ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3170/2011

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 2398 din 17 iunie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 986/99/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis recursurile declarate de inculpații G.C. și R.Ș.A. împotriva Deciziei penale nr. 144 din 9 decembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală.

A casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Iași, constatând incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Fiind învestită cu rejudecarea apelurilor promovate de inculpații G.C. și R.Ș.A., Curtea de Apel Iași a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 278 din 30 aprilie 2008, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul R.Ș.A., cetățean român, studii medii, student, necunoscut cu antecedente penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată și completată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea disp. art. 74 lit. a), și c) C. pen. cu referire la disp. art. 76 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata de 2 ani.

Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) - b) C. pen.

În baza disp. art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului R.Ș.A. prin această sentință pe o durată de 5 ani, care constituie termen de încercare potrivit disp. art. 82 C. pen., iar conf. art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicată acestuia pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.

A condamnat pe inculpatul P.A.C., cetățean român, studii medii, student, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată și completată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea disp. art. 74 lit. a) și c) C. pen. cu referire la disp. art. 76 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata de 2 ani;

- art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată și completată de Legea nr. 522/2004 cu aplicarea disp. art. 74 lit. a) C. pen. cu referire la disp. art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata de 2 ani;

- art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată și completată de Legea nr. 522/2004 cu aplicarea disp. art. 74 lit. a) C. pen. cu referire la disp. art. 76 lit. c) C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata de 2 ani, faptele fiind săvârșite în condiții de concurs real conform disp. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza disp. art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului P.A.C., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea rezultantă de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata de 2 ani.

A fost condamnat inculpatul G.C., cetățean român, studii medii, necunoscut cu antecedente penale pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de:

- art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată și completată de Legea nr. 522/2004 cu aplicarea disp. art. 74 lit. a) C. pen. cu referire la disp. art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b C. pen., pe durata de 2 ani;

- art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată și completată de Legea nr. 522/2004 cu aplicarea disp. art. 74 lit. a) și c) C. pen. cu referire la disp. art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 5 luni închisoare, faptele fiind săvârșite în condiții de concurs real conform disp. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza disp. art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului G.C., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata de 2 ani.

Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpaților G.C. și P.A.C. drepturile prev. de art. 64 lit. a) - b) C. pen.

În baza disp. art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților G.C. și P.A.C. prin această sentință pe o câte o durată de 5 ani pentru fiecare, care constituie termen de încercare potrivit disp. art. 86

2

C. pen., iar conf. art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicată acestora pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza disp. art. 86

3

C. pen. s-a impus inculpaților G.C. și P.A.C. respectarea măsurilor de supraveghere prev. de alin. (3) al textului de lege sus-menționat, respectiv:

- să se prezinte la datele fixate, respectiv în ultima zi de vineri a fiecărei luni, la judecătorul delegat din cadrul Biroului executări penale din cadrul Tribunalului Iași, organ desemnat de instanță cu supravegherea sa;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpaților asupra disp. art. 86

4

C. pen.

În baza disp. art. 118 C. pen. s-a confiscat de la inculpatul G.C. suma de 100 RON, iar de la inculpatul P.A.C. suma de 300 RON.

În baza disp. art. 191 C. proc. pen. inculpații au fost obligați să plătească statului cheltuieli judiciare în cuantum de 600 RON fiecare.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Din conținutul Raportului de constatare din 6 aprilie 2006, întocmit de către Laboratorul de analiză și profil al drogurilor, precursori Iași, a rezultat că proba pusă la dispoziție de către organele de poliție constă în cantitatea de 0,9 grame rezină de cannabis, hașiș (drog de risc inclus în tabelul anexă numărul III al Legii nr. 143/2000 modificată și completată), care a fost consumată integral în cursul procesului de analiză.

Din conținutul Raportului de constatare din 28 august 2006, întocmit de către Laboratorul de analiză și profil al drogurilor, precursori Iași a rezultat că proba pusă la dispoziție de către organele de poliție constă în cantitatea de 1 gram rezină de cannabis, hașiș (drog de risc inclus în tabelul anexă numărul III al Legii nr. 143/2000, modificată și completată), care a fost consumată integral în cursul procesului de analiză.

