ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3370/2009

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 43/R din 25

iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 840/33/2009 s-a

dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de petiționarul D.I.T.

– deținut în Penitenciarul Oradea – împotriva rezoluției procurorului dată în dosarul

nr. 375/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

A menținut rezoluția atacată.

A obligat petiționarul la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

Petiționarul D.I.T. – deținut în

Penitenciarul de Maximă Siguranță Satu Mare – a formulat plângere penală

împotriva organelor de poliție și a procurorilor care au efectuat cercetări,

precum și a judecătorilor care au dispus condamnarea sa.

Din conținutul plângerii rezultă, în

esență, că în data de 3 octombrie 2007, în timp ce petiționarul D.I.T. era la

domiciliul concubinei sale, a fost chemat la Postul de Poliție Iclod – Cluj, unde a fost legitimat.

În aceeași zi, organele de poliție s-au

deplasat la domiciliul concubinei sale, au deschis, fără drept, autoturismul

său, de unde i-au sustras acte, bani și alte bunuri care nu i-au mai fost

restituite.

Neavând actele autoturismului, nu a putut

să-l folosească, fapt care l-a împiedicat să se prezinte la controlul medical

de specialitate și să-și procure medicamentele necesare.

Ca atare, petiționarul a solicitat

tragerea la răspundere penală a polițiștilor din cadrul IPJ Cluj, pentru

săvârșirea infracțiunilor de furt prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., abuz

în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., abuz

în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prevăzută de art. 247 C. pen.

Urmare actelor premergătoare efectuate în

cauză, procurorul a reținut că, la data de 3 octombrie 2007, organele de

poliție din localitatea Iclod – Cluj au fost sesizate de către numita O.E.

susținând că, concubinul fiicei sale H.L., a provocat scandal în familie.

Urmare aceste sesizări, s-au deplasat la

fața locului agenții de poliție S.F.L. și R.M., solicitând        actul de

identitate al persoanei care a produs scandalul, dar aceasta a refuzat,

prezentându-se sub o altă identitate.

În aceste condiții, persoana care a

provocat scandal împreună cu H.L. au fost invitați pentru a doua zi la sediul

poliției.

În data de 4 decembrie 2007, cele două

persoane nu s-au prezentat la sediul poliției, organele de poliție fiind

sesizate din nou de O.E. relatând comportamentul violent al petiționarului și

al concubinei sale.

La fața locului s-au deplasat aceiași polițiști

care au luat măsura conducerii petiționarului la secție și, urmare

verificărilor efectuate la IPJ Sălaj, s-a constatat că numele acestuia este D.I.T.,

fiind căutat pentru săvârșirea mai multor fapte de furt pe raza județului

Sălaj.

În timp ce agentul de poliție R.M. a încheiat

procesul-verbal de contravenție seria AZ nr. 0360327, lucrătorii de la Poliția Rurală Jibou l-au preluat pe petiționarul D.I.T. pentru cercetări, după care, urmare

obținerii – în condițiile legii – a unei autorizații de percheziție au efectuat

o percheziție la domiciliul concubinei H.L.

Pentru efectuarea percheziției s-a

solicitat ajutorul inspectorului M.R. și a criminalistului S.C., ambii fiind

angajați la Poliția Municipiului Gherla.

Ulterior, împotriva lui D.I.T. a fost emis

un mandat de arestare preventivă.

În raport de aceste aspecte, procurorul a

apreciat că în sarcina intimaților S.F.L. – agent în cadrul Inspectoratului de

Poliție al Județului Cluj – și R.M. – agent în cadrul aceluiași inspectorat -

nu poate fi reținută săvârșirea vreunei fapte penale, făcându-se aplicarea

dispozițiilor art. 228 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C.

proc. pen.

Soluția a fost menținută prin rezoluția

nr. 285/II/2/2009 din 13 aprilie 2009 dată de Procurorul General al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Instanța de fond, investită cu

soluționarea plângerii formulată de petiționarul D.I.T., în condițiile art. 278

1

C. proc. pen., a respins-o ca nefondată.

S-a reținut, în esență, că agenții de

poliție S.F.L. și R.M.G., din cadrul Postului de Poliție Iclod – Cluj, și-au

îndeplinit atribuțiile de serviciu în condițiile legii.

