ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3325/2010

Asupra recursului penal de față,

Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 158 din 8 februarie 2008, Tribunalul București, în baza art. 11 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului H.S. (S.N.), de cetățenie română și israeliană,citat prin Ministerul Justiției, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., art. 288 alin. (1) C. pen., două infracțiuni prevăzute și pedepsite de art. 291 C. pen., două infracțiuni prevăzute și pedepsite de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. și pentru două infracțiuni prevăzute și pedepsite de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 291 C. pen., toate cu aplicarea art. 13 C. pen., constatând că în cauză a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.

În baza art. 31 alin. (2) raportat la art. 72 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 30/1978 cu aplicarea art. 13 C. pen. a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trecere peste frontieră a unor bunuri prin folosirea de documente vamale false.

În baza art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, a condamnat pe același inculpat la 6 (șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea la autoritatea vamală a documentelor comerciale falsificate.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis exercitarea de către inculpat a drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b) și c) pentru o perioada de 4 (patru) ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, și anume 6 (șase) ani închisoare, în regim de detenție.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a), b) și c) pentru o perioadă de 4 (patru) ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

A dispus arestarea inculpatului în vederea executării pedepsei.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit .a) - c) C. pen.

În baza art. 348 C. pen., a dispus anularea înscrisurilor falsificate, precum și a documentelor emise în baza înscrisurilor falsificate: certificat de utilizator final "END USER CERTIFICATE”, purtând antetul Republicii Yemen, datat 27 martie 1996, "ATTESTATION D'UTILISATEUR FINAL END USER CERTIFICATE", purtând antetul Republicii Burundi, datat 21 ianuarie 1998, licență de export tip B din 18 februarie 1998 și anexa la licența de export, factură comercială din 24 februarie 1998 emisă de R. A. R., declarația vamală din 27 februarie 1998, întocmită în Vama Otopeni, contractul proforma invoice încheiat la data de 17 februarie 1997 între SC R.O. și Ministerul Apărării din Yemen, factura comercială din 19 februarie 1997, licență de export tip B din 19 februarie 1997 și anexă la licența de export, precum și declarația vamală din 21 februarie 1997 întocmită în Vama Otopeni.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpat, în favoarea statului, a ștampilei rotunde, cu mâner de culoare roșie, inscripționată "MINISTER OF DEFENCE".

Obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 2.000 RON cheltuieli judiciare, în cont IBAN X; C. fisc. Y, deschis la Trezoreria sector 4 București, beneficiar Tribunalul București.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că inculpatul H.S. era reprezentant al SC "O.E. & A.S.L.", persoană juridică înmatriculată în Israel, cu reprezentanță în România, autorizată în 02 iunie 1998, cu sediul social în București, obiectul de activitate fiind comerțul cu armament, inculpatul fiind stabilit în România din anul 1992, ulterior intrând în relații de afaceri cu firme românești specializate în domeniul exportului de produse speciale.

Pentru inițierea și derularea unei operațiuni de export de produse speciale (armament și muniție), țara care cumpără emite un document numit "certificat de utilizator final" (END USER CERTIFICATE), în care sunt specificate denumirile și cantitățile produselor ce urmează a fi cumpărate, document ce se prezintă firmei exportatoare din România, direct sau prin intermediar, în cazul de față prin H.S.

După negocierile ce au loc între părți privind prețul și cantitatea produselor, firma exportatoare trimite certificatul de utilizator final împreună cu cererea de licență ANCESIAC - care se subordonează Guvernului României - pentru eliberarea licenței de export.

Inculpatul H.S. a fost acceptat ca intermediar între firmele exportatoare și țările importatoare, deoarece venea cu comenzi ferme, avea putere financiară pentru achitarea contravalorii produselor, cunoscând foarte bine cererea de produse strategice pe piața externă.

S-a mai reținut că inculpatul H.S. a prezentat la R.A. R. certificatul de utilizator final "ATTESTATION D'UTILISATEUR FINAL END USER CERTIFICATE", datat 21 ianuarie 1998, prin care Ministerul Apărării Naționale din Republica Burundi a solicitat 4000 buc. echipamente tehnice de fabricație românească (pistol mitralieră AK-47, calibru 7,62 mm. cu pat rabatabil cu 4 încărcătoare și accesorii ș.a.), pentru care a alocat fonduri.