Inculpatul a fost condus de către lucrătorii de la Spitalul de Urgență Iași, unde i-au fost recoltate probe biologice. Din buletinul de analiză toxicologică din 2 noiembrie 2006 întocmit de către I.M.L. Iași, a rezultat că testul specific cannabis-ului aplicat pe urină este pozitiv. Inculpatul G.C. a recunoscut că este consumator de droguri de risc, cannabis, această activitate efectuând-o de circa 3 ani. Coroborând elementele de fapt conținute în această declarație, cu cele conținute în procesul-verbal de percheziție domiciliară și respectiv în buletinul de analiză toxicologică, a rezultat că drogurile de risc găsite în locuința inculpatului au fost deținute de către acesta în vederea consumului propriu.

Când s-a întors din țară numitul P.A.C., accesând un chat pe internet, ce se ocupa cu găzduirea unor persoane care doreau să joace biliard on-line, a cunoscut un cetățean olandez care, în urma mai multor discuții, s-a oferit să îi trimită, prin poștă, cannabis. Ca urmare, s-a înțeles cu prietenul său, R.Ș.A. să indice respectivului cetățean olandez, ca destinatar, pe bunica acestuia din urmă G.M., furnizându-i și datele referitoare la domiciliul acesteia. Înțelegerea s-a materializat în urma comunicării prin intermediul Messenger-yahoo, de pe internet, R.Ș.A., folosind ID-ul „x", iar P.A.C. folosind ID-ul „y".

Pe data de 20 septembrie 2006, numita G.M. a primit în cutia poștală de la locuința sa o înștiințare poștală prin care era invitată să se prezinte la Oficiul Poștal nr. 13 Vama Iași, în vederea ridicării unui colet primit pe numele său. Acest aspect i l-a comunicat nepotului său R.Ș.A., singura persoană care o ajuta la treburile casnice și care, în mod obișnuit o însoțea, datorită etății sale înaintate, cu ocazia deplasărilor ei în oraș. Cei doi s-au deplasat la Oficiul Poștal numărul 13 Vama Iași.

Aici au fost interpelați dacă au cunoștință despre conținutul pachetului, bunica inculpatului informându-i că nu știe care ar putea fi conținutul coletului. Deși cunoștea foarte bine ce se găsește în colet, împrejurare ce rezultă din convorbirile ridicate de pe sistemul informatic, purtate cu inculpatul P., prin care își exprimau îngrijorarea cu privire la data când urmează să sosească pachetul, inculpatul R. nu a dat relații în această privință organelor vamale. În aceste împrejurări, organele vamale au efectuat un control, în coletul primit din Olanda găsindu-se un număr de 2 plicuri din celofan transparent în care se aflau câte un produs vegetal cu aspect de rezină de culoare maro-verziu, sub formă de baghete, precum și 6 pliculețe din celofan transparent ce conțineau, fiecare, un produs vegetal uscat de culoare verde oliv. Produsele au fost cântărite, stabilindu-se că ele au masa totală de 5 grame brut (substanță cu aspect de rezină) și respectiv 16 grame brut (substanță vegetală uscată). Fiecare pliculeț s-a constatat că avea diverse inscripții reprezentând planta cannabis. Imediat au fost anunțate organele de poliție din cadrul B.C.C.O. Iași care au venit la fața locului însoțite de către procurorul din cadrul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Iași.

S-a procedat la preluarea pe bază de proces-verbal a coletului poștal primit pe numele G.M. Substanțele vegetale și cele cu aspect de rezină au fost expertizate de către specialiștii din cadrul Laboratorului de analiză și profil al drogurilor, precursori Iași, din conținutul raportului de constatare tehnico-științifică din 21 septembrie 2006, rezultând următoarele probe puse la dispoziție reprezentând 3 grame net rezină de cannabis, respectiv 10,8 grame net cannabis uscat. Întreaga cantitate de droguri supusă examinării a fost consumată integral în procesul analizelor de laborator.

