ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5642/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată, inițial, pe rolul Judecătoriei Sibiu, reclamanta Compania Națională de Căi Ferate CFR SA București – Sucursala Regională CFR Brașov, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Transporturilor și SC T. SA Sibiu, a solicitat ca instanța să constate nulitatea absolută parțială a certificatului de proprietate, a încheierii de intabulare și a încheierii de carte funciară, radierea dreptului de proprietate al societății SC T. SA și revenirea la situația anterioară prin reînscrierea Statului și apoi notarea unui drept de administrare în favoarea reclamantei asupra terenului de 375 m.p. Reclamanta, în motivarea acțiunii, a arătat că terenul în cauză face parte din domeniul public astfel că nu putea trece în proprietatea pârâtei SC T. SA.

Pârâtul, Ministerul Transporturilor, prin întâmpinarea formulată a invocat excepția necompetenței acestei instanțe având în vedere art. 10 din Legea nr. 554/2004. Judecătoria Sibiu, prin sentința civilă nr. 5560 din 01 octombrie 2008 a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 38/F/CA/2008, respingând excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, a admis excepția tardivității plângerii prealabile și, pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantă și a obligat reclamanta să plătească pârâtei SC T. SA Sibiu suma de 1.500 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că față de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, plângerea prealabilă formulată în vederea revocării actului administrativ atacat s-a făcut de către reclamantă cu depășirea termenului de 30 de zile calculat de la data la care a luat cunoștință despre actul administrativ respectiv, data înregistrării plângerii prealabile fiind 29 aprilie 2008, iar data luării la cunoștință despre certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis pe numele pârâtei fiind 28 mai 2007, data pronunțării sentinței civile nr. 2805/2007 de către Judecătoria Sibiu.

Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, reclamanta Compania Națională de Căi Ferate CFR SA, prin Sucursala Regională de CFR Brașov, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că instanța de fond a dat o rezolvare greșită excepției de tardivitate a formulării plângerii prealabile, întrucât momentul în care a luat cunoștință despre actul administrativ atacat – certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 24 martie 1993 deținut de pârâta SC T. SA Sibiu privind imobilul din cartea funciară Sibiu, este cel al pronunțării deciziei civile nr. 134 din 18 aprilie 2008 de către Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, decizie prin care a rămas irevocabilă sentința civilă nr. 2805 din 29 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Sibiu.

În raport de această dată, susține recurenta-reclamantă, plângerea prealabilă înregistrată la Ministerul Transporturilor în 29 aprilie 2008 este formulată în termenul prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru soluționarea cauzei pe fond. Intimata-pârâtă SC T. SA Sibiu a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. A formulat întâmpinare și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Recursul este nefondat și urmează a fi respins potrivit art. 312 C. proc.

civ., potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare: Potrivit art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7). Din cuprinsul sentinței civile nr. 2805 din 29 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Sibiu rezultă că recurenta-reclamantă cunoștea că SC T. SA Sibiu era titulara dreptului de proprietate și pentru terenul aflat în litigiu, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate, drept dobândit în baza H.G.

nr. 834/1991 și înscris în cartea funciară Sibiu. În considerentele sentinței, instanța face mențiunea că acest titlu a fost contestat de reclamantă (recurentă în cauză) în instanță, judecata în cauza civilă fiind suspendată până la pronunțarea instanței de contencios administrativ, în acest sens fiind depusă și o copie a sentinței civile nr. 303 din 02 decembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ, prin care, în baza art. 245 C. proc. civ., s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei Compania Națională de Căi Ferate CFR SA, prin Sucursala Regională CFR Brașov.

Este cert, deci, că recurenta-reclamantă terț, în raport cu actul administrativ atacat, cunoștea încă din anul 2005 despre existența acestui certificat de atestare a dreptului de proprietate emis pe numele intimatei-pârâte SC T. SA Sibiu, pe care de altfel l-a și atacat în instanță, dar ulterior a renunțat la judecată, așa încât plângerea prealabilă înregistrată la Ministerul Transporturilor în 29 mai 2008 este formulată tardiv, cu depășirea termenului de 6 luni, socotit de la momentul luării la cunoștință, prevăzut de art. 7 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ. Prevederile textului de lege sunt imperative astfel că susținerile recurentei-reclamante, în sensul că abia la momentul pronunțării deciziei civile nr. 134 din 19 aprilie 2008 a luat la cunoștință despre neegalitatea titlului respectiv întrucât i-a fost respinsă excepția de nelegalitate invocată, sunt lipsite de relevanță.

Așa fiind, în mod corect instanța de fond a concluzionat că recurenta-reclamantă a formulat tardiv plângerea prealabilă, cu depășirea termenului prevăzut de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată, a contenciosului administrativ. Incidența art. 7 alin. (3) în privința terților este dată de intenția clară a legiuitorului în sensul că termenul se calculează de la data luării la cunoștință, în ideea de a se crea un regim mai favorabil terților în realizarea procedurii prealabile cu privire la actele administrative cu caracter individual. Pentru toate aceste considerente, recursul declarat de reclamantă este nefondat și va fi respins în baza art. 312 C. proc. civ. În baza art. 274 C. proc.

civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.618 RON către intimata-pârâtă SC T. SA Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Compania Națională de Căi Ferate CFR SA, prin Regionala CFR Brașov, împotriva sentinței civile nr. 38/F/CA din 11 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta la plata sumei de 2.618,00 RON către intimata-pârâtă SC T. SA Sibiu. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2009.