ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.10.2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3617/2010

HOTĂRÂRE
15.10.2010
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3617/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 65 din 24 iunie 2010

a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins ca

nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.E. împotriva rezoluției din 21

aprilie 2010 dată în Dosarul nr. 475/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Galați, rezoluție ce a fost menținută.

Prima instanță a

reținut că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror, în

baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. față de intimații P.M., Z.D., M.C., D.A.,

M.C., G.P., V.D., D.C., M.A., P.R., Ț.D., B.D.M. și U.S., cercetați sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 213, 214, 215, 246, 247, 248,

248

1

, 259, 260, 271, 288, 289, 290, 298, 302 și 323 C. pen., este

legală și temeinică. Actele prealabile efectuate de procuror nu au conturat vreun

element constitutiv al acestor infracțiuni, fiecare dintre persoanele reclamate

îndeplinindu-și atribuțiile de serviciu specifice funcției deținute.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs petiționarul B.E., care a criticat-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, arătând că judecătorul de fond era incompatibil

să judece cauza, întrucât s-a antepronunțat și a judecat alte plângeri

formulate de petiționar, pronunțând soluții nefavorabile acestuia. De asemenea,

arată că își menține plângerea penală formulată împotriva intimaților.

În ședința de

judecată din 15 octombrie 2010, procurorul de ședință a invocat în cadrul

recursului declarat de petiționar, cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 1 C. proc. pen., motivând că hotărârea a fost dată cu încălcarea

dispozițiilor privind competența după materie, intimații neavând o calitate

care să atragă competența Curții de Apel, iar după materie competența revine

instanței de drept comun, judecătoriei.

Înalta Curte

apreciază ca fiind întemeiat motivul de recurs invocat de procuror, în cadrul

recursului declarat de petiționar.

În cauză, dosarul a

fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, care a făcut

actele premergătoare, competența acestuia fiind atrasă de faptul că între

persoanele reclamate se află și magistratul C.M.D.M.

Întrucât pe parcursul

cercetărilor, prin Hotărârea cu nr. 1199 din 9 iulie 2009 a C.S.M. magistratul

a obținut gradul profesional de judecător de curte de apel, prin Ordonanța nr.

475/P/2009 din 21 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași,

prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de toți intimații mai

sus nominalizați, s-a dispus și disjungerea cauzei cu privire la magistratul

C.M.D.M. și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Cum numai dispoziția

de neîncepere a urmăririi penale din ordonanța atacată face obiectul

controlului prev. de art. 278

1

disjungere și de declinare a competenței, prima instanță era datoare să observe

că nici unul dintre intimați nu avea o calitate ce atrăgea competența curții de

apel în primă instanță, fiind vorba de funcționari din administrația publică,

funcționari BRD sau grefieri.

Cât privește

infracțiunile reclamate, acestea, conform art. 25 alin. (1) C. proc. pen., sunt

judecate în primă instanță de judecătorie, niciuna nefiind în competența altor

instanțe.

Întrucât hotărârea a

fost dată cu încălcarea competenței după materie, încălcare ce atrage nulitatea

sa absolută conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte în baza art.

385

15

pct. 2 lit. c) teza ultimă, va admite recursul declarat, va

casa sentința în totalitate și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la

Judecătoria Iași, instanță competentă conform art. 25 C. proc. pen.

Admiterea cazului de

casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. face

inutilă analiza celorlalte critici formulate de petiționar în scris ca motive

de recurs.

Conform art. 192

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Admite recursul

declarat de petiționarul B.E. împotriva Sentinței penale nr. 65 din 24 iunie

2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează sentința

penală atacată.

Trimite cauza spre

rejudecare la Judecătoria Iași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 octombrie 2010.

Procesat

de GGC - NN

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-01-19
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 158/2010
Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 17 martie 2009 B.O. a formulat plângere împotriva magistraților T.V. și T.C.D., de la tribunalul Brăila, sub aspectul săvârșirii infracțiunii pr
ÎCCJ 2010-02-26
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 769/2010
., la plângerea petiționarului, fiind menținută prin Rezoluția nr. 801/II/2/2009 din 24 iunie 2009 de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați. În conformitate cu prevederile art. 278 1 C. proc. pen., petiți
ÎCCJ 2010-04-30
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1711/2010
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 13 august 2009 petentul B.O. a formulat plângere penală adresată Parchetului de pe l
ÎCCJ 2009-10-02
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3108/2009
ați A.A., B.A. și S.N. S-a motivat că nu sunt indicii cu privire la săvârșirea vreunei infracțiuni de către magistrați cu ocazia soluționării dosarelor nr. 433/P/2007 și 25/P/2008 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Făurei. Rezoluția a
ÎCCJ 2010-03-29
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1207/2010
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 2 din 14 ianuarie 2010, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondată, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconst
Sursă