La data de 20 septembrie 2006, la locuința inculpatului R.Ș.A. s-a efectuat o percheziție domiciliară, ocazie cu care, în camera folosită exclusiv de către acesta, respectiv în balconul aferent acesteia s-a găsit un pachet de țigări „K." ce conținea mai multe mucuri de țigări artizanal confecționate, precum și resturi de țigarete K., din care fusese scos tutunul. Acestea au fost ridicate și predate Laboratorului de analiză și profil al drogurilor, precursori Iași din conținutul raportului de constatare tehnico-științifică din 27 septembrie 2006 rezultând că în probele puse la dispoziție s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol, substanță psihotropă bio sintetizată de plantă cannabis (drog de risc inclus în tabelul anexă numărul III al Legii nr. 143/2000, modificată și completată), împrejurare ce relevă că acolo s-au consumat droguri de risc. Au mai fost găsite, între lucrurile personale ale inculpatului, mai multe materiale publicitare turistice cu referire la Olanda, precum și un cartonaș publicitar al unui hotel din Amsterdam, „U." în care se găsește un loc special amenajat pentru consumul legal de droguri de risc, denumit „coffe-shop", acestea confirmând interesul sus-numitului pentru asemenea activități.

Cu aceeași ocazie s-a ridicat din camera inculpatului unitatea centrală de calculator folosită de către el, efectuându-se, în urma autorizării instanței, o percheziție informatică. Din conținutul procesului-verbal de percheziție, s-a descoperit conținutul traficului comunicațional dintre R.Ș.A. și P.A., relevant în ceea ce privește dovedirea înțelegerii lor privind introducerea drogurilor de risc în țară.

S-a stabilit că situația de fapt, așa cum a fost aceasta reținută de către instanță, este dovedită cu întreg ansamblul probator administrator în cauză, respectiv cu: procesele-verbale de sesizare din oficiu întocmit de către organele de cercetare penală din cadrul B.C.C.O. Iași;

- procesele-verbale de consemnare a actelor premergătoare, întocmit de către procurorul șef al Serviciului Teritorial Iași din cadrul D.I.I.C.O.T.;

- procesele-verbale de constatare a comiterii infracțiunii, întocmite de către ofițerul de legătură al investigatorului sub acoperire „ F.", și de către investigatorul sub acoperire „ B."; raporturile de constatare tehnico-științifică din 6 aprilie 2006, din 28 august 2006 și din 26 octombrie 2006, din 27 septembrie 2006 și respectiv din 21 septembrie 2006, întocmite de către Laboratorul de analiză și profil al drogurilor, precursori și planșele foto;

- procesul-verbal de supraveghere a activităților ilicite, pe linia traficului de droguri, desfășurate de către G.C. și P.A.C. întocmit de către B.C.C.O. Iași;

- autorizația de percheziție din 25 octombrie 2006 eliberată de către Tribunalul Iași în Dosarul nr. 18427/99/2006 prin încheierea de ședință corespunzătoare;

- procesul-verbal de percheziție domiciliară din data de 25 octombrie 2006;

- procesul-verbal de constatare a comiterii infracțiunii, întocmit de către organele de poliție din cadrul B.C.C.O. Iași și lucrătorii vamali din cadrul Serviciului Supraveghere și Control Vamal Iași;

- procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare la locuința inculpatului R.Ș.A.;

- procesul-verbal de efectuare a percheziției informatice asupra unității centrale a calculatorului personal al inculpatului R.Ș.;

- declarațiile martorilor G.M. ce arată că nu a cunoscut faptul că urma să primească din Olanda, un colet poștal și P.A., prietena inculpaților, ce arată că P.A.C. și R.Ș.A. au însoțit-o în vara anului 2006 în Olanda, în vacanță;

- un cartonaș publicitar al unui hotel din Amsterdam „U." în care se găsește un loc special amenajat pentru consumul legal de droguri de risc, denumit „coffe-shop";

- declarațiile date de inculpați în cursul urmăririi penale: astfel, inculpatul P.A.C., nu a recunoscut, în faza urmăririi penale, că ar fi vândut la data de 10 noiembrie 2005, droguri de risc, susținând că nu îl cunoaște pe T.F. și nici nu l-a însoțit pe inculpatul G. la comercializarea unei cantități de drog; acesta a recunoscut săvârșirea faptei săvârșite cu inculpatul R., arătând că s-au înțeles să introducă drogurile în țară, prin intermediul unui colet poștal din Olanda, pe numele bunicii lui R.Ș.A., drogurile urmând a fi folosite împreună, pentru consum propriu. Inculpatul G.C. nu a recunoscut săvârșirea faptei de a comercializa droguri, arătând că nu au vândut niciodată vreunei persoane droguri de risc. Acesta a recunoscut săvârșirea faptei de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, arătând că obișnuiește să consume astfel de substanțe de circa 3 ani; inculpatul R.Ș.A. a avut o poziție de recunoaștere a faptei pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.

