ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3453/2012

Asupra

recursului de față:

Din

analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei.

I.l.Cererea

de chemare în judecată și hotărârea primei instanțe.

Prin

cererea înregistrată la Curtea de Apel Ploiești sub nr. 121/42/2012, reclamanta

SC Oiloprod Impex SRL a chemat în judecată pârâtul Guvernul României,

solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună

suspendarea executării Hotărârii de Guvern nr. 50 din 25 ianuarie 2012, pct. 57,

referitor la modificarea punctului 108 din Normele Metodologice de aplicare a

Codului fiscal și anume prevederea cuprinsă în aliniatul 8

1

litera

o, precum și suspendarea executării măsurilor prevăzute de HG 50/2012, pct. 59

referitoare la modificarea punctului 108 din Normele Metodologice de aplicare a

Codului fiscal și anume cele referitoare la introducerea alin. (29

1

).

Prin

sentința nr. 77 din 7 martie 2012, Curtea de Apel Iași, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare formulată de

reclamantă, ca nefondată.

Pentru

a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență că, în cauză nu sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. l din Legea nr. 554/2004,

prin înscrisurile depuse la dosar nedemonstrându-se că ar fi vorba de o

îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie

unul din fundamentele caracterului executiv al actelor administrative.

Pentru

a dispune măsura suspendării, a reținut Curtea, nu este suficientă simpla

afirmației a persoanei vătămate, în sensul că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul

administrativ.

Cuantumul

însemnat al nivelului noii garații în domeniul producției energetice nu

constituie prin el însuși un argument suficient în acest sens, fiind vorba de

organizarea și executarea legii în materie fiscală în zone unde evaziunea are

cote mari și alarmante, pentru combaterea acesteia și maximizarea veniturilor

la bugetul de stat, precum și transpunerea în practica economică și în domeniul

afacerilor, a acordurilor financiare internaționale la care s-a obligat Statul

Român.

1.2.

Recursul declarat în cauză.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.C/'Oiloprod Impex"SRL, Antrepozit

fiscal de producție, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

I.

Considerentele

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înainte

de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că

deși recurenta-reclamantă a fost citat cu mențiunea de a depune taxa judiciară

de timbru în valoare de 0,2 lei și timbru judiciar 0,15 lei, conform dovezii

anexate la fila 24 a dosarului, aceasta nu și-a îndeplinit această obligație

legală.

Or,

în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 3

din Legea nr. 146/1997, precum și cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995,

cererea pentru exercitarea recursului se timbrează prin achitarea taxei

judiciare de timbru și prin depunerea timbrului judiciar.

Aceste

taxe se depun la dosarul cauzei, în momentul înregistrării cererii sau până la

primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din

Legea nr. 146/1997.

În

aceste sens sunt și dispozițiile art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ.

potrivit cărora: „La cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de

timbru, conform legii”.

De

asemenea, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

privind taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar „neîndeplinirea obligației

de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a

cererii".

Astfel

fiind, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 302

1

alin. (2) C.

proc. civ., și ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 va dispune anularea

recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Anulează

recursul declarat de reclamanta SC „Oiloprod Impex"SRL, Antrepozit Fiscal

de Producție, împotriva Sentinței nr. 77 din 7 martie 2012 a Curții de Apel

Ploiești, secția a II a civilă, contencios administrativ și fiscal, ca

netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 13 septembrie 2012.