ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5705/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul A.I. a învestit Curtea de Apel Constanța

cu soluționarea unei contestații împotriva hotărârii nr. 30155 din 31 martie 2008

a Casei Județene de Pensii Constanța - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000,

prin care i s-a respins cererea de recunoaștere a calității de beneficiar al legii,

solicitând anularea acesteia ca nelegală.

A arătat contestatorul

că s-a născut la data de 12 noiembrie 1942 în localitatea Cleșnița-Cetatea Albă,

părinții săi fiind A.A. și G.

Părinții săi au făcut

obiectul schimbului de populație în luna septembrie 1940, în urma aplicării Tratatului

Româno-Bulgar de la Craiova, împreună cu familia.

Curtea de Apel Constanța,

secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 236/CA din 11 iunie 2009, a admis acțiunea formulată de reclamant,

dispunând anularea hotărârii nr. 30155 din 31 martie 2009 emisă de pârâtă, constatarea

calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000 a reclamantului și obligarea acesteia

să-i acorde drepturile cuvenite pentru perioada noiembrie 1942-06 martie 1945.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că reclamantul, născut la data de 12 noiembrie 1942

în localitatea Cleșnița-Cetatea Albă, în timpul strămutării părinților săi, a suferit

aceleași consecințe nefavorabile și prejudecăți pe care le-a suferit familia sa,

ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Împotriva acestei sentințe

considerată netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de

Pensii Constanța.

Recurenta a susținut,

printr-un prim motiv de recurs, că reclamantul a formulat tardiv contestația, depășind

termenul de 30 de zile prevăzut de lege.

Pe fondul cauzei, a susținut

că reclamantul nu a dovedit faptul că a suferit efectiv persecuțiile prevăzute de

lege, întrucât în anul 1940 nu numai că nu era născut dar nici măcar nu era conceput,

ori drepturile copilului sunt recunoscute de la concepție.

Examinând sentința atacată

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum

și cu dispozițiile legale, incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în

continuare:

Cu privire la primul motiv

de recurs trebuie menționat că într-adevăr, potrivit art. 7 pct. 4 din O.G. nr.

105/1999, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 189/2000, împotriva

hotărârii casei județene de pensii sau a municipiului București, persoana interesată

poate face contestație la Curtea de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării

hotărârii, potrivit legii contenciosului administrativ.

În cauză, deși recurenta

susține că reclamantul a formulat tardiv contestația împotriva hotărârii nr. 30155

din 31 martie 2009, aceasta nu face dovada acestei susțineri, adresa din 16 aprilie

2009 menționând doar data emiterii hotărârii, nu și aceea a comunicării.

Cât privește critica referitoare

la fondul litigiului, aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Conform art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază

de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate între 06 septembrie 1940-06 martie 1945 a avut de suferit persecuții

pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege, fiind și aceea a strămutării

în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].

Prin Normele de aplicare

a Ordonanței aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate

decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum

și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat

bilateral.

Înscrisurile depuse la

dosarul cauzei evidențiază cu claritate că, reclamantul s-a născut în localitatea

Cleșnița-Cetatea Albă, deci pe teritoriul României, la data de 12 noiembrie 1942,

după ce părinții acestuia au fost obligați să se refugieze de pe teritoriul cedat

Bulgariei prin Tratatul de la Craiova din septembrie 1940.

Având în vedere că legiuitorul

a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure

toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit persecuțiile respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au

îndurat persecuțiile în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra

lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost strămutați

din motive etnice și au suportat astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs

din această situație.

Or, în cauză este de necontestat

că reclamantul care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți

să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat aceleași consecințe nefavorabile

și prejudicii pe care le-a suportat familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice

exercitate.

Pe de altă parte, dacă

legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor al

persoanei strămutate – așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999

– a fortiori, trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate și copilul

născut în perioada de strămutare a părinților.

Rezultă, așadar, că soluția

pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, urmând a se respinge recursul

declarat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței civile nr. 236 din 11

iunie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 10 decembrie 2009.