În faza cercetării judecătorești, inculpații și-au păstrat aceeași poziție, de recunoaștere parțială a faptelor săvârșite, după cum urmează:

Inculpatul P.A.C., în faza cercetării judecătorești, și-a păstrat aceeași poziție procesuală referitoare la fapta săvârșită la 10 noiembrie 2005 reținută în sarcina sa. A recunoscut că a primit un pachet din Olanda, cunoscând că în conținutul acestuia erau droguri, însă a susținut că acestea erau pentru consumul lui propriu.

Inculpatul G.C. nu a recunoscut că la data de 25 august 2006 ar fi vândut împreună cu P.A. cantitatea de 1 gram de cannabis, însă a recunoscut că la data de 25 octombrie 2006 avea asupra sa o crenguță de cannabis, pentru consum propriu, cantitatea de drog fiind găsită la percheziția domiciliară efectuată la domiciliul său.

Inculpatul R.Ș.A. a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa. Acesta a descris condițiile concrete în care fapta a fost săvârșită și caracterul spontan al acesteia. Astfel, a precizat că a fost într-o excursie în Olanda unde a fumat marijuana, devenind dependent. După revenirea sa în țară, în una din zile, când juca biliard, pe computer, cu un prieten de-al său, inculpatul a intrat în discuție cu un cetățean olandez, căruia i-au propus, acesta acceptând să le trimită marijuana.

În dovedirea susținerilor sale, inculpatul G.C. a solicitat audierea martorei I.A.F. Din declarația acesteia a rezultat că este prietena inculpatului G.C., de aproximativ 2 ani și 6 luni, fiind propusă pentru dovedirea împrejurării că inculpatul și-a petrecut ziua de 25 august 2006, dată la care se presupune că a vândut o cantitate de drog colaboratorului acoperit B., împreună cu ea. Astfel, martora a precizat că în ziua de 24 august 2006 s-a întors din vacanță, petrecându-și acea zi și următoarea cu inculpatul G. În ziua de 25 august 2006 a ieșit cu inculpatul în oraș la o terasă, în jurul orelor 19 - 20, unde a rămas până în jurul orelor 23.

Declarația martorei a fost privită cu rezervă de către instanță, necoroborându-se cu ansamblul probator administrat în cauză, fiind înlăturată, pe de o parte datorită gradului de subiectivism datorat relației cu inculpatul, dar și datorită caracterului vădit pro-causa al acestei mărturii, în condițiile în care, martora își amintește programul inculpatului doar din zilele de 24 și 25 august 2006, însă nu își poate aminti ce a făcut ea sau inculpatul la aceeași dată, în anul în curs, respectiv cu nici o lună în urmă de la data luării declarației sale.

În cauză a fost audiat în calitate de martor și numitul T.C. Acesta a declarat că nu îl cunoaște pe inculpatul P.A., afirmând că l-ar fi cunoscut doar cu prilejul derulării procesului de față. Declarația sa a fost înlăturată de prima instanță, fiind apreciată ca fiind nesinceră, întrucât nu se coroborează cu probele administrate în cauză, dată fiind împrejurarea că și acesta era filat de lucrătorii de poliție pentru desfășurarea de activități ilicite cu droguri. De altfel recunoașterea acestuia ar fi însemnat recunoașterea împrejurării că la data de 10 noiembrie 2005 l-ar fi însoțit pe inculpatul P., în timp ce acesta comercializa o cantitate de drog și implicit autoincriminarea sa în legătură cu săvârșirea unei fapte penale.

