CASE OF THALER AGAINST AUSTRIA

Rezoluția ResDH(2006)80 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 3 februarie 2005 (finală pe 3 mai 2005) în cazul Thaler împotriva Austria (aprobată de Comitetul de Miniștri la 20 decembrie 2006 la a 982-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Thaler pronunțată cu privire la 3 Februarie 2005 și transmisă Comitetului de Miniștri odată ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere nr. 58141/00 împotriva Austriai, depusă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului pe 14 aprilie 2000 în temeiul articolului 34 din convenție de către dl Michael Thaler, un austriac național, și că Curtea a declarat admisibilă plângerea privind nedreptatea unei proceduri care nu îndeplinește cerințele de independență și imparțialitate ale convenției; întrucât în hotărârea sa din 3 februarie 2005, Curtea a considerat în unanimitate că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție; a susținut că constatarea unei încălcări constituie în sine suficientă satisfacție echitabilă pentru prejudiciu moral; a susținut că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, 5 000 de euro în ceea ce privește costurile și cheltuielile și dobânzile simple la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale se plătesc de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; respingeți restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri cu privire la aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 3 februarie 2005, având în vedere obligația austriei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a respecta aceasta; întrucât, în cadrul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a reamintit că s-au luat deja măsuri pentru a evita noi încălcări ale aceleiași cazuri, în special prin modificarea articolului 345 alineatul (1) din Legea Generală a Asigurării Sociale, care reglementează compunerea Comisiei Regionale de Apel după cazul Hortolomei (denumită în continuare „n. 17291/90”), a se vedea Rezoluția Finală DH(2004)73, și a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct în cauză; Având în vedere faptul că, la 18 august 2006, după expirarea termenului stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în hotărârea din 3 februarie 2005, iar dobânzile nejustificate, care reprezintă 62,46 euro, au fost plătite la 18 august 2006, Declară, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul austriei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2006)80

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of the 3 February 2005 (final on the 3 May 2005)

in the case of Thaler against Austria

(Adopted by the Committee of Ministers on 20 December 2006

at the 982nd meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Thaler case delivered on the 3

February 2005 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application No. 58141/00 against Austria, lodged with the European Court of Human Rights on the 14 April 2000 under Article 34 of the Convention by Mr Michael Thaler, an Austrian

national, and that the Court declared admissible the complaint concerning the unfairness of a proceeding which does not fulfil the Convention’s requirements of independence and impartiality;

Whereas in its judgment of the 3 February 2005 the Court unanimously:

-

held that there had been a violation of Article 6, paragraph 1 of the Convention;

-

held that the finding of a violation constituted in itself sufficient just satisfaction for non-pecuniary damage;

-

held that the government of the respondent state was to pay the applicant, within three months from the date at which the judgment became final, 5

000 euros in respect of costs and expenses and that simple interest at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus three percentage points shall be payable from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

-

dismissed the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article

46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of the 3 February 2005, having regard to Austria’s obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state recalled that measures had already been taken to avoid new violations of the same kind as that found in this case, notably through the amendment of Article 345, paragraph 1, of the General Law of Social Insurance, which governs the composition of the Regional Appeals Commissions following the case of Hortolomei (application n° 17291/90), see Final Resolution DH(2004)73, and indicated that the Court’s judgment had been sent out to the authorities directly concerned;

Having satisfied itself that on the 18 August 2006, after the expiry of the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the sum provided for in the judgment of the 3 February 2005, and that the default interest due, that is 62.46 euros, was paid on the 18 August 2006,

Declares, after having examined the information supplied by the Government of Austria, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.