ANCESIAC, în baza certificatului de utilizator prezentat, a autorizat efectuarea exportului, emițând la data de 18 februarie 1998 licența de export tip B nr. Z, valabilă până la 31 iulie 1998 și anexa la licența de export, în care sunt menționate echipamentele tehnice ce urmau a fi exportate.

La data de 24 februarie 1998, sub nr. A a fost emisă de către R.A. R. factura comercială conform căreia R.A. R. exporta prin intermediul L.R. A.T.L. Israel cele 4000 buc. echipamente tehnice către M. Bujumbura Burundi, la prețul de 332.000 dolari SUA.

La 27 februarie 1998 s-a întocmit la Vama Otopeni - marfă declarația vamală din 27 februarie 1998, conform căreia 400 colete de lemn conținând echipamentele tehnice menționate au fost exportate către Bujumbura Burundi, pe calea aerului, cu avionul MRV 601, formalitățile vamale fiind întocmite de reprezentanții R.A. R.

Expertiza grafică efectuată în cauză a stabilit că certificatul de utilizator folosit de către inculpatul H.S. este un fals, realizat cu imprimantă cu jet de cerneală, semnăturile de pe document fiind executate ulterior realizării ștampilei.

În declarația din 25 noiembrie 1998 inculpatul a precizat că certificatul de utilizator final fără număr, datat 21 ianuarie 1998, cu antetul Republicii Burundi, ce conține 11 articole, a fost întocmit la firma sa, la solicitarea expresă a reprezentanților firmei A.D.C. din Israel, fiind trimis prin fax în Israel pentru confirmare, iar ulterior negocierile s-au purtat direct între reprezentanții israelieni și cei ai producătorului român.

În perioada 1997 - 1998, a fost angajat la reprezentanța română a firmei O.E.A. & S.L. numitul M.A.A., care a declarat că în atribuțiile sale intra și ținerea evidenței firmei pe suport magnetic, iar la un moment dat, inculpatul H.S. i-a cerut să modifice părți dintr-un certificat de utilizator, și anume, partea ce conținea comanda de armament (categoriile și cantitățile), uneori poziția în pagină a ștampilei și semnăturii, fără a-i spune unde și în ce scop folosește acest certificat, precizând că certificatul de utilizator final ce poartă antetul Republicii Burundi, datat 21 ianuarie 1998, a fost modificat de către el.

De asemenea, s-a mai reținut că inculpatul H.S. a prezentat la R.A. R.O. certificatul de utilizator final "END USER CERTIFICATE", purtând antetul Republicii Yemen și datat 27 martie 1996, conform căruia Ministerul Apărării din Yemen solicita echipamente tehnice (pistol mitralieră calibru 7,62 mm x 39 mm, cu pat rabatabil cu 4 încărcătoare set curățire fără baionetă și sac încărcător ș.a.), în baza căruia între R.A. R.O. și Ministerul Apărării din Yemen s-a încheiat la data de autorizat 17 februarie 1997 contractul proforma invoice. La data de 19 februarie 1997 s-a emis factura din 19 februarie 1997, conform căreia "Ministerul Apărării din Yemen a achiziționat 500 pistoale calibru 7,62 x 39 mm, de fabricație românească, în valoare totală de 391.500 dolari SUA".

ANCESIAC, în baza certificatului de utilizator final prezentat, a autorizat efectuarea exportului, emițând la data de 19 februarie 1997 licența de export din 19 februarie 1997, valabilă până la 30 iunie 1997.

La data de 21 februarie 1997 s-a întocmit la Vama Otopeni - mărfuri declarația vamală (103), conform căreia R.A. R.O. exporta către Yemen 450 buc. pistoale mitralieră în valoare de 391.500 dolari SUA, formalitățile vamale fiind întocmite de către reprezentanții R.A. R.O. care, anterior, la 20 februarie 1997, prin adresa B, solicitaseră Vămii Otopeni - mărfuri vămuirea produselor ce fac obiectul exporturilor, conform licenței de export tip B din 19 februarie 1997.