În cauză s-a solicitat audierea colaboratorilor acoperiți, persoane cărora se presupune că inculpații ar fi vândut cantitățile de drog, sens în care s-a procedat la chemarea acestora în vederea audierii lor ca martori. La adresa instanței, D.I.I.C.O.T., a învederat instanței că prezența acestora nu poate fi asigurată în proces, răspunsul la solicitarea instanței fiind de natură să atragă răspunderea disciplinară sau penală a persoanei care ar autoriza prezentarea în instanță a colaboratorului, conform disp. art. 39 din Legea nr. 182/2002.

Față de această împrejurare, prima instanță a apreciat că în cauză este utilă administrarea probei cu investigatorii sub acoperire.

Din administrarea acestei probe, în condițiile art. 86

2

C. proc. pen., a rezultat:

Investigatorul cu nume de cod „B." a confirmat împrejurarea că a întocmit un raport de investigații la data de 25 august 2006, conlucrând cu colaboratorul acoperit B. Astfel, acesta a obținut de la colaboratorul acoperit B. informația că inculpații G.C. și P.A. urmează să vândă droguri la data de

25 august 2008

, condiții în care s-a procedat la filajul acestora precum și a colaboratorului, de către investigatorul acoperit. În aceste împrejurări acesta a văzut cum cei trei s-au întâlnit purtând o discuție, colaboratorul remițând o sumă de bani inculpatului G., după care, acesta însoțit de inculpatul P. a plecat din zonă, revenind cu un pachețel pe care l-a dat colaboratorului acoperit și care imediat a fost preluat de investigator. Conținutul pachetului s-a dovedit a fi rezină de canabis.

Investigatorul acoperit „F." a declarat că, personal, a asistat la tranzacție în cadrul căreia colaboratorul acoperit „ N." a cumpărat de la numitul P.A. la data de 10 noiembrie 2005, cantitatea de 1 gram de canabis.

Cu ocazia audierii celor doi investigatori s-a procedat și la recunoașterea inculpaților de către aceștia, lucrătorii de poliție indicându-i fără nici un dubiu pe fiecare dintre inculpați, asociind persoana prezentată în fața camerei cu numele fiecăruia dintre inculpați.

Față de împrejurarea că investigatorii sub acoperire au asistat efectiv la săvârșirea faptelor descrise în procesele-verbale de investigare încheiate, confirmând conținutul acestora, în declarațiile date nemijlocit în fața instanței, s-a apreciat că administrarea probei cu audierea în calitate de martori a colaboratorilor acoperiți, date fiind și impedimentele ivite în administrarea acestei probe, nu mai este utilă cauzei.

Din coroborarea materialului probator administrat în cauză, prima instanță a apreciat că declarațiile de nerecunoaștere a inculpaților G. și P. în ce privește faptele din data de 10 noiembrie 2005 și 25 august 2006 sunt infirmate de declarațiile de celelalte probe administrate în cauză, expuse mai sus, și care, fac pe deplin dovada vinovăției inculpaților pentru săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată.

În drept, s-a reținut că:

Fapta inculpatului G.C. care, la data de 25 august 2006, însoțit de către inculpatul P.A.C., a vândut contra sumei de 100 RON investigatorului acoperit „B." prin intermediul colaboratorului acestuia, „B." cantitatea de 1 gram rezină de cannabis (drog de risc inclus în tabelul anexă numărul III al Legii nr. 143/2000, modificată și completată), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată și completată prin Legea nr. 522/2004.

Fapta inculpatului G.C., care, la data de 25 octombrie 2006 a deținut în vederea consumului propriu cantitatea de 0,1 grame cannabis (drog de risc inclus în tabelul anexă numărul III al Legii nr. 143/2000 modificată și completată) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată și completată prin Legea nr. 522/2004.

Fapta inculpatului P.A.C. care, la data de 25 august 2006, l-a însoțit pe inculpatul G.C., care a vândut contra sumei de 100 RON investigatorului acoperit „B." prin intermediul colaboratorului acestuia, „B." cantitatea de 1 gram rezină de cannabis (drog de risc inclus în tabelul anexă numărul III al Legii nr. 143/2000, modificată și completată), el însuși discutând cu cumpărătorul despre condițiile tranzacției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la trafic de droguri de risc, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată și completată prin Legea nr. 522/2004.

