ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5390/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 3191 din 19 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, a fost respinsă excepția lipsei procedurii prealabile invocată și a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantului T.S.V. în contradictoriu cu Ministerul Justiției și Ministrul Justiției (în prezent M.J.L.C.). Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că excepția lipsei procedurii prealabile invocate de pârâtul Ministerul Justiției este neîntemeiată, întrucât este vorba de un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, iar procedura prealabile nu se impune în cazul arătat, ci numai în cazul emiterii unui act administrativ.

Cu privire la fondul cauzei, instanța a constatat că reclamantul a solicitat prin acțiunea introductivă obligarea pârâtului să emită ordinul de salarizare care să prevadă o majorare a indemnizației lunare de bază de 30% în loc de 20%, de cât beneficiază în prezent, prin luarea în considerare și a perioadei de peste 16 ani în care a avut funcția de jurisconsult și consilier juridic la vechimea în magistratură. Instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006 are în vedere vechimea efectivă numai în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal asimilat magistraților, în raport cu care se calculează majorarea indemnizației de încadrare brută lunară.

De asemenea, instanța a precizat că reclamantul face o confuzie între vechimea efectivă prevăzută de art. 4 din O.U.G. nr. 27/2006 și vechimea în magistratură prevăzută de art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, avută în vedere la acordarea anticipată a pensiei de serviciu. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul T.S.V., care a invocat prevederile art. 304 pct. 4 și art. 304 1 C. proc. civ., dar criticile formulate pot fi subsumate motivului de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul susținând, în esență, că „s-a încălcat litera și spiritul legii”. Astfel, argumentează recurentul-reclamant, dispozițiile art. 4 din O.U.G. nr. 27/2006 nu conțin nicio reglementare limitativă cu privire la funcțiile care se iau în considerare la calcularea vechimii numai în aceste funcții și nicio condiție pentru acordarea majorării, cum greșit a apreciat instanța de fond.

Or, mai susține recurentul-reclamant, la art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 sunt luate în considerare și alte funcții, între care și aceea de consilier juridic, fără a exclude posibilitatea ca acestea să fie luate în calcul și la stabilirea drepturilor salariale. M.J.L.C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, susținând, în esență, că recursul este nefondat, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică. Recursul este nefondat. Instanța de fond a reținut în mod corect că cererea recurentului-reclamant este lipsită de temei legal, perioada în care acesta a desfășurat activitate de jurisconsult și, respectiv, consilier juridic, neputând fi luată în calcul la stabilirea vechimii efective în funcția de judecător, pentru a putea beneficia de majorarea de 30% la indemnizația de încadrare brută lunară, prevăzută la art. 4 alin. (1) din O.U.G.

nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției. Astfel, potrivit art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006 „judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți beneficiază, în raport cu vechimea numai în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție sau de personal asimilat judecătorilor și procurorilor, de o majorare a indemnizației stabilite potrivit art. 3 alin. (1), calculată în procente la indemnizația de încadrare brută lunară, după cum urmează: de la 3 la 5 ani – 10%; de la 5 la 10 ani – 15%; de la 10 la 15 ani – 20%; de la 15 la 20 de ani – 25%; peste 20 de ani – 30%”.

Deci, așa cum a reținut și instanța de fond, dispozițiile legale citate au în vedere doar vechimea efectivă numai în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție sau personal asimilat judecătorilor și procurorilor, pentru a putea beneficia de majorarea respectivă a indemnizației, așa-zisul „spor de fidelitate” sau „adaos de stabilitate”.

Este adevărat că, potrivit art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, „(2) Judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și foștii judecători și procurori financiari și consilierii de conturi de la secția jurisdicțională care au exercitat aceste funcții la Curtea de Conturi, se pot pensiona la cerere înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani și beneficiază de pensia prevăzută la alin. (1) dacă au o vechime de cel puțin 25 de ani numai în funcția de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum și în funcția de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi.

La calcularea acestei vechimi se iau în considerare și perioadele în care judecătorul, procurorul, magistratul-asistent sau personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și judecătorul, procurorul financiar și consilierul de conturi la secția jurisdicțională a Curții de Conturi a exercitat profesia de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult”. Dar, aceste dispoziții reglementează instituția juridică a pensiei de serviciu, iar asimilările enumerate, între care și a activității de jurisconsult sau consilier juridic, au în vedere stabilirea vechimii în magistratură, necesară stabilirii pensiei de serviciu.

În concluzie, soluția instanței de fond este legală și temeinică, urmând ca recursul de față să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de T.S.V. împotriva sentinței civile nr. 3091 din 19 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2009.