Plângerea petiționarului a fost

apreciată, de instanța de fond, ca fiind abuzivă, de natură a exercita o presiune

asupra lucrătorilor de poliție.

Împotriva sentinței pronunțată de

instanța de fond a declarat recurs petiționarul D.I.T., solicitând casarea

acesteia și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi

penale.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 385

14

C.

proc. pen. și art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., constată că acesta

este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin plângerea adresată Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Cluj, petiționarul D.I.T., a solicitat efectuarea de

cercetări față de agenții de poliție S.F.L. și R.M.G., din cadrul

Inspectoratului de Poliție Cluj, pentru săvârșirea infracțiunii de furt

prevăzută de art. 208 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

prevăzută de art. 246 C. pen. și abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi

prevăzute de art. 247 C. pen.

Din actele premergătoare efectuate în

cauză a rezultat că, la data de 4 octombrie 2007, urmare unei sesizări

formulate de O.E., cei doi agenți de poliție s-au deplasat la locuința

petiționarului, solicitându-i să-i însoțească la sediul poliției în condițiile

în care, înainte cu o zi, i-au cerut un act de identitate, petiționarul

refuzând însă prezentarea acestuia.

După stabilirea identității, s-a

constatat că petiționarul D.I.T. este căutat pentru comiterea mai multor

infracțiuni de furt, împrejurare în care a fost preluat de Poliția Rurală

Jibou.

Aceleași împrejurări au condus la

necesitatea efectuării, de către agenții de poliție, a unei percheziții

domiciliare, iar autoturismul de care petiționarul face vorbire în plângerea

sa, a fost sechestrat, rămânând în custodia familiei O.

În raport de această stare de fapt,

procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale constatând că nu se poate

reține, în sarcina intimaților, săvârșirea vreunei fapte penale.

Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că legiuitorul a prevăzut, ca o garanție a respectării legalității în

procesul penal, posibilitatea ca orice persoană nemulțumită de actele și

măsurile efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de

acesta, să adreseze plângere instanței, plângerea având natura juridică a unei

căi de atac ce vizează controlul judecătoresc al rezoluțiilor sau ordonanțelor

procurorului de netrimitere în judecată.

Pentru îndeplinirea acestei finalități,

instanța desemnată să judece plângerea are competența funcțională de a verifica

dacă rezoluția sau ordonanța atacată trebuie să fie menținută sau, dimpotrivă, desființată

ca ilegală în drept ori netemeinică în fapt.

De asemenea, trebuie relevat faptul că, singurul

temei al răspunderii penale este săvârșirea unei infracțiuni. Existența

infracțiunii presupune, în mod obligatoriu, existența unei fapte care prezintă

anumite trăsături caracteristice.

Inexistența faptei conduce implicit la

inexistența infracțiunii și, pe cale de consecință, apare imposibilitatea

fundamentării obiective a tragerii la răspundere penală.

În speță, intimații S.F.L. și R.M. din

cadrul Inspectoratului de Poliție Cluj, au dat curs unei sesizări,

exercitându-și atribuțiile de serviciu în deplină legalitate.

Efectuarea percheziției domiciliare,

efectuarea cercetărilor și, ulterior, emiterea mandatului de arestare sunt

consecințe ale faptelor penale săvârșite de petiționarul D.I.T.

De altfel, orice elemente pe care

petiționarul le-a apreciat ca fiind utile stabilirii adevărului puteau fi

invocate în cauzele în care acesta a fost cercetat și, ulterior, în fața

instanței de judecată, cu posibilitatea exercitării căilor de atac prevăzute de

lege.

Ca atare, nefiind conturate elemente de

natură a permite începerea urmăririi penale față de intimați, soluția

procurorului, respectiv, hotărârea instanței de fond sunt în afara oricăror

critici.

Așa fiind, Înalta Curte de Casație și

Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul D.I.T.

împotriva sentinței penale nr. 43 din 25 iunie 2009 pronunțată de Curtea de

Apel Cluj.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul D.I.T., împotriva sentinței penale nr. 43/R/2009 din 25 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 octombrie 2009.