Fapta inculpatului P.A.C. care, la data de 10 noiembrie 2005, a vândut contra sumei de 300.000 RON investigatorului acoperit „F." prin intermediul colaboratorului acestuia "N." cantitatea de 0,9 grame rezină de cannabis (drog de risc inclus în tabelul anexă numărul III al Legii nr. 143/2000, modificată și completată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată și completată prin Legea nr. 522/2004).

Fapta inculpaților R.Ș.A. și P.A.C. care, în luna septembrie 2006 au determinat cu intenție un cetățean olandez să le trimită, prin intermediul serviciului Poștei Române, cantitățile de 3 grame net rezină de cannabis, respectiv 10,5 grame net cannabis uscat, fapt ce a creat condițiile introducerii la data de 20 septembrie 2006 în România a acestor substanțe, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de participație improprie la introducerea în țară de droguri de risc prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată și completată prin Legea nr. 522/2004.

Prima instanță a ținut seama de împrejurarea că inculpații sunt la primul contact cu legea penală, nefiind cunoscuți cu antecedente penale, că au avut o poziție procesuală corespunzătoare, prezentându-se la toate chemările instanței, că au recunoscut în parte, fapte săvârșite, reținând aceste împrejurări ca circumstanțe atenuante, așa cum au fost ele exemplificativ prevăzute în art. 74 lit. a), c) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor și a modalității de executare a acestora, în lumina criteriilor generale de individualizare a pedepselor prescrise de art. 72 C. pen., instanța, a avut în vedere pe de o parte, gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia (respectiv cantitățile mici de rezină de cannabis distribuită sau deținută în vederea consumului propriu, frecvența redusă a actelor de executare), iar pe de altă parte, persoana inculpaților, care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, dar care au avut opoziție procesuală oscilantă în fața organelor judiciare, în ambele faze procesuale, recunoscând doar parțial săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, care au avut un comportament bun în societate anterior săvârșirii faptei (așa cum rezultă din declarațiile martorilor și din actele de circumstanțiere depuse la dosarul cauzei).

Prima instanță, în funcție de toate aceste criterii, a aplicat inculpaților pedepse cu închisoarea, situate sub limita minimă specială prevăzută de legea penală pentru infracțiunile săvârșite, prin reținerea în favoarea inculpaților a circumstanțelor atenuante exemplificate în disp. art. 74 lit. a), c) C. pen., în acord cu disp. art. 76 alin. (1) C. pen.

Apreciind că scopul și funcțiile pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen. (prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni) pot fi atinse fără executarea efectivă a acesteia, fiind îndeplinite și celelalte condiții prev. de art. 81 lit. a) și b) C. pen. și, respectiv, art. 86

1

C. pen., nefiind incidente disp. art. 81 alin. (3) C. pen., instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului R.Ș.A. și suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților P.A.C. și G.C., iar în temeiul disp. art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea pedepsei accesorii pronunțate, pe durata suspendării executării pedepselor aplicate inculpaților prin sentință.

Sentința primei instanțe a fost apelată de inculpații G.C. și R.Ș.A.

Motivându-și apelul declarat, inculpatul G.C. a invocat următoarele critici:

- greșita condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, soluția fiind dispusă de prima instanță în lipsa unui probatoriu care să dovedească existența infracțiunii și vinovăția sa în comiterea ei.

În raport de motivele invocate, apelantul a susținut că se impune pronunțarea unei soluții de achitare pentru fapta de trafic de droguri.

Cu privire la cea de-a doua infracțiune reținută în sarcina sa - deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu - inculpatul a criticat modul de individualizare a pedepsei și a solicitat a se da eficiență sporită circumstanțelor personale, respectiv lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră adoptată, buna conduită anterioară, elemente care coroborate cu împrejurările reale ale comiterii faptei - gradul concret de pericol social și cantitatea mică de droguri deținută -, justifică reducerea pedepsei stabilite de prima instanță.

Inculpatul-apelant R.Ș.A. a criticat sentința sub aspectul greșitei antrenări a răspunderii penale, considerând că din probatoriul administrat nu rezultă că ar fi intrat în posesia pachetului cu droguri, iar, infracțiunea reținută în sarcina sa nu este o infracțiune consumată și nici măcar la nivel de tentativă.

