ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3370/2009

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 43/R din 25 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 840/33/2009 s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de petiționarul D.I.T. – deținut în Penitenciarul Oradea – împotriva rezoluției procurorului dată în dosarul nr. 375/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj. A menținut rezoluția atacată. A obligat petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: Petiționarul D.I.T. – deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Satu Mare – a formulat plângere penală împotriva organelor de poliție și a procurorilor care au efectuat cercetări, precum și a judecătorilor care au dispus condamnarea sa.

Din conținutul plângerii rezultă, în esență, că în data de 3 octombrie 2007, în timp ce petiționarul D.I.T. era la domiciliul concubinei sale, a fost chemat la Postul de Poliție Iclod – Cluj, unde a fost legitimat. În aceeași zi, organele de poliție s-au deplasat la domiciliul concubinei sale, au deschis, fără drept, autoturismul său, de unde i-au sustras acte, bani și alte bunuri care nu i-au mai fost restituite. Neavând actele autoturismului, nu a putut să-l folosească, fapt care l-a împiedicat să se prezinte la controlul medical de specialitate și să-și procure medicamentele necesare. Ca atare, petiționarul a solicitat tragerea la răspundere penală a polițiștilor din cadrul IPJ Cluj, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prevăzută de art. 247 C. pen.

Urmare actelor premergătoare efectuate în cauză, procurorul a reținut că, la data de 3 octombrie 2007, organele de poliție din localitatea Iclod – Cluj au fost sesizate de către numita O.E. susținând că, concubinul fiicei sale H.L., a provocat scandal în familie. Urmare aceste sesizări, s-au deplasat la fața locului agenții de poliție S.F.L. și R.M., solicitând actul de identitate al persoanei care a produs scandalul, dar aceasta a refuzat, prezentându-se sub o altă identitate. În aceste condiții, persoana care a provocat scandal împreună cu H.L. au fost invitați pentru a doua zi la sediul poliției. În data de 4 decembrie 2007, cele două persoane nu s-au prezentat la sediul poliției, organele de poliție fiind sesizate din nou de O.E.

relatând comportamentul violent al petiționarului și al concubinei sale. La fața locului s-au deplasat aceiași polițiști care au luat măsura conducerii petiționarului la secție și, urmare verificărilor efectuate la IPJ Sălaj, s-a constatat că numele acestuia este D.I.T., fiind căutat pentru săvârșirea mai multor fapte de furt pe raza județului Sălaj. În timp ce agentul de poliție R.M. a încheiat procesul-verbal de contravenție seria AZ nr. 0360327, lucrătorii de la Poliția Rurală Jibou l-au preluat pe petiționarul D.I.T. pentru cercetări, după care, urmare obținerii – în condițiile legii – a unei autorizații de percheziție au efectuat o percheziție la domiciliul concubinei H.L. Pentru efectuarea percheziției s-a solicitat ajutorul inspectorului M.R.

și a criminalistului S.C., ambii fiind angajați la Poliția Municipiului Gherla. Ulterior, împotriva lui D.I.T. a fost emis un mandat de arestare preventivă. În raport de aceste aspecte, procurorul a apreciat că în sarcina intimaților S.F.L. – agent în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Cluj – și R.M. – agent în cadrul aceluiași inspectorat - nu poate fi reținută săvârșirea vreunei fapte penale, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 228 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. Soluția a fost menținută prin rezoluția nr. 285/II/2/2009 din 13 aprilie 2009 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj. Instanța de fond, investită cu soluționarea plângerii formulată de petiționarul D.I.T., în condițiile art. 278 1 C. proc.

pen., a respins-o ca nefondată. S-a reținut, în esență, că agenții de poliție S.F.L. și R.M.G., din cadrul Postului de Poliție Iclod – Cluj, și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în condițiile legii. Plângerea petiționarului a fost apreciată, de instanța de fond, ca fiind abuzivă, de natură a exercita o presiune asupra lucrătorilor de poliție. Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat recurs petiționarul D.I.T., solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 385 14 C. proc. pen. și art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, petiționarul D.I.T., a solicitat efectuarea de cercetări față de agenții de poliție S.F.L.

și R.M.G., din cadrul Inspectoratului de Poliție Cluj, pentru săvârșirea infracțiunii de furt prevăzută de art. 208 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. și abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prevăzute de art. 247 C. pen. Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că, la data de 4 octombrie 2007, urmare unei sesizări formulate de O.E., cei doi agenți de poliție s-au deplasat la locuința petiționarului, solicitându-i să-i însoțească la sediul poliției în condițiile în care, înainte cu o zi, i-au cerut un act de identitate, petiționarul refuzând însă prezentarea acestuia. După stabilirea identității, s-a constatat că petiționarul D.I.T.

este căutat pentru comiterea mai multor infracțiuni de furt, împrejurare în care a fost preluat de Poliția Rurală Jibou. Aceleași împrejurări au condus la necesitatea efectuării, de către agenții de poliție, a unei percheziții domiciliare, iar autoturismul de care petiționarul face vorbire în plângerea sa, a fost sechestrat, rămânând în custodia familiei O. În raport de această stare de fapt, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale constatând că nu se poate reține, în sarcina intimaților, săvârșirea vreunei fapte penale.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că legiuitorul a prevăzut, ca o garanție a respectării legalității în procesul penal, posibilitatea ca orice persoană nemulțumită de actele și măsurile efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta, să adreseze plângere instanței, plângerea având natura juridică a unei căi de atac ce vizează controlul judecătoresc al rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată. Pentru îndeplinirea acestei finalități, instanța desemnată să judece plângerea are competența funcțională de a verifica dacă rezoluția sau ordonanța atacată trebuie să fie menținută sau, dimpotrivă, desființată ca ilegală în drept ori netemeinică în fapt.

De asemenea, trebuie relevat faptul că, singurul temei al răspunderii penale este săvârșirea unei infracțiuni. Existența infracțiunii presupune, în mod obligatoriu, existența unei fapte care prezintă anumite trăsături caracteristice. Inexistența faptei conduce implicit la inexistența infracțiunii și, pe cale de consecință, apare imposibilitatea fundamentării obiective a tragerii la răspundere penală. În speță, intimații S.F.L. și R.M. din cadrul Inspectoratului de Poliție Cluj, au dat curs unei sesizări, exercitându-și atribuțiile de serviciu în deplină legalitate. Efectuarea percheziției domiciliare, efectuarea cercetărilor și, ulterior, emiterea mandatului de arestare sunt consecințe ale faptelor penale săvârșite de petiționarul D.I.T.

De altfel, orice elemente pe care petiționarul le-a apreciat ca fiind utile stabilirii adevărului puteau fi invocate în cauzele în care acesta a fost cercetat și, ulterior, în fața instanței de judecată, cu posibilitatea exercitării căilor de atac prevăzute de lege. Ca atare, nefiind conturate elemente de natură a permite începerea urmăririi penale față de intimați, soluția procurorului, respectiv, hotărârea instanței de fond sunt în afara oricăror critici. Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul D.I.T. împotriva sentinței penale nr. 43 din 25 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul D.I.T., împotriva sentinței penale nr. 43/R/2009 din 25 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 octombrie 2009.