Steur împotriva Țărilor de Jos

Rezoluția ResDH(2006)74 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului împotriva Țărilor de Jos (solicitarea nr. 39657/98, Hotărârea din 28 octombrie 2003, definitivă la 28 ianuarie 2004) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor de la … Având în vedere hotărârea definitivă menționată mai sus, transmisă de Curte Comitetului la 28 ianuarie 2004; reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză privește o încălcare a libertății de exprimare a reclamantului (a se vedea detaliile în lai) ; După ce a invitat guvernul din statul membru în cauză să informeze în legătură cu măsurile luate ca urmare a hotărârii Curții, având în vedere obligația pe care o au Țările de Jos de a se conforma articolului 46 alineatul (1) din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție Reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să elimine consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - a unor măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare;

După ce a examinat măsurile luate de statul membru pârât în acest scop, ale cărui detalii figurează în anexa DECREDE că el și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE de la: reexaminare. Anexă la Rezoluția ResDH(2006)74 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Stor împotriva Țărilor de Jos Rezumat introductiv al cauzei Această cauză se referea la o interferență în libertatea de exprimare a reclamantului, un avocat, din cauza admoniției sale de către Consiliul de disciplină, în 1996, (în temeiul articolului 46 din Legea privind profesia juridică) pentru că a invocat într-o pledoarie că un investigator al securității sociale și-a supus clientul unor presiuni inacceptabile care au condus la incriminarea sa.

Curtea de apel disciplinară a confirmat că reclamantul a fost de acord că nu a fost informat cu privire la ceea ce a spus atunci când a făcut-o, chiar dacă a făcut-o ulterior. Curtea Europeană a subliniat în special că autoritățile disciplinare nu au căutat să stabilească dacă faptele pretinse erau adevărate sau dacă aceste afirmații fuseseră făcute cu bună credință. În acest sens, Curtea a concluzionat că nu există nicio sancțiune pentru reclamant, însă Curtea a concluzionat că amenințarea unui control ex-post nu se poate concilia cu obligația unui avocat de a apăra interesele clienților săi și poate avea un impact asupra exercitării activităților sale profesionale. În aceste circumstanțe, Curtea a concluzionat că restricțiile privind libertatea de exprimare a reclamantului nu răspund unei nevoi sociale imperative.

Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Reclamantul nu a prezentat nicio cerere de despăgubire, nu există satisfacție echitabilă. b) Măsuri individuale În consecință, încălcarea nu a dus decât la consecințe juridice, care au fost luate în considerare și soluționate prin publicarea și difuzarea pe larg a hotărârii Curții Europene către autoritățile în cauză. Măsuri generale Tribunalul a fost notificat autorităților disciplinare de ordine a avocaților care își îndreaptă atenția asupra obligației lor de a da efect concluziilor Curții în această cauză. În plus, hotărârea a fost publicată și comentată în revistele juridice NJB (Nederlands Juristenblad) 2003, nr. 57 și Advocatenblad 2004, nr. 4. Având în vedere efectul direct al Convenției și hotărârile Curții Europene, aceste măsuri sunt considerate suficiente pentru a preveni noi încălcări.

[1] Adoptată de Comitetul de Miniștri 20 decembrie 2006 în cadrul celei de-a 982-a ședințe a delegaților miniștrilor

Résolution ResDH(2006)74 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme Steur contre les Pays-Bas (Requête N° 39657/98, arrêt du 28 octobre 2003, définitif le 28 janvier 2004) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention pour la sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité contrôle l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l’Homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt définitif mentionné ci-dessus, transmis par la Cour au Comité le 28 janvier 2004 ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne une atteinte à la liberté d’expression du requérant (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises suite à l’arrêt de la Cour, eu égard à l’obligation qu’ont les Pays-Bas de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur,

si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; Ayant examiné les mesures prises par l’Etat défendeur à cet effet, dont les détails figurent en Annexe ; DECLARE qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution ResDH(2006)74 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Steur contre les Pays-Bas Résumé introductif de l’affaire Cette affaire concernait une ingérence dans la liberté d’expression du requérant, un avocat, en raison de son admonition par le Conseil de discipline, en 1996, (en vertu de l’article 46 de la loi sur la profession juridique) pour avoir allégué dans une plaidoirie qu’un enquêteur de la sécurité sociale avait soumis son client à des pressions inacceptables ayant abouti à son incrimination. La Cour d’appel disciplinaire a confirmé l’admonition du requérant estimant qu’il n’avait pas étayé ses propos lorsqu’il les avait tenus, même s’il l’avait fait par la suite.

La Cour européenne a relevé en particulier que les autorités disciplinaires n’avaient pas cherché à établir si les faits allégués étaient vrais, ni si ces allégations avaient été faites de bonne foi. S’il est vrai qu’aucune sanction ne fut infligée au requérant, la Cour a néanmoins conclu que la menace d’un contrôle à posteriori ne pouvait se concilier avec le devoir incombant à un avocat de défendre les intérêts de ses clients et pouvait avoir une incidence sur l’exercice de ses activités professionnelles. Dans ces circonstances, la Cour a conclu que les restrictions apportées à la liberté d’expression du requérant ne répondaient pas à un besoin social impérieux. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Le requérant n’ayant soumis aucune demande d’indemnisation, il n’y a pas de satisfaction équitable.

b) Mesures individuelles L’admonition en cause dans cette affaire ne figure pas dans le dossier professionnel du requérant ; par conséquent, la violation n’a entraîné que des conséquences morales, lesquelles ont été prises en compte et remédiées par la publication et diffusion large de l’arrêt de la Cour européenne aux autorités concernées. Mesures générales L’arrêt a été notifié aux autorités disciplinaires de l’ordre des avocats attirant leur attention sur leur obligation de donner effet aux conclusions de la Cour dans cette affaire. En outre, l’arrêt a été publié et commenté dans les revues juridiques NJB (Nederlands Juristenblad) 2003, n° 57 et Advocatenblad 2004, n° 4. Au vu de l’effet direct de la Convention et des arrêts de la Cour européenne, ces mesures sont considérées suffisantes pour prévenir de nouvelles violations.

[1] Adoptée par le Comité des Ministres 20 décembre 2006 lors de la 982e réunion des Délégués des Ministres