ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3154/2012

Asupra recursului de față : Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 870/PI din 26 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Timiș s-a admis acțiunea precizată, formulată de reclamantul P.A.V., în contradictoriu cu pârâții SC E.P.F. SRL și P.C.I., constatându-se caracterul simulat al contractului de cesiune părți sociale încheiat la data de 18 februarie 2003 între S.N. și P.C.I., precum și faptul că reclamantul este proprietarul celor 18 părți sociale, dobândite de la S.N. prin cesiune. Totodată, s-a dispus efectuarea cuvenitelor modificări în evidențele ORC Timiș în sensul înscrierii reclamantului ca fiind proprietarul celor 18 părți sociale în cadrul pârâtei SC E.P.F.

SRL, fiind obligată pârâta la plata sumei de 3.038 lei către reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul și pârâta P.I.C., împreună cu martorul S.N. au recurs la o simulație, prin interpunere de persoane, în sensul că printr-un act secret au înțeles să modifice un act public - Contractul de cesiune a 18 părți sociale deținute de martor în cadrul SC E.P.F. SRL, cele două acte fiind contemporane, stabilind că, în realitate, pârâta P.I.C. nu este parte în contractul de cesiune de creanță încheiat cu S.N., o astfel de calitate fiind întrunită în persoana reclamantului. Astfel, tribunalul a admis acțiunea de față și a constatat caracterul simulat al actului încheiat la data de 18 februarie 2003 între P.I.C.

și S.N., deoarece între părțile contractante își produce efectele actul secret care reprezintă voința reală a pârtilor, instanța dând eficiență actului secret și nu actului public, adus la cunoștință terților prin înscrierile efectuate la Oficiul Registrului Comerțului. Dând eficiență actului secret, a cărui valabilitate este recunoscută de art. 1175 C. civ. , și care se opune părților precum legea, potrivit art. 969 din același cod, tribunalul a constatat că reclamantul este proprietarul celor 18 părți sociale aparent cesionate de S.N. pârâtei P.I.C. și a dispus ca ORC Timiș să efectueze cuvenitele modificări în registrele ținute conform legii. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, recalificat ulterior ca fiind apel, pârâtele P.C.I.

și SC E.P.F. SRL, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 209/A din 17 octombrie 2011 a respins ca nefondat apelul declarat de către pârâtele P.C.I. și SC E.P.F. SRL, în cauză, fiind dovedit prin probatoriul administrat faptul că între părți a operat o simulație prin interpunere de persoane, astfel încât în mod întemeiat a fost admisă acțiunea reclamantului, constatându-se caracterul simulat al contractului de cesiune părți sociale încheiat între S.N. și P.C.I. și pe cale de consecință, s-a constatat că reclamantul este proprietarul celor 18 părți sociale dobândite de la S.N. prin cesiune. In acest sens, în speță au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1175 C. civ., fiind dovedită existența unui act secret, prin care părțile au înțeles să modifice un act public, cele două acte fiind contemporane, respectiv prin contractul de cesiune a 18 părți sociale deținute de S.N.

la SC E.P.F. SRL către reclamant și depus la fila 124 dosar fond, s-a modificat actul public depus la fila 121 dosar fond, care prevedea că P.C.I. era proprietara acestor părți sociale. Împotriva acestei decizii, în termen legal, pârâtele SC E.P.F. SRL TIMIȘOARA și P.C.I. au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 301 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de apel, admiterea apelului și modificarea în tot a hotărârii de fond, în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă sau, în subsidiar, ca neîntemeiată. Critica adusă deciziei atacate se referă în esență la faptul că hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura pricinii, având în vedere că dispozitivul hotărârii primei instanțe depășește petitul acțiunii reclamantului și se referă la un act în care reclamantul nu era parte.

O altă critică vizează faptul că instanța de fond și mai apoi instanța de apel nu au luat în considerare și au interpretat greșit actul dedus judecății, schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, cu privire la chitanța, deținută în original de pârâtă, care a fost scrisă și semnată de reclamant, prin care acesta recunoaște că la 20 februarie 2003 a primit de la S.N. suma de 51.150 Euro. Mai susțin recurentele, că în cauză au fost încălcate principii fundamentale care guvernează dreptul procesual civil, asupra cărora instanța de apel nu s-ar fi pronunțat și că de asemenea, există și un minus-petita în hotărârea atacată, asupra căruia instanța de apel a omis a se pronunța. Analizând critica adusă deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând ca recursul declarat de pârâtele SC E.P.F.

SRL TIMIȘOARA și P.C.I. să fie respins, pentru următoarele considerente: Înalta Curte va examina cu precădere excepția nulității recursului invocată de intimatul-reclamant P.A.V., în temeiul art. 302 indice 1 lit. c) C. proc. civ., care stabilește condițiile obligatoriii pe care trebuie să le cuprindă cererea de recurs, printre acestea înscriindu-se motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor. Obligația de a respecta condițiile de promovare care țin de forma și conținutul cererii de recurs înscrisă în acest articol este rezultatul calificării căii de atac a recursului din cuprinsul prevederilor art. 299-316 C. proc. civ., drept cale extraordinară de atac care poate fi îndreptată împotriva hotărârilor definitive, în condițiile legii și numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. Raportând dispozițiile de mai sus la cererea de recurs se constată că prin recursul promovat de pârâte s-au indicat motivele de nelegalitate prevăzute de punctele 7, 8, 9 ale art. 304 C. proc. civ. In ce privește dezvoltarea motivelor de nelegalitate, se constată din cuprinsul argumentelor aduse în sprijinul motivelor, că recurentele au expus în fapt greșelile, care în opinia lor, au dus la pronunțarea unei soluții netemeinice și nelegale. Aprecierea acestor argumente și măsura în care se încadrează în cerințele motivelor de nelegalitate invocate presupune examinarea acestora de către instanța de recurs, așa încât, în situația dată nu va putea fi reținută excepția invocată de intimat privind nulitatea recursului, în conformitate cu art. 302 indice 1 lit. c) C. proc.

