ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.06.2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5219/2011

HOTĂRÂRE
16.06.2011
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5219/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin acțiunea precizată înregistrată la Tribunalul

Hunedoara, reclamanta P.K.M.R. a chemat în judecată pârâții Primăria, Instituția

Primarului, Consiliul Local al Municipiului Hațeg, S.N.T.G.N. „T.” SA Mediaș, E.G.D.

SA Târgu-Mureș și E.G. România Târgu-Mureș, solicitând obligarea pârâților 1, 2,

3 să-i acorde suprafața de 2.530 m.p. teren în intravilanul Orașului Hațeg, în schimbul

aceleiași suprafețe de teren afectată de lucrări de interes public; în subsidiar,

să fie obligați pârâții, în solidar, la plata contravalorii suprafeței de 2.530

m.p. la prețul de 35 euro/m.p., precum și la plata sumei de 100 RON/zi de întârziere,

cu titlu de daune cominatorii începând cu data rămânerii definitive și irevocabile

a hotărârii.

Ulterior, acțiunea a fost

precizată, în sensul că s-a solicitat scoaterea conductei magistrale de gaz în afara

proprietății reclamantei, pe cheltuiala pârâților, respectiv introducerea în cauză

a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și Autorității Naționale de

Reglementare în Domeniul Energiei, în contradictoriu cu care să se constate că reclamanta

are calitatea de proprietar a conductelor magistrale și a conductelor de gaze naturale

ce traversează terenul proprietatea sa, potrivit dreptului de accesiune a celor

unite și încorporate cu lucrul, conform art. 488, 489 și urm. C. civ.

Reclamanta a arătat că

este proprietara terenului în litigiu, înscris în CF nr. AA Hațeg, în calitate de

unică moștenitoare a defunctului S.I., teren ce i-a fost reconstituit prin titlul

de proprietate emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate

Hunedoara.

Suprafața de 1.908 m.p.

teren este afectată de lucrările de utilitate publică vizând varianta ocolitoare

a DN 66, iar o altă suprafață de teren nu poate fi utilizată datorită interdicțiilor

impuse de lege, existența conductei magistrale de gaze naturale ce traversează terenul,

precum și alte asemenea conducte de suprafață.

Reclamanta a susținut

că a încercat soluționarea amiabilă a litigiului în temeiul Legii nr. 33/1994, pârâții

1, 2, 3, prin hotărârea nr. 1/2008, neacceptând nicio propunere.

Prin sentința civilă

nr. 75/2010, Tribunalul Hunedoara, secția civilă, a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive și a respins acțiunea completată și precizată pe acest temei de

drept.

Prima instanța a reținut

că reclamanta are calitate de moștenitoare legală a defunctei P.O.H., la rândul

ei moștenitoare legală a defunctului său tată, S.I.

Acesta din urmă a solicitat

Primăriei Orașului Hațeg, prin notificarea din 10 septembrie 2001, restituirea terenurilor

în suprafață de 23.150 m.p. intravilan, confiscate prin sentința de condamnare politică

nr. 151/1959 a fostului Tribunal Militar al Orașului Stalin.

Prin dispoziția nr. DD/2001,

Primarul Orașului Hațeg a respins notificarea, arătând că terenul intră sub incidența

Legii nr. 18/1991 și, nefiind posibilă restituirea pentru suprafața de 2,08 ha.

ocupată de construcții, s-a propus acordarea de despăgubiri, pentru suprafața de

2.369 m.p. teren disponibil s-a emis titlul de proprietate în condițiile Legii

nr. 18/1991 și nr. 1/2000. Dispoziția nu a fost contestată iar Comisia Județeană

pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Hunedoara a emis titlul de proprietate

nr. CC/2003.

S-a apreciat că situația

juridică a terenului agricol restituit pe vechiul