Pe cale de consecință, a solicitat admiterea apelului și achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 3 din 13 ianuarie 2011, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de inculpații R.Ș.A. și G.C. împotriva Sentinței penale nr. 278 din 30 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care a desființat-o, în parte și, rejudecând cauza.

A înlăturat aplicarea față de inculpații R.Ș.A. și G.C. a pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza I C. pen., menținând toate celelalte dispoziții ale sentinței penale aplicate.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.

Examinând hotărârea apelată și actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat că instanța de fond a administrat toate probele necesare aflării adevărului cu privire la fapte și împrejurările cauzei, fiind evidențiate aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpaților G.C. și R.Ș.A. și probele ce au servit ca temei al soluționării cauzei.

S-a reținut că vinovăția în săvârșirea infracțiunilor a fost determinată printr-o evaluare a contribuțiilor cauzale ale inculpaților, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv și o analiză a tuturor probelor și argumentarea soluției pronunțate pe acele probe care, coroborate, susțin situația de fapt reținută.

Analizând hotărârea apelată și sub aspectul tratamentului sancționator aplicat inculpaților și criticat de apelantul G.C., instanța de apel a constatat că în operațiunea de individualizare a pedepselor, prima instanță a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., analizând complexitatea pericolului social al faptelor deduse judecății, elementele obiective și subiective ce au condus la săvârșirea infracțiunii și necesitățile procesului de reeducare și re socializare.

Procedându-se la evaluarea tuturor datelor reținute cu privire la fapte și la persoana inculpaților, s-a constată că pedepsele aplicate sunt de natură să asigure realizarea scopului educativ și de exemplaritate a acesteia, îndreptarea atitudinii inculpaților față de comiterea de noi infracțiuni și resocializarea lor pozitivă viitoare.

S-a reținut că pedepsele la care au fost condamnați inculpații sunt rezultatul procesului de individualizare, cu luarea în considerare a activității infracționale concrete comise de fiecare inculpat, a gravității faptelor imputate, fapte ce presupun un risc imediat și major față de recrudescența răspândirii substanțelor interzise și a posibilității reiterării comportamentului infracțional, a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, precum și a circumstanțelor personale ale inculpaților - lipsa antecedentelor penale, poziția procesuală adoptată și buna conduită anterioară.

Instanța de apel a constatat că toate aceste elemente au fost avute în vedere la cuantificarea pedepselor de către instanța de fond, ce a manifestat suficientă clemență, reținând în favoarea inculpaților circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a), c) C. pen., cu consecința stabilirii unor pedepse în cuantum orientat sub minimul special prevăzut de lege și apreciind că simpla pronunțare a unei condamnări constituie un avertisment suficient pentru a nu mai săvârși noi infracțiuni, așa cum impun dispozițiile art. 81 C. pen. în cazul inculpatului R.Ș.A. și art. 86

2

C. pen. pentru inculpatul G.C., neexistând motive care să justifice acordarea unei mai largi eficiente acestor circumstanțe atenuante.

Raportat acestor împrejurări, s-a apreciat că s-a procedat la judicioasă individualizare a pedepselor - cuantum și modalitate de executare, pedepsele aplicate inculpaților fiind singurele în măsură să asigure reeducarea lor și prevenirea comiterii de noi infracțiuni.

Examinând, însă, din oficiu sentința apelată sub aspectul pedepsei accesorii aplicate inculpaților, Curtea de Apel a constatat că în raport de natura faptelor reținute în sarcina inculpaților și de circumstanțele personale aplicabile în cauză, în acord și cu exigențele jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, prima instanță a interzis greșit inculpaților exercițiul dreptului prev. de art. 64 lit. a) teza 1 C. pen. - dreptul de a alege, urmând a fi interzise doar drepturile elective stabilite la teza a II-a.

Împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, au declarat recurs inculpații R.Ș.A. și G.C., fără a indica motivele ce stau la baza promovării acestora.

Cu prilejul dezbaterii recursurilor, prin intermediul apărătorilor, s-a solicitat, în ceea ce-l privește pe R.Ș.A., în principal, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei, în temeiul cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen., iar în ceea ce-l privește pe G.C., reducerea pedepsei, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte, examinând recursurile declarate prin prisma cazurilor de casare invocate, dar și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea nu sunt fondate pentru considerentele care urmează.

