ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4383/2012

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința nr. 1088 din 30 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au fost admise cererea de chemare în judecată și cererile de chemare în garanție formulate de reclamanții B.E., A.I. și au fost obligați chemații în garanție Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale România SA (C.N.A.D.R.) prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova și S.M.D.C.I. G.M.B.H. R.D. A/S IC C. să îndepărteze cantitatea totală de 10,51 metri cubi pământ depozitat pe trenul reclamanților situat în Turnu Severin, cu vecini la N - canal irigații, E - șoseaua centură, S- Bulevardul Tudor Vladimirescu, V - SC M. SA, SC A. SA.

Au fost obligate chematele în garanție la plata sumei de 2400 lei cheltuieli de judecată. În motivarea hotărârii, prima instanță a avut în vedere că între Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România (C.N.A.D.N.R.) SA și T.S. SPA Italia a fost încheiat contractul ce avea ca obiect inclusiv executarea centurii ocolitoare a orașului Drobeta Turnu Severin (așa cum atestă înscrisul de la fila 28). în calitatea de inginer a fost desemnată S.M.D.C.I., acesta fiind aleasă de către Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România (C.N.A.D.N.R.) SA.

Normele care reglementează un astfel de timp de contract stabilesc că inginerul se consideră că acționează în numele beneficiarului, putând emite instrucțiunii către antreprenor (executant) acesta din urmă fiind obligat să le respecte (fila 36). Ținând cont de situația de fapt tribunalul a reținut că amplasarea cantității de 10.501 metri cubi de pământ pe terenul reclamanților s-a făcut de către T.S. SPA italia, care nu ar fi putut adoptat altă conduită decât prin nesocotirea clauzelor contractuale, aspect care ar fi condus la angajarea răspunderii față de beneficiarul proiectului. Împotriva acestei sentințe chemata în garanție Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale România SA (C.N.A.D.R) prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova a declarat apel, care, prin decizia nr. 206 din 14 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova - secția a IlI-a civilă, a fost anulat ca netimbrat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a constat că apelanta nu a satisfăcut cerința timbrării și, în consecință, a reținut incidența dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, respectiv ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, modificată prin Legea nr. 123/1997. În termen legal, împotriva acestei decizii chemata în garanție Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale România SA (C.N.A.D.R) prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, admiterea apelului astfel cum a fost formulat, respingerea acțiunii reclamanților și respingerea cererii de chemare în garanție a C.N.A.D.N.R.

SA. În motivarea recursului, chemata în garanție arată că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantele B.E., A.I. au solicitat în contradictoriu cu pârâta T.S. SPA Italia obligarea acesteia să elibereze terenul pe care a depozitat pământ rezultat în urma lucrărilor pe care le efectua în calitate de constructor conform contractului. Se arată că administratorul drumului, în speță chemata în garanție C.N.A.D.N.R. SA, răspunde de administrarea și întreținerea drumului după recepție (la terminarea lucrărilor) moment până la care întreaga responsabilitate revine de drept constructorului T.S. SPA Italia. Astfel cum reiese și din expertizele depuse la dosar, susține recurenta, pe terenul reclamanților a fost depozitat pământ de către SC T.S.

SPA Italia. În opinia sa, în mod eronat instanța de fond a admis cererea de chemare în garanție a C.N.A.D.N.R. SA – D.R.D.P. Craiova alături de firma de consultanță D.C.I. G.M.B.H./R.D./AS/IC C., întrucât C.N.A.D.N.R. SA București nu și-a dat acordul pentru depozitarea materialului pe pământul reclamanților, ci firma de consultanță, aspect ce reiese din corespondență. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299-316 C. proc. civ. Intimatele-reclamante B.E. și A.I. au formulat întâmpinare prin care au solicitat, în esență, respingerea recursului.

Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurile de drept invocate, înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele care succed: Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. În cuprinsul cererii de recurs deduse judecății, nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei din apel, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurentă a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluția pronunțată de instanța de control judiciar, respectiv de anulare a apelului ca netimbrat, și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.

În limitele în care curtea de apel s-a pronunțat, chemata în garanție putea formula critici numai cu privire la anularea apelului ca netimbrat. Succinta relatare a situației de fapt, nemulțumirea părții cu privire la analizarea fondului, fără a fi invocat vreun argument în raport de netimbrarea apelului, nu pot forma obiectul controlului de legalitate al hotărârii cu care instanța de recurs a fost învestită prin prezenta cerere. Distinct de cele reținute, este de menționat că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, aprobată și modificată, întrucât, conform art. 1 din Legea nr. 146/1997, taxa de timbru se achită anticipat, ca regulă, și numai prin excepție, când se poate pune în vedere achitarea până la primul termen de judecată.

În cauză, instanța a pus în vedere apelantei C.N.A.D.N.R. SA să depună până la primul termen de judecată taxa de timbru aferentă căii de atac exercitate (fila 8 dosar apel), motiv pentru care, aceasta nu s-ar putea prevala în recurs de propria sa culpă constând în neonorarea obligației legale de a timbra, de propria pasivitate derivată din faptul că nu a efectuat niciun demers în sensul depunerii dovezii de achitare a taxei de timbru, neputând fi imputată instanței lipsa de diligentă a părții. Pentru aceste considerente nu va putea fi primită nici simpla susținere a recurentei, formulată pentru prima oară în ședință publică, la termenul de astăzi, în sensul că a avut achitată taxa de timbru în apel, dar ședința de judecată s-a terminat mai repede și dosarul a fost luat în pronunțare.

Potrivit adagiului latin „nemo auditor propriam turpitudinem al/egans", nimeni nu poate invoca în susținerea intereselor sale propria sa culpa, nimeni nu poate să obțină foloase invocând propria sa vină și nici sa se apere valorificând un asemenea temei. De asemenea, este de reținut că părțile au obligația „să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1), precum și să-și probeze pretențiile și apărările". Pentru considerentele anterior expuse, înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de chemata în garanție C.N.A.D.R prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova împotriva deciziei nr. 206 din 14 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova - secția a IlI-a civilă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de chemata în garanție C.N.A.D.R prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova împotriva deciziei nr. 206 din 14 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova - secția a IlI-a civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2012.