ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1185/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 61/F/CA din 28 mai 2007, Curtea de Apel Brașov, a admis în parte acțiunea reclamantei SC R.R. SA, a dispus anularea în parte a procesului-verbal din 3 februarie 2005, emis de A.N.V. București – Autoritatea de control D.R.V. Brașov și a deciziei din 31 martie 2005 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. D.G.S.C. București, privind obligarea reclamantei la plata sumei de 43.763.143.289 RON până la concurența sumei de 9.551.628.159 RON, reținută cu titlu de obligații fiscale vamale – conform raportului de expertiză din 22 ianuarie 2007, sumă pentru care s-au menținut actele fiscale și vamale atacate, a respins celelalte capete de cerere și a obligat pârâtele la plata cheltuielilor de judecată, respectiv onorariu expert, către reclamanți.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta a importat echipamente industriale care sunt scutite de taxe vamale și T.V.A., încadrându-se în cap. 84, 85, 87 din Tariful Vamal de Import al României. Prin contractul de asociere în participațiune, s-a procedat la construirea unei rețele de fibră optică pentru transmisii de date, interne și programe T.V. Ulterior, a fost încheiat un „acord” prin care fiecare dintre părți își păstra cu deplinătate drepturile de proprietate asupra bunurilor materiale și intelectuale dobândite în nume propriu. Instanța de fond a reținut că reclamanta beneficiază de acordarea facilităților fiscale în sensul prevederilor art. 21 1 din Legea nr. 133/1999.

Potrivit acestui text de lege, întreprinderile mici și mijlocii erau scutite de la plata taxelor vamale pentru importul de echipamente industriale achiziționate în vederea dezvoltării activității proprii de producție și servicii. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs D.G.F.P. Brașov, în nume propriu și pentru A.N.A.F., precum și A.N.V., prin D.R.A.O.V. Brașov, care au invocat prevederile art. 304 1 C. proc. civ. și au susținut, în esență, următoarele critici: - în mod eronat a reținut instanța de fond că societatea comercială beneficiază de prevederile art. 21 1 din Legea nr. 133/ 1999, făcând o interpretare greșită a acestor prevederi legale; - societatea comercială a folosit bunurile importate pentru realizarea unei investiții în asociere cu alte societăți comerciale, conform contractelor de asociere în participațiune încheiate între acestea; - instanța de fond, după ce a soluționat o excepție de nelegalitate a dispozițiilor art. 14 din H.G.

nr. 244/2001 și a stabilit că acestea sunt legale și conforme cu prevederile art. 21 1 din Legea nr. 133/1999, a ignorat această soluție, precum și dispozițiile vizate de excepția de nelegalitate. Societatea comercială intimată a depus întâmpinare prin care a combătut criticile autorităților recurente și a susținut, în esență, că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod corect prevederile art. 21 1 din Legea nr. 133/1999, societatea comercială beneficiind în mod legal de facilitățile fiscale respective, cerând respingerea recursurilor. Recursurile sunt întemeiate. În cauză, este necontestat că SC T.H. SRL Brașov a importat în anul 2002 o serie de bunuri de la furnizorii externi, importuri pentru care a beneficiat de facilitățile vamale prevăzute de Legea nr. 133/ 1999 privind stimularea întreprinzătorilor privați pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, cu modificările și completările ulterioare.

Cu ocazia controlului efectuat în perioada 22 martie – 19 aprilie 2004, organele A.N.A.F. și A.N.V. au constatat că societatea comercială importatoare nu a folosit bunurile importate pentru realizarea unor investiții proprii, în sensul prevederilor art. 21 1 din Legea nr. 133/1999 și ale art. 14 și 15 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 244/2001, ci le-a folosit pentru realizarea unor investiții pe baza unor contracte de asociere în participațiune cu alte societăți comerciale. Astfel, organele de control au calculat în sarcina societății comerciale obligații bugetare în sumă totală de 43.688.141.089 RON, reprezentând drepturi vamale și accesorii, care au fost menținute prin decizia din 31 martie 2005 prin care A.N.A.F.

a respins contestația formulată împotriva procesului verbal de control din 3 februarie 2005. Așa cum au reținut instanța de fond și organele de control, soluționarea cauzei depinde de răspunsul dat problemei dacă societatea comercială importatoare a folosit bunurile importate cu respectarea prevederilor legale în baza cărora a beneficiat de facilitățile fiscale acordate. Astfel, potrivit art. 21 1 din Legea nr. 133/1999, introdus prin O.U.G. nr. 297/2000, aprobată prin Legea nr. 415/2001 „întreprinderile mici și mijlocii sunt scutite de la plata taxelor vamale pentru importul de mașini, instalații, echipamente industriale, instrumente, aparate și know-how, care se regăsesc la cap. 84, 85 și 87, cu excepția autoturismelor, și la cap. 90 din tariful vamal de import al României, achiziționate în vederea activității proprii de producție și servicii”.

De asemenea, potrivit pct. 14 și 15 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 244/2001 „scutirile de la plata taxelor vamale pentru mașinile, instalațiile, echipamentele industriale, know-how, care se importă în vedere dezvoltării activităților proprii de producție și servicii, se acordă de către birourile vamale, pe baza unei declarații pe propria răspundere semnate de reprezentantul legal al întreprinderii mici sau mijlocii, în forma prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentele norme metodologice, cu condiția ca întreprinzătorul să fi obținut avizul Ministerului Industriei și Resurselor. Prin declarația pe proprie răspundere se atestă că aceste importuri sunt destinate exclusiv dezvoltării activităților proprii de producție și servicii.

Declarația pe propria răspundere se întocmește în 3 exemplare originale, dinte care un exemplar se depune la biroul vamal la care se face declarația vamală de import, un exemplar se depune la organul fiscal în a cărui rază teritorială își are sediul social declarat cu ocazia autorizării și înregistrării întreprinderea mică sau mijlocie, iar al treilea exemplar se păstrează la documentele financiar-contabile ale întreprinderii mici sau mijlocii”. Or, în cauză, este necontestat că bunurile importate de societatea comercială au fost folosite pentru realizarea unor investiții pe baza unor contracte de asociere în participațiune cu alte societăți comerciale.

Instanța de fond a reținut, în esență, că investiția realizată „în cadrul asocierii în participațiune este o activitate proprie” a societății comerciale importatoare, astfel că aceasta a beneficiat în mod legal de facilitățile fiscale acordate de Legea nr. 133/1999, cu modificările și completările ulterioare, împărtășind astfel susținerile reclamantei și punctul de vedere al expertului contabil, soluție care se bazează pe o interpretare eronată a prevederilor legale incidente, citate mai sus. Într-adevăr, bunurile importate au fost folosite pentru realizarea unor investiții pe baza unor contracte de asociere în participațiune dintre societatea comercială importatoare și alte societăți comerciale, astfel că activitatea realizată de structura asociativă nu a mai reprezentat o activitate proprie a societății comerciale importatoare, ci o activitate comună a tuturor societăților comerciale componente ale asocierii în participațiune.

Or, din interpretarea teleologică a prevederilor legale incidente în cauză, rezultă că s-a urmărit stimularea întreprinzătorilor privați pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, iar nu pentru înființarea și dezvoltarea unor structuri asociative ale întreprinzătorilor privați. De altfel, prevederile art. 21 1 din Legea nr. 133/1999, cu modificările și completările ulterioare și dispozițiile art. 14 și 15 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 244/2001 trebuie interpretate în sens restrictiv, fiind vorba de o excepție de la regula potrivit căreia importurile de bunuri sunt supuse taxelor vamale. În concluzie, recursurile formulate sunt întemeiate, astfel că vor fi admise, sentința atacată va fi casată, iar acțiunea va fi respinsă integral.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de D.G.F.P. Brașov, în numele și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor – A.N.A.F. și de A.N.V. reprezentată de D.R.A.O.V. Brașov, împotriva sentinței civile nr. 61/F/CA din 28 mai 2007 a Curții de Apel Brașov, secția contencios, administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea reclamantei SC R.R. SA, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2008.