Expertiza grafică a concluzionat că certificatul de utilizator a fost un fals, impresiunea de ștampilă fiind realizată cu ștampila rotundă cu mâner de culoare roșie, inscripționată "MINISTER OF DEFENCE", semnătura adiacentă fiind realizată ulterior aplicării ștampilei.

În legătură cu acest document inculpatul H.S. a declarat că l-a primit prin fax, ulterior fiind împuternicit de către reprezentantul Ministerului Apărării din Yemen să întocmească astfel de certificate, să le semneze și să le ștampileze cu o ștampilă pe care a primit-o de la aceștia.

Situația de fapt, astfel cum a fost reținută în rechizitoriu și avută în vedere și de instanța de fond, a fost dovedită cu declarațiile martorilor, expertiza grafologică, actele considerate falsificate și înscrisurile emise în baza actelor falsificate.

Fiind audiat în timpul urmăririi penale, inculpatul H.S. a recunoscut săvârșirea faptelor arătând că datorită domeniului special de activitate era obligat să modifice certificatul de utilizator final având însă permisiunea beneficiarului și a cumpărătorului.

În faza de cercetare judecătorească inculpatul nu a mai fost audiat, el fiind dat în urmărire generală încă din faza de urmărire penală.

Apreciază instanța de fond că în urma materialului probator administrat rezultă că inculpatul H.S., în baza a două rezoluții infracționale distincte în anii 1996, respectiv 1998, a falsificat un certificat de utilizator final și totodată l-a determinat pe martorul M.A.A. să falsifice un alt asemenea certificat de utilizator final, pe care le-a folosit în cadrul negocierilor cu R.A. R.O. și R.A. R., iar aceștia la rândul lor le-au depus la ANCESIAC fără a cunoaște că sunt false, în vederea obținerii licenței, care s-a eliberat de către reprezentanții ANCESIAC, iar apoi certificatele de utilizator împreună cu întreaga documentație întocmită și obținută în baza lor au fost depuse de către reprezentanții SC R. și R.A. R.O. la autoritatea vamală.

Participarea improprie s-a realizat în modalitatea intenției, inculpatul dându-și contribuția cu intenție la săvârșirea unor fapte penale comise de reprezentanții ANCESIAC, R.A. R.O. și R.A. R.

Reține instanța de fond că în drept faptele inculpatului întrunesc elementele de conținut constitutiv ale infracțiunilor de instigare la infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., constând în aceea că l-a determinat pe M.A.A. să modifice pe calculator elemente din certificatul de utilizator final, ce purta antetul Republicii Burundi, datat 21 ianuarie 1998, art. 291 C. pen., constând în aceea că a folosit la negocierile cu reprezentanții R.A. R. un certificat de utilizator fals; art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., constând în aceea că în baza certificatului de utilizator fals reprezentanții ANCESIAC au aprobat și eliberat la 18 februarie 1998 licența de export tip B nr. C (și anexa aferentă), fără a cunoaște că certificatul de utilizator era fals; art. 31 alin. (2) raportat la art. 291 C. pen. „constând în aceea că i-a determinat pe reprezentanții R.A. R. să folosească certificatul de utilizator fals în vederea obținerii documentației necesare exportului, fără ca aceștia să cunoască acest aspect, art. 31 alin. (2) raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, constând în aceea că i-a determinat pe reprezentanții R.A. R. să folosească documentele false la autoritatea vamală (certificatul de utilizator și toate actele încheiate în baza acestuia), toate cu aplicarea art. 13 C. pen. (raportat la situația de fapt reținuta la pct. II din rechizitoriu).

De asemenea, raportat la situația de fapt reținută la punctul III din rechizitoriu, instanța de judecată constată că faptele inculpatului H.S. întrunesc elementele de conținut constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., constând în aceea că a falsificat certificatul de utilizator final purtând antetul Republicii Yemen și datat 27 martie 1996; art. 291 C. pen., constând în aceea că a prezentat certificat de utilizator final falsificat la R.A. R.O.; art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., constând în aceea că în baza certificatului de utilizator falsificat de către inculpat, reprezentanții ANCESIAC au emis licența de export tip B din 19 februarie 1997, fără a cunoaște existența falsului; art. 31 alin. (2) raportat la art. 291 C. pen., constând în aceea că i-a determinat pe reprezentanții R.A. R.O. să folosească certificatul de utilizator fals în vederea obținerii documentației necesare exportului fără ca aceștia să cunoască acest aspect; art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 72 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 30/1978, constând în aceea că i-a determinat pe reprezentanții R.A. R.O. să folosească documente false la autoritatea vamală (certificatul de utilizator și toate actele încheiate în baza acestuia), toate cu aplicarea art. 13 C. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul H.S., solicitând achitarea sa în baza art. 10 lit. b) C. proc. pen., arătând că pe documentele de export ale armamentului nu apărea numele său.

