ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1257/2011

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința comercială nr. 911/C din 22

iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș s-a admis acțiunea

reclamantei și au fost obligate pârâtele să plătească acesteia suma de 25.024 euro

(echivalent în lei la data plății), rest despăgubire, plus dobânda legală

pentru suma susmenționată până la achitarea efectivă a acesteia, precum și a

sumei de 5.683 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța

în sensul arătat, instanța de fond a reținut că, în fapt, la data de 20 mai

2008, s-a încheiat de către reclamanta B.E.M.M. polița de asigurare CASCO

pentru autoturismul marca Volkswagen Phaeton.

La data de 16

februarie 2008, autoturismul menționat condus de T.A.N., a fost implicat

într-un eveniment rutier, urmare căruia a rezultat avarierea gravă a bunului

asigurat, avariere care a dus la catalogarea pagubei ca daună totală.

Pârâtele au achitat

doar suma de 30.000 euro, refuzând să plătească despăgubirea integrală, conform

prevederilor contractuale, pentru diferența dintre suma solicitată de

reclamantă și suma achitată de către pârâte. Din conținutul raportului de

expertiză tehnică auto întocmit în cauză, a rezultat că suma datorată de pârâte

se cifrează la 25.024 euro. Astfel, tribunalul a considerat justificată

acțiunea reclamantei față de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 136/1995 și art.

969 C. civ.

Împotriva acestei

hotărâri s-a formulat apel de către pârâta SC A.A. SA București.

Prin Decizia nr. 95/A-C

din 15 noiembrie 2010, Curtea de Apel Piteșt, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

pârâtă.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de apel a reținut că în speță este vorba despre o

asigurare facultativă CASCO, în temeiul căreia s-a încheiat o poliță

convențională, deci, pe temei contractual, și nu a celui de asigurare tip RCA

(asigurare obligatorie), astfel că, prin suma la care s-a făcut asigurarea se

înțelege suma asigurată înscrisă în poliță stabilită potrivit prevederilor

legale, referitoare la condițiile în raport de care se face constatarea,

evaluarea pagubelor și plata despăgubirilor, dispoziții în raport de care

susținerea apelantei-intimate legată de faptul că, suma constând în

despăgubirile ce urmează a fi plătite, trebuie calculată având în vedere

valoarea de piață a autoturismului asigurat, nu a fost primită.

Curtea de apel a

ajuns la această concluzie din cuprinsul textului art. 2 din Legea nr. 136/1995,

potrivit cu care în asigurările facultative raporturile dintre asigurat și

asigurător, precum și drepturile și obligațiile fiecărei părți se stabilesc

prin contractul de asigurare, iar conform art. 3 al aceluiași temei legal, în

asigurările obligatorii raporturile dintre asigurat și asigurător, precum și

drepturile și obligațiile acestora se stabilesc prin lege.

Împotriva acestei

soluții a declarat recurs pârâta SC A.A. SA București, prin sucursala Pitești,

întemeiat pe dispozițiile art. 299 C.proc.civ., solicitând admiterea lui si

modificarea deciziei criticate in sensul admiterii apelului si modificarea

sentinței Tribunalului Comercial Argeș in sensul respingerii acțiunii.

Recurenta a susținut

că prin hotărârile pronunțate a fost încălcat dreptul la apărare, astfel, in

cauza, instanța de fond a încuviințat proba cu expertiza tehnica in

specialitatea auto, expertul stabilind că reclamantei ii revine obligația de a

mai achita către reclamanta o diferența in cuantum de 12.815 euro, acesta

neavând in vedere că, la stabilirea acestei sume, asa cum ar fi fost legal,

valoarea de piața a mașinii la data producerii evenimentului rutier, motiv pentru

care au fost formulate obiecțiuni, instanța admițându-le, dar nu a mai ținut

cont de răspunsurile date la ele.

Recurenta susține ca

instanța de apel se afla într-o gravă eroare, având în vedere dispozițiile art.

