ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4633/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta A.F.P. Bistrița a solicitat anularea deciziei din 12 august 2009 emisă de D.G.F.P. Bistrița-Năsăud, precum și a măsurilor dispune prin procesul-verbal de inspecție. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin procesul-verbal al cărui anulare o solicită s-a reținut faptul că funcționarii publici din cadrul compartimentului juridic al A.F.P. Bistrița au cauzat bugetului de stat, prin nerespectarea obligației de numire lichidatori în cazul a opt societăți comerciale dizolvate în baza Legii nr. 31/1990, un prejudiciu în cuantum de 37.157 RON, deși faptele reținute nu constituie abateri de la legalitate care să fi determinat producerea de prejudicii.

Reclamanta a mai reținut că neanalizarea de către organele de inspecție fiscală din cadrul D.G.F.P. Bistrița-Năsăud a condițiilor generale ale răspunderii civile nu poate atrage răspunderea civilă, astfel că imputarea unor sume de bani funcționarilor publici din cadrul A.F.P. Bistrița este făcută cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. La termenul din 09 octombrie 2009, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței sale materiale, reținând că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează de tribunalele administrativ-fiscale.

Analizând cu prioritate, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția de necompetență materială, Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 434/CA din 18 decembrie 2009, a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Astfel sesizată, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 156 din 12 aprilie 2010, a admis, la rându-i, excepția de necompetență materială a acestei instanțe, invocată din oficiu la termenul din 09 octombrie 2009, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Bistrița-Năsăud și a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării lui. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prevederile art. 22 alin. (8) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern și financiar preventiv, trebuie interpretate în sensul aplicării dispozițiilor Legii nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 29 din acest act normativ, precum și la împrejurarea că excepția privind judecarea acestor litigii de către Curțile de apel nu este instituită printr-o lege organică. Constatându-se conflict de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență.

Sesizată, în condițiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze pricina este Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente: Cererea de chemare în judecată are ca obiect anularea deciziei emise în baza dispozițiilor O.G. nr. 119/1999, privind controlul intern și financiar preventiv, astfel că raportat la valoarea obiectului cauzei și la faptul că actele contestate au fost emise de o autoritate locală, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului. Într-adevăr, în cauză s-a solicitat anularea deciziei D.G.F.P. Bistrița-Năsăud din 12 august 2009 și a procesului-verbal de inspecție din 20 iulie 2009, fiind vorba, ca atare, despre o autoritate locală, iar suma reținută drept prejudiciu cauzat bugetului de stat și imputată funcționarilor considerați vinovați este de 37.157 RON.

Fiind vorba de creanțe fiscale, la stabilirea instanței competente Înalta Curte de Casație și Justiție va avea în vedere criteriul valoric al creanței, iar nu emitentul actului atacat.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de către Tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale Curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat. Prin urmare, cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat este sub 500.000 RON, astfel că instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță este Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind A.F.P. Bistrița și D.G.F.P. Bistrița-Năsăud în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2010.