A arătat inculpatul că afacerea a fost profitabilă pentru Statul Român, iar modificările pe certificatul de utilizator au fost făcute atunci când se solicitau cantități de arme ce nu se găseau în România.

A invocat de asemenea inculpatul că i s-a încălcat dreptul la apărare, iar hotărârea nu a fost comunicată în mod legal.

Prin Decizia penală nr. 127/A din 8 mai 2008, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul H.S. împotriva Sentinței penale nr. 158 din 8 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală.

A obligat apelantul la plata sumei de 100 RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de prim control judiciar a constat că este legală și temeinică sentința instanței de fond, situația de fapt fiind corect stabilită, iar încadrarea juridică dată faptelor corespunde situației de fapt reținute.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul H.S., ce a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, la data de 5 septembrie 2008.

Cauza s-a amânat în repetate rânduri, la cererea inculpatului, prin intermediul apărătorului ales, pentru diverse motive, respectiv imposibilitatea de prezentare a apărătorului, indicarea de către inculpat a unor adrese din străinătate unde să fie citat, adrese unde nu a putut fi efectuată niciodată procedura legală de citare pentru a se purcede la judecarea cauzei întrucât se menționa pe citație că persoana căutată nu a ridicat dovada de citare.

La termenul din 24 septembrie 2010, inculpatul H.S. (S.N.) s-a prezentat în fața Înaltei Curți, în stare de arest, fiind extrădat din Franța, pentru executarea unei pedepse în cuantum de 11 ani.

Inculpatul, prin apărător, a solicitat încetarea procesului penal în cauza dedusă judecății ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.

Arată inculpatul personal că nu dorește continuarea procesului, solicitând a se dispune încetarea procesului penal.

Analizând actele existente la dosar, Înalta Curte reține că în cauză s-a împlinit termenul prescripției răspunderii penale pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, fapt pentru care Înalta Curte va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului.

Astfel, dispozițiile art. 122 alin. (1) C. pen. stabilesc termenul de prescripție a răspunderii penale, iar la alin. (2) se precizează că termenele se socotesc de la data săvârșirii infracțiunii.

Dispozițiile art. 124 C. pen. referitoare la prescripția specială stabilesc faptul că prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni dacă termenul prescripției prevăzut de art. 122 este depășit cu încă jumătate.

În raport de data comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 72 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 30/1978 și art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, pedepsele prevăzute de lege, precum și în raport de dispozițiile art. 122 și art. 124 C. pen., Înalta Curte apreciază că s-a împlinit termenul prescripției răspunderii penale pentru aceste infracțiuni. Astfel, fapta prevăzută de art. 31 alin. (2) raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997 a fost comisă la data de 27 februarie 1998, termenul prescripției răspunderii penale împlinindu-se la data de 27 februarie 2010.

Fapta prevăzută de art. 31 alin. (2) raportat la art. 72 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 30/1978 a fost comisă la data de 21 februarie 1997, termenul prescripției răspunderii penale împlinindu-se la data de 21 februarie 2009.

În raport de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să admită recursul inculpatului, va casa decizia penală și în parte sentința penală și, rejudecând, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 72 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 30/1978 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, constatând că în cauză a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.

Va constata că inculpatul este cercetat în altă cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul S.N. (H.S.) împotriva Deciziei penale nr. 127/A din 8 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia penală atacată și în parte Sentința penală nr. 158 din 8 februarie 2008 a Tribunalului București, secția a II-a penală, și, rejudecând:

În baza art. 11 alin. (1) pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 72 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 30/1978 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, constatând că în cauză a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.

Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 septembrie 2010.