27 alin. (2) din Legea nr. 136/1995, privind asigurările si reasigurările în

România. Astfel art. 27 alin. (2) care stabilește că despăgubirile plătite de

către asigurător ca urmare a producerii riscului asigurat nu pot depăși

valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat, se regăsește în

Secțiunea a 2-a a Legii privind asigurările și reasigurările in România care

reglementează Asigurarea de bunuri, respectiv asigurarea facultativă. Nicio

parte din acest articol nu reglementează asigurarea obligatorie, așa cum

eronat, reține instanța de apel, aceasta fiind reglementată în Secțiunea a 4-a

denumită Asigurarea de răspundere civila.

Recursul este

nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Nu poate fi reținut

că s-ar fi încălcat dreptul la apărare al pârâtei pentru că instanța nu și-a

întemeiat soluția pe răspunsurile date de expert la obiecțiuni. Proba cu

expertiză se interpretează ca și celelalte mijloace de probă, neavând o forță

probantă superioară. Oricum, această critică nu poate fi analizată în recurs,

cale de atac prin care nu pot fi cenzurate decât aspectele de nelegalitate, nu

și cele de netemeinicie.

Cât priveștea cea

de-a doua critică, reglementarea juridică vizând cuantumul despăgubirilor este

cea cuprinsă în dispoziția articolului 27 alin. (2) din lege, invocat de pârâtă

în susținerea apărării sale, dar ea nu este reprodusă integral, ci numai în

partea referitoare la asigurarea obligatorie, fără asigurarea facultativă. Or,

textul respectiv stipulează că „despăgubirile nu pot depăși valoarea bunului din

momentul producerii riscului asigurat, cuantumul pagubei și suma la care s-a

făcut asigurarea.”

Sub acest aspect, în

mod corect, și în raport de valoarea înscrisă în poliță, expertul a stabilit că

valoarea rămasă pentru despăgubirea reclamantei este de 25.024 euro, după ce

s-au scăzut valoarea pieselor rămase neavariate și valoarea epavei.

Nici critica vizând

suma luată în considerare pentru epava autovehiculului nu poate fi primită,

atâta vreme cât aceasta a fost ofertată pe piața liberă, oferta dată de SC L.A.F.

SRL Leorgeni, județul Argeș fiind cea mai mare, în cuantum de 4.200 euro. De

subliniat că, în polița de asigurare, nu este menționată nicio limită maximă a

valorii epavei, astfel că nu se poate accepta argumentul că valoarea epavei

trebuie raportată la uzura elementelor componente, atâta vreme cât calculul

valoric nu se face prin raportare la normele RCA, ci, fiind în prezența unei

asigurări convenționale, se are în vedere avarierea pieselor componente și nu

uzura acestora.

Observând condițiile generale

de asigurare, stabilite de SC A.A. SA se reține că suma asigurată reprezintă

valoarea reală a autoturismului din nou la care se adaugă coeficientul de uzură

practicat 40% în funcție de prețul de catalog și nu în funcție de factura de

cumpărare pe piață (pentru autovehicul vechi), pentru suma asigurată stabilită

în acest mod, stabilindu-se și valoarea primelor de asigurare prevăzute în

polița de asigurare.

Pentru aceste

considerente, conform art. 312 și 274 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta SC A.A. SA București, sucursala Pitești, împotriva Deciziei

nr. 95/A-C din 5 noiembrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, și va obliga recurenta pârâtă SC A.A. SA

București, sucursala Pitești, la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de

cheltuieli de judecată către intimata reclamantă B.E.M.M..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta SC A.A. SA București, sucursala Pitești, împotriva Deciziei

nr. 95/A-C din 5 noiembrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurenta

pârâtă SC A.A. SA București, sucursala Pitești, la plata sumei de 1.000 RON cu

titlu de cheltuieli de judecată către intimata reclamantă B.E.M.M..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 martie 2011.