Critica formulată de recurentul inculpat R.Ș.A. întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., vizând greșita condamnare a acestuia, nu este întemeiată, în cauză neputându-se pronunța o soluție de achitare, care ar fi în contradicție cu ansamblul probator administrat, câtă vreme vinovăția acestuia este pe deplin dovedită, stabilindu-se în mod corect situația de fapt anterior redată.

Situația de fapt reținută de instanța de fond, cât și de instanța de prim control judiciar este în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă fără dubiu că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost condamnați.

Înalta Curte apreciază că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se în mod corect că faptele inculpaților întrunesc atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunilor reținute în sarcina acestora.

În mod corect instanța de apel a reținut că în cauză nu se poate adopta o soluție de achitare, astfel cum au solicitat inculpații întrucât probele administrate în faza de urmărire penală și în faza de cercetare judecătorească confirmă acuzațiile formulate, respectiv participarea inculpaților la întreaga activitate infracțională pentru care au fost trimiși în judecată.

Astfel, în mod corect s-a reținut că fapta inculpatului R.Ș.A. întrunește atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv conținutul constitutiv al infracțiunii de participație improprie la introducerea în țară de droguri de risc prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, activitatea infracțională a inculpatului fiind încadrată juridic corespunzător, în concordanță cu conținutul constitutiv al normei de incriminare.

Acțiunea inculpatului R.Ș.A. de a determina cu intenție, în luna septembrie 2006 împreună cu inculpatul P.A.C., pe un cetățean olandez să le trimită prin intermediul Serviciului Poștei Române cantitățile de 3 grame net rezină de cannabis, respectiv 10,5 grame cannabis uscat, creând astfel condițiile introducerii la data de 20 septembrie 2006 în România a acestor substanțe, este dovedită cu certitudine de procesul-verbal de constatare întocmit de organele de poliție și lucrătorii vamali din cadrul Serviciului Supravegheri și Control Vamal Iași, procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare la locuința inculpatului, procesul-verbal de efectuare a percheziției informatice asupra unității centrale a calculatorului personal al inculpatului, rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite de Laboratorul de analiză și profil al drogurilor, precursori, declarațiile martorelor G.M. și P.A., cartonașul publicitar al hotelului „U." din Amsterdam și declarațiile date de inculpații P.A.C. și R.Ș.A. atât în faza urmăririi penale, cât și în fața primei instanțe, prin care au recunoscut săvârșirea faptei.

Nici sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, criticile formulate de către recurenții inculpați nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că s-a făcut o corectă individualizare a pedepselor, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte reține că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, au fost luate în considerare criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârșite, modul de comitere a faptelor, dar și circumstanțele personale ale inculpaților (lipsa antecedentelor penale, poziția procesuală, conduita bună avută anterior comiterii faptelor), stabilindu-se pedepse într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunilor și circumstanțelor personale ale recurenților inculpați.

Este neîndoielnic că faptele săvârșite prezintă un grad de pericol social sporit, dovadă fiind limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru aceste infracțiuni, precum și împrejurările în care au fost comise și modul de acționare.

Se reține că pedeapsa nu reprezintă doar un mijloc de constrângere a infractorului, ci și un mijloc de reeducare a acestuia, pedeapsa aplicându-se, totodată, în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Astfel, pedeapsa are și o finalitate de exemplaritate, aceasta concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și comportamentul făptuitorului.

Înalta Curte constată că în cauză nu se evidențiază alte elemente de natură a justifica coborârea pedepselor sub limita stabilită anterior, pedepsele aplicate fiind corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., atât sub aspectul cuantumului, cât și sub aspectul modalității de executare, ținând cont și de textul incriminator, fiind apte, totodată, să răspundă scopului preventiv și de reeducare al pedepsei, consfințit prin disp. art. 52 C. pen., cât și principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptei și datele personale ale inculpatului, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă parte.

Neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursurile inculpaților vor fi respinse ca nefondate, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se vor include și onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații R.Ș.A. și G.C. împotriva Deciziei penale nr. 3 din 13 ianuarie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat R.Ș.A. la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat G.C. la plata sumei de 225 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 septembrie 2011.