civ. Pentru a examina dacă motivele de nelegalitate invocate își găsesc corespondent în argumentele aduse de recurente în sprijinul criticilor vizând decizia pronunțată de instanța de apel se va retine mai întâi că recursul nu are caracter devolutiv și, ca atare, nu este de natură să provoace rejudecarea în fond a pricinii. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. poate fi invocat, atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Acest motiv vizează prin conținutul său nerespectarea prevederilor art. 261 alin. (5) C. proc. civ. pe care recurentele nu l-au citat și nici nu au argumentat distinct criticile care ar putea fi încadrate în motivul de nelegalitate invocat.

Observând considerentele deciziei criticate se constată că aceasta cuprinde motivele pe care se sprijină, în sensul că a răspuns criticilor care au fost formulate de apelante în cadrul controlului de netemeinicie și nelegalitate care poate fi exercitat în calea respectivă de atac. Astfel, referitor la critica conform căreia instanța de apel nu s-ar fi pronunțat asupra faptului că dispozitivul hotărârii primei instanțe depășește petitul acțiunii reclamantului, se constată că aceasta este nefondată, întrucât reclamantul a formulat cererea de chemare în judecată, după care a depus o cerere de întregire a acțiunii, în care a solicitat să se constate că imobilul reprezentând spațiul social al societății din Timișoara, fac parte din patrimoniul societății și îi aparțin, iar ulterior a formulat cerere de modificare a cererii de chemare în judecată, care a avut ca petit principal, constatarea simulației contractului de cesiune a părților sociale ale SC E.P.F.

SRL, încheiat la 20 februarie 2003 între S.N. și B.C.I., iar în subsidiar a solicitat să se constate că reclamantul este proprietarul părților sociale cedate prin contractul de cesiune și sa se dispună notarea modificărilor survenite la ORC Timiș. În acest context, se apreciază că instanța de apel a considerat că, hotărârea instanței de fond a fost pronunțată în raport de această ultimă modificare de acțiune, constatând în mod corect că, în speță nu este vorba despre o plus petita sau minus petita. Art. 304 pct. 8 C. proc. civ. - instanța interpretând greșit actul dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Deși motivul de nelegalitate așa cum este prevăzut procedural vizează actul dedus judecății, recurentele prin argumentele aduse în sprijinul acestuia se referă la înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al înscrisurilor deduse judecății, cu scopul de a repune în discuție probele, concludenta acestora, care nu intră în sfera de analiză a motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 care a fost invocat. În realitate, motivul de nelegalitate la care se referă recurentele este reprezentat de înscrisul numit chitanță încheiată la data de 20 februarie 2003, prin care reclamantul a primit de la S.N. suma de 51.150 Euro, însă acest înscris nu face obiect al judecății, întrucât reprezintă o probă în proces, iar actul dedus judecății este cesiunea de părți sociale ale SC E.P.F.

SRL și problema existenței sau inexistenței caracterului simulat al acesteia. Susținerea recurentelor, potrivit cărora, în cauză au fost încălcate principii fundamentale care guvernează dreptul procesual civil, asupra cărora instanța de apel nu s-ar fi pronunțat se constată că nu poate fi primită. În cadrul examenului de legalitate care privește decizia instanței de apel, arătarea motivelor de nelegalitate presupune ca în fiecare caz în parte să se indice dispozițiile legale încălcate și nu să se procedeze la o relatare a situației de fapt, sau la o rediscutare a probelor și a concludentei lor, astfel, simpla invocare a principiilor fundamentale de drept procesual fără menționarea vreunui motiv de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ., vizează netemeinicia și nu nelegalitatea soluției. O altă critică a recurentelor se referă la existența unui minus-petita în hotărârea atacată, asupra căruia instanța de apel nu s-ar fi pronunțat, aspect care este nefondat, urmând a fi respins, având în vedere că, instanța de apel s-a pronunțat cu privire la cadrul procesual constituit de către reclamant, conform principiului disponibilității și a statuat inexistența unei minus petita. În raport de acestea, se constată că singura parte care putea justifica un interes, în contestarea hotărârii primei instanțe prin care s-ar fi omis pronunțarea asupra unui capăt de cerere dedus judecății era reclamantul P.A.V., însă prin neexercitarea căii de atac a apelului împotriva acestei sentințe de către reclamant cu privire la o eventuală minus petita, această hotărâre a intrat în puterea lucrului judecat cu privire la acest aspect.

In concret, deși recurentele au invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 punctele 7, 8, 9 C. proc. civ., din nici un argument nu rezultă ca s-au indicat dispozițiile legale încălcate pe care le vizează fiecare motiv în parte și prin urmare, critica pe aspectele de fapt ale soluției pronunțată de instanța de apel nu este suficientă dacă nu s-au indicat încălcările de lege care pot să atragă examenul de legalitate. In consecință, față de cele ce preced, se va reține că în totalitate criticile formulate de recurente vizează netemeinicia și nu nelegalitatea soluției astfel că, potrivit dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. recursul va respins, iar potrivit art. 274 din același cod, va obliga recurentele-pârâte să-i achite, în solidar, intimatului-reclamant suma de 27.680 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform facturii aflate la fila 30 dosar recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului. Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele SC E.P.F. SRL TIMIȘOARA și P.C.I. împotriva deciziei civile nr. 209/A din 17 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă. Obligă recurentele-pârâte SC E.P.F. SRL TIMIȘOARA și P.C.I. să-i achite, în solidar, intimatului-reclamant suma de 27.680 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2012.