind, actul se sancționează cu nulitatea relativă; când lipsa cauzei se datorează lipsei contraprestației în contractele sinalagmatice, sancțiunea aplicabilă este nulitatea absolută; să fie reală - cauza nu este reală există eroare asupra scopului mediat (motivului determinant); falsitatea cauzei atrage la nulitatea relativă a actului juridic; să fie licită și morală - să nu fie contrară legii, bunelor moravuri și ordinii publice.

Reglementând această instituție juridică, respectiv, cauza actului juridic, legiuitorul a instituit două prezumții, cu consecințe în materia probei, astfel că, existența și valabilitatea cauzei nu trebuie probate, ele fiind prezumate, iar lipsa cauzei sau nevalabilitatea ei trebuie dovedite de cel ce le invoca, prin orice mijloc de probă, inclusiv eu martori și prezumții. Dispozițiile art. 966 C. civ., invocate de reclamantă, potrivit cărora "obligația tară cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea niciun efect", statuează chiar asupra condițiilor de validitate ale cauzei - existența, realitatea și caracterul licit și moral al acesteia.

Analizând actul de adjudecare din 30 noiembrie 2004, a cărui nulitate absolută s-a cerut a fi constată, în raport de temeiul de drept invocat de reclamantă și de susținerile acesteia, Înalta Curte, apreciază că dincolo de orice echivoc, nu se poate reține neîndeplinirea condiției existenței și realității cauzei actului, acestea fiind evidente - lipsa cauzei pentru lipsa discernământului părții, nu poate fi reținută, părțile contractante fiind persoane juridice, deci cu deplină capacitate de folosință, situația fiind similară și prin raportare la existența/reprezentarea contraprestației, aceasta fiind în mod evident, îndestularea creanței creditorului; falsitatea cauzei, generată de cronic asupra scopului medial (motivului determinant), în speță, reali/arca creanței - nu poate fi reținută de asemenea, ambele părți având reprezentarea exactă a efectelor urmărite prin inițierea executării silite finalizată prin actul de adjudecare.

Condiția caracterului moral al cauzei, în mod egal nu poate fi avută în vedere, ca nefiind îndeplinită, in considerarea faptului că finalizarea executării silite imobiliare printr-un act de adjudecare nu este susceptibilă de a constitui act care să contravină ordinii publice si bunelor moravuri. Nici caracterul nelicit al cauzei actului contestat, nu poate fi reținut ab initio, întrucât procedura executării silite imobiliare ce se finalizează eu întocmirea unui act de adjudecare este reglementată și nu poate fi apreciată ea fiind contrară legii. în condițiile în care reclamanta nu a răsturnat prezumția validității instituită de legiuitor prin dispozițiile art. 967 C. civ. Înalta Curte, având în vedere că nu a fost dovedit caracterul ilicit al cauzei actului de adjudecare din 30 noiembrie 2004 contestat în cauză este apreciat, va înlătura susținerile reclamantei în acest sens.

Astfel, în măsura în care reclamanta nu a putut opune o hotărâre pronunțată eventual în calea contestației la executare care să fi reținut nelegalitatea titlului executor sau a actelor de executare efectuate pentru punerea acestuia în executare, sau o hotărâre care să ateste inexistența creanței în baza căreia a fost emis titlul executor, și în lipsa formulării unor petite cu care instanța să fi fost învestită să dispună asupra certitudinii creanței, asupra legalității actelor de înstrăinare succesivă, susținerile reclamantei vizând aceste aspecte, precum și neachitarea integrală a prețului sau a valorii subevaluate a acestuia, nu sunt de natură vi conducă prin ele însele la concluzia caracterului ilicit al cauzei actului și să atragă consecința sancționării sale cu nulitatea absolută.

In ceea ce privește critica vizând greșita aplicare a dispozițiilor ari. art. 379 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora: „nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă", Înalta Curte o apreciază ca fiind în egală măsură nefondată, norma legală precitată nefiind incidență în cauză, motivat de faptul că reclamanta nu a învestit instanța cu un capăt de cerere care să vizeze valorificarea creanței în discuție, cu atât mai mult cu cât, pentru executarea acesteia a fost emis un titlu executoriu care nu a fost încă desființat. Având în vedere, că reclamanta a căzut în pretenții și înscrisurile depuse la dosar de pârâta SC C.T.C.

SRL Dolj, care atestă efectuarea cheltuielilor de judecată pentru susținerea prezentei faze procesuale, în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. , se va admite cererea acestei pârâte privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. Pentru toate aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul, cu consecința menținerii deciziei pronunțate de instanța de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.M.T. SERVICII INSOLVENTĂ SPRL Craiova - LICHIDATOR JUDICIAR al debitoarei SC T. SA Craiova împotriva deciziei nr. 97 din 22 iunie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția comercială. Obligă recurenta-reclamantă A.M.T. S.I. SPRL Craiova - LICHIDATOR JUDICIAR al debitoarei SC T. SA Craiova la plata sumei de 6200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatei-pârâte SC C.T.C. SRL Dolj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 mai 2012.