ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1185/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 61/F/CA din 28 mai 2007,

Curtea de Apel Brașov, a admis în parte acțiunea reclamantei SC R.R. SA, a dispus

anularea în parte a procesului-verbal din 3 februarie 2005, emis de A.N.V. București

– Autoritatea de control D.R.V. Brașov și a deciziei din 31 martie 2005 emisă de

Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. D.G.S.C. București, privind obligarea reclamantei

la plata sumei de 43.763.143.289 RON până la concurența sumei de 9.551.628.159

RON, reținută cu titlu de obligații fiscale vamale – conform raportului de expertiză

din 22 ianuarie 2007, sumă pentru care s-au menținut actele fiscale și vamale atacate,

a respins celelalte capete de cerere și a obligat pârâtele la plata cheltuielilor

de judecată, respectiv onorariu expert, către reclamanți.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta a importat echipamente

industriale care sunt scutite de taxe vamale și T.V.A., încadrându-se în cap. 84,

85, 87 din Tariful Vamal de Import al României.

Prin contractul de asociere

în participațiune, s-a procedat la construirea unei rețele de fibră optică pentru

transmisii de date, interne și programe T.V.

Ulterior, a fost încheiat

un „acord” prin care fiecare dintre părți își păstra cu deplinătate drepturile de

proprietate asupra bunurilor materiale și intelectuale dobândite în nume propriu.

Instanța de fond a reținut

că reclamanta beneficiază de acordarea facilităților fiscale în sensul prevederilor

art. 21

1

din Legea nr. 133/1999.

Potrivit acestui text

de lege, întreprinderile mici și mijlocii erau scutite de la plata taxelor vamale

pentru importul de echipamente industriale achiziționate în vederea dezvoltării

activității proprii de producție și servicii.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs D.G.F.P. Brașov, în nume propriu și pentru A.N.A.F., precum și

A.N.V., prin D.R.A.O.V. Brașov, care au invocat prevederile art. 304

1

C. proc. civ. și au susținut, în esență, următoarele critici:

- în mod eronat a reținut

instanța de fond că societatea comercială beneficiază de prevederile art. 21

1

din Legea nr. 133/ 1999, făcând o interpretare greșită a acestor prevederi legale;

- societatea comercială

a folosit bunurile importate pentru realizarea unei investiții în asociere cu alte

societăți comerciale, conform contractelor de asociere în participațiune încheiate

între acestea;

- instanța de fond, după

ce a soluționat o excepție de nelegalitate a dispozițiilor art. 14 din H.G. nr.

244/2001 și a stabilit că acestea sunt legale și conforme cu prevederile art. 21

1

din Legea nr. 133/1999, a ignorat această soluție, precum și dispozițiile vizate

de excepția de nelegalitate.

Societatea comercială

intimată a depus întâmpinare prin care a combătut criticile autorităților recurente

și a susținut, în esență, că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod corect

prevederile art. 21

1

din Legea nr. 133/1999, societatea comercială beneficiind

în mod legal de facilitățile fiscale respective, cerând respingerea recursurilor.

Recursurile sunt întemeiate.

În cauză, este necontestat

că SC T.H. SRL Brașov a importat în anul 2002 o serie de bunuri de la furnizorii

externi, importuri pentru care a beneficiat de facilitățile vamale prevăzute de

Legea nr. 133/ 1999 privind stimularea întreprinzătorilor privați pentru înființarea

și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, cu modificările și completările

ulterioare.

Cu ocazia controlului

efectuat în perioada 22 martie – 19 aprilie 2004, organele A.N.A.F. și A.N.V. au

constatat că societatea comercială importatoare nu a folosit bunurile importate

pentru realizarea unor investiții proprii, în sensul prevederilor art. 21

1

din Legea nr. 133/1999 și ale art. 14 și 15 din Normele metodologice aprobate prin

H.G. nr. 244/2001, ci le-a folosit pentru realizarea unor investiții pe baza unor

contracte de asociere în participațiune cu alte societăți comerciale.

Astfel, organele de control

au calculat în sarcina societății comerciale obligații bugetare în sumă totală de

43.688.141.089 RON, reprezentând drepturi vamale și accesorii, care au fost menținute

prin decizia din 31 martie 2005 prin care A.N.A.F. a respins contestația formulată

împotriva procesului verbal de control din 3 februarie 2005.

Așa cum au reținut instanța

de fond și organele de control, soluționarea cauzei depinde de răspunsul dat problemei

dacă societatea comercială importatoare a folosit bunurile importate cu respectarea

prevederilor legale în baza cărora a beneficiat de facilitățile fiscale acordate.

Astfel, potrivit art.

21

1

din Legea nr. 133/1999, introdus prin O.U.G. nr. 297/2000, aprobată

prin Legea nr. 415/2001 „întreprinderile mici și mijlocii sunt scutite de la plata

taxelor vamale pentru importul de mașini, instalații, echipamente industriale, instrumente,

aparate și know-how, care se regăsesc la cap. 84, 85 și 87, cu excepția autoturismelor,

și la cap. 90 din tariful vamal de import al României, achiziționate în vederea

activității proprii de producție și servicii”.

De asemenea, potrivit

pct. 14 și 15 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 244/2001 „scutirile

de la plata taxelor vamale pentru mașinile, instalațiile, echipamentele industriale,

know-how, care se importă în vedere dezvoltării activităților proprii de producție

și servicii, se acordă de către birourile vamale, pe baza unei declarații pe propria

răspundere semnate de reprezentantul legal al întreprinderii mici sau mijlocii,

în forma prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentele norme metodologice,

cu condiția ca întreprinzătorul să fi obținut avizul Ministerului Industriei și

Resurselor.

Prin declarația pe proprie

răspundere se atestă că aceste importuri sunt destinate exclusiv dezvoltării activităților

proprii de producție și servicii. Declarația pe propria răspundere se întocmește

în 3 exemplare originale, dinte care un exemplar se depune la biroul vamal la care

se face declarația vamală de import, un exemplar se depune la organul fiscal în

a cărui rază teritorială își are sediul social declarat cu ocazia autorizării și

înregistrării întreprinderea mică sau mijlocie, iar al treilea exemplar se păstrează

la documentele financiar-contabile ale întreprinderii mici sau mijlocii”.

Or, în cauză, este necontestat

că bunurile importate de societatea comercială au fost folosite pentru realizarea

unor investiții pe baza unor contracte de asociere în participațiune cu alte societăți

comerciale.

Instanța de fond a reținut,

în esență, că investiția realizată „în cadrul asocierii în participațiune este o

activitate proprie” a societății comerciale importatoare, astfel că aceasta a beneficiat

în mod legal de facilitățile fiscale acordate de Legea nr. 133/1999, cu modificările

și completările ulterioare, împărtășind astfel susținerile reclamantei și punctul

de vedere al expertului contabil, soluție care se bazează pe o interpretare eronată

a prevederilor legale incidente, citate mai sus.

Într-adevăr, bunurile

importate au fost folosite pentru realizarea unor investiții pe baza unor contracte

de asociere în participațiune dintre societatea comercială importatoare și alte

societăți comerciale, astfel că activitatea realizată de structura asociativă nu

a mai reprezentat o activitate proprie a societății comerciale importatoare, ci

o activitate comună a tuturor societăților comerciale componente ale asocierii în

participațiune.

Or, din interpretarea

teleologică a prevederilor legale incidente în cauză, rezultă că s-a urmărit stimularea

întreprinzătorilor privați pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici

și mijlocii, iar nu pentru înființarea și dezvoltarea unor structuri asociative

ale întreprinzătorilor privați.

De altfel, prevederile

art. 21

1

din Legea nr. 133/1999, cu modificările și completările ulterioare

și dispozițiile art. 14 și 15 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 244/2001

trebuie interpretate în sens restrictiv, fiind vorba de o excepție de la regula

potrivit căreia importurile de bunuri sunt supuse taxelor vamale.

În concluzie, recursurile

formulate sunt întemeiate, astfel că vor fi admise, sentința atacată va fi casată,

iar acțiunea va fi respinsă integral.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de D.G.F.P. Brașov, în numele și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor – A.N.A.F.

și de A.N.V. reprezentată de D.R.A.O.V. Brașov, împotriva sentinței civile nr. 61/F/CA

din 28 mai 2007 a Curții de Apel Brașov, secția contencios, administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și pe fond, respinge acțiunea reclamantei SC R.R. SA, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 martie 2008.