ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2464/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2464/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Hotărârea instanței
de fond.
Prin sentința civilă nr. 24 din 27 ianuarie
2011, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis
cererea formulată de reclamanta SC T. SRL în contradictoriu cu pârâtul
Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția Generală Lucrări
Publice și a dispus suspendarea temporară a desființării construcției „cort
evenimente” situată în localitatea Năvodari, până la soluționarea în fond a
cauzei ce are ca obiect revocarea somației nr. 521/2010 emisă de Ministerul
Dezvoltării Regionale și Turismului.
Pentru a pronunța
aceasta soluție, instanța de fond, examinând cadrul legal incident, a apreciat
că, în cauza dedusă judecății, sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de
art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Calea de atac
exercitată în cauză.
Împotriva acestei
sentințe, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a formulat recurs
pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția Generală
Lucrări Publice, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304
1
C. proc. civ.
În cuprinsul
motivelor de recurs, autoritatea pârâtă susține, în esență, că actul
administrativ contestat, respectiv somația nr. 521 din 13 octombrie 2010, a
fost emis de către Direcția Generală Lucrări Publice cu respectarea
prevederilor O.U.G. nr. 41/2010.
La termenul de
judecată din data de 03 mai 2011, reprezentantul recurentului a solicitat
admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea cererii de
suspendare ca rămasă fără obiect, având în vedere faptul că societatea
reclamantă a renunțat la judecarea fondului cauzei.
Hotărârea instanței
de recurs.
Examinând cauza prin
prisma criticilor formulate de recurent și a dispozițiilor art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte, constată că recursul este fondat, pentru
considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamanta SC T. SRL
Brăila a învestit instanța de contencios administrativ cu soluționarea unei
cereri având ca obiect suspendarea temporară a desființării construcției „cort
evenimente” situată în localitatea Năvodari, până la soluționarea cauzei
privind revocarea somației nr. 521/2010 emisă de Ministerul Dezvoltării
Regionale și Turismului, iar prin cererea ulterioară, depusă la data de 28
octombrie 2010, reclamanta a indicat drept temei al acțiunii dispozițiile art. 14
și art. 15 din Legea nr. 554/204.
Înalta Curte,
apreciază că, în mod nelegal, instanța de fond a dispus suspendarea executării
somației nr. 521/2010 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului
până la soluționarea fondului cauzei, fără a ține seama de faptul că societatea
reclamantă a formulat, în fața Tribunalului Brăila, la data de 28 octombrie
2010, o cerere prin care a solicitat instanței să ia act de renunțarea la
judecata cauzei (fila nr. 43 din dosarul de fond).
Conform art. 7 alin.
(1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată,
„înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente,
persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes
legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității
publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în
termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte,
a acestuia”.
Potrivit prevederilor
art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „În
cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după
sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a
autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței
competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral
până la pronunțarea instanței de fond”.
Rezultă, din
prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act
administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă numai până
la data pronunțării instanței de fond. Rațiunea acestei limitări este evidentă,
constând în aceea că, prin pronunțarea unei soluții cu privire la fondul
cauzei, fie se constată legalitatea actului administrativ și, deci, punerea în
executare devine imperativ necesară, fie se constată nelegalitatea actului și
se dispune desființarea acestuia, iar suspendarea executării nu se mai impune,
rămânând fără obiect.
În cauza dedusă
judecății, reclamanta SC T. SRL a formulat, în temeiul art. 246 alin. (1) C.
proc. civ. și în conformitate cu principiul disponibilității care guvernează
procesul civil, o cerere de renunțare la judecata cauzei având ca obiect revocarea
somației nr. 521/2010 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului,
astfel încât rezultă, fără putință de tăgadă, că cererea prin care se solicită
suspendarea executării acestui act administrativ a rămas fără obiect.
Pe cale de consecință,
pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin.
(1) C. proc. civ., Înalta Curte, va admite recursul și va modifica sentința
atacată, în sensul că va respinge cererea de suspendare a executării somației nr.
521/2010 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, ca rămasă
fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția Generală
Lucrări Publice împotriva sentinței civile nr. 24 din 27 ianuarie 2011 a Curții
de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința
atacată în sensul că respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 03 mai 2011.