ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3948/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3948/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 509 din 17 decembrie 2009, Curtea
de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea
formulată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în contradictoriu
cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, și P.A., prin care solicita
lămurirea dispozitivului sentinței nr. 272 din 23 octombrie 2008, pronunțată de
Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 1020/54/2008, în sensul de a se preciza dacă
prin această sentință s-a constatat și întinderea dreptului reclamantului la măsuri
reparatorii, conform valorii stabilite prin dispoziția nr. 346 din 27 martie 2002,
iar în situația în care instanța nu a constatat întinderea dreptului conform valorii
stabilite prin dispoziția menționată, să se specifice imobilele pentru care va trebui
întocmit raportul de evaluare în vederea emiterii titlului de despăgubire în favoarea
intimatului P.A.
Pentru a pronunța această
sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că, în speță, nu sunt incidente
prevederile art. 281 C. proc. civ., din lecturarea cuprinsului dispozitivului sentinței
nr. 272 din 23 octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ
și fiscal, rezultând că acesta este lămuritor.
Astfel, se arată în considerentele
sentinței atacate, instanța a obligat pârâta să emită reclamantului decizia reprezentând
titlu de despăgubiri conform deciziei nr. 346/2002 emisă de Primarul comunei Stoicănești,
având în vedere faptul că, prin aceasta, s-a constatat dreptul reclamantului la
măsuri reparatorii în echivalent, stabilirea cuantumului acestor măsuri făcându-se
potrivit dispozițiilor legale în vigoare, respectiv conform procedurii reglementate
de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Împotriva sentinței pronunțate
de instanța de fond, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs Statul
Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Recurenta critică sentința,
susținând, în esență, că instanța de fond, în mod eronat, a apreciat că, în speță,
nu sunt incidente prevederile art. 281 C. proc. civ., dispozitivul sentinței
nr. 272 din 28 octombrie 2008 al Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ
și fiscal, fiind lămuritor.
Aceasta, deoarece prin
sentința civilă al cărui dispozitiv s-a cerut a fi lămurit, recurenta a fost obligată
să emită reclamantului decizia reprezentând titlu de despăgubiri conform deciziei
nr. 346 din 27 martie 2002 emisă de Primăria comunei Stoicănești, la rândul ei dispoziția
Primăriei neprecizând clar care sunt imobilele pentru care a înțeles să acorde beneficiul
Legii nr. 10/2001.
În lipsa individualizării
imobilelor pentru care s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent, susține recurenta-pârâtă,
dosarul nu poate fi transmis la evaluare, iar în lipsa unui raport de evaluare nu
se poate emite decizia reprezentând titlu de despăgubire.
Recursul se întemeiază
pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304
1
C. proc. civ.
Recursul este nefondat
și urmează a fi respins potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Art. 281
1
alin.
(1) C. proc. civ. precizează că „în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire
la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde
dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să
lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice”.
În speța de față, ceea
ce înțelege recurenta-pârâtă prin noțiunea de „lămurire a dispozitivului sentinței”
nr. 272 din 23 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios
administrativ și fiscal, este ca instanța să specifice imobilele pentru care va
trebui întocmit raportul de evaluare în vederea emiterii titlului de despăgubire
în favoarea lui P.A.
Or, acest aspect excede
acestei noțiuni, fiind mai degrabă un aspect ce trebuia pus în discuție cu ocazia
soluționării fondului cauzei, instanța urmând a-l analiza și avea în vedere la pronunțarea
soluției pe fond.
În recurs, la momentul
atacării cu recurs a sentinței civile nr. 272 din 23 octombrie 2008 a Curții de
Apel Craiova, recurenta-pârâtă, în temeiul dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea
nr. 554/2004, a invocat excepția de nelegalitate a dispoziției nr. 346/2002 emisă
de Primarul comunei Stoicănești, susținând că dispoziția respectivă nu menționează
imobilele pentru care s-au acordat măsuri reparatorii, excepție ce a fost respinsă
ca neîntemeiată.
Așadar, instanța de fond,
în mod corect a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinței, cerere ce
a făcut obiectul unei excepții de nelegalitate, excepție privită ca un mijloc de
apărare în cadrul procesului.
Cererea recurentei-pârâte
nu poate fi calificată nici ca fiind una de completare a hotărârii, astfel cum susține
intimatul-pârât, din lecturarea textului art. 281
2
alin. (1) C.
proc. civ. rezultând că ea nu întrunește cerințele acestui text de lege.
Așadar, sentința instanței
de fond de respingere a cererii de lămurire a dispozitivului sentinței nr. 272
din 23 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios
administrativ și fiscal, este legală și temeinică, recursul formulat de către pârâtă
urmând a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva
sentinței nr. 509 din 17 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 29 septembrie 2010.