ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4356/2010

Asupra cauzei penale

de față,

În baza actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 225/F din 29 iulie

2010, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de

revizuentul M.O.M. împotriva Sentinței penale nr. 17 din 12 martie 1962

pronunțată de Tribunalul Militar de Regiune Militară București în Dosarul nr.

64/1962 și obligat la 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că petiționarul M.O.M. a solicitat

revizuirea Sentinței penale nr. 17 din 12 martie 1962 pronunțată de Tribunalul

Militar de Regiune Militară București - Colegiul de fond în Dosarul nr. 64/1962

prin care a fost condamnat la pedeapsa de 18 ani muncă silnică și 8 ani

degradare civică pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 209 pct. 1 și

art. 25 pct. 6 alin. (1) C. pen. anterior.

În susținerea cererii

de revizuire, petentul și-a întemeiat-o pe disp. art. 394 și urm. C. proc.

pen., arătând că aspectele pentru care a fost condamnat nu sunt reale, cercetarea

fiind realizată prin utilizarea torturii și terorii.

Instanța a apreciat

că Hotărârea nr. 17 din 12 martie 1962 are un caracter politic și nu

beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie ce se poate răsturna pe

calea extraordinară de atac a revizuirii, motiv pentru care a respins-o ca

inadmisibilă.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs revizuentul M.O.M., solicitând admiterea în

principiu a cererii de revizuire a Sentinței penale nr. 17/1962 a Tribunalului

Militar de Regiune Militară București și trimiterea cauzei la Curtea de Apel

București, care să procedeze la o nouă judecare a cauzei în temeiul art. 345,

art. 353 din același cod și să dispună achitarea în baza art. 10 lit. d) C.

proc. pen.

În dezvoltarea

motivelor de recurs se arată că prevederile art. 5 alin. (4) din Legea nr.

221/2009 nu interzic exercitarea căii de atac a revizuirii, dispozițiile

acestei legi neconstatând o astfel de dispoziție.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor

invocate și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

îl consideră nefondat pentru următoarele considerente:

În mod corect

instanța de fond a constatat că hotărârile judecătorești definitive în

considerația caracterului vădit politic au fost scoase de sub imperiul

prezumției de legalitate și temeinicie, stabilindu-se un regim juridic special

cărui consecință principală a fost înlăturarea tuturor efectelor juridice ale

acestor hotărâri judecătorești (art. 2 din Legea nr. 221/1990).

Revizuirea fiind o

cale de atac ce poate fi îndreptată numai împotriva hotărârii judecătorești

aflate sub prezumția de legalitate și temeinicie, iar cum în speță Hotărârea

nr. 17 din 12 martie 1962 a Tribunalului Militar de Regiune Militară București,

conform art. 1 alin. (1) și art. 2 lit. a) din Legea nr. 221/2009 are caracter

politic nu poate beneficia de prezumția de legalitate și temeinicie, astfel

încât să poată fi răsturnată calea de atac a revizuirii asemenea hotărârilor

judecătorești de drept comun.

În cauză nu se poate

susține că revizuentului M.O.M. i s-a încălcat dreptul la un recurs efectiv în

sensul art. 15 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dreptul la un

proces echitabil (art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului), dreptul

la libertate și siguranță (art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului), atâta timp cât prin lege s-a stabilit un regim juridic derogatoriu

pentru hotărâri judecătorești cu caracter politic, recunoscându-li-se și

garantându-se celor condamnați o serie de drepturi.

Față de cele

reținute, hotărârea Curții de Apel București este legală și temeinică, motiv

pentru care, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge ca nefondat recursul revizuentului M.O.M.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuentul M.O.M. împotriva Sentinței penale

nr. 225/F din 29 iulie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul

revizuent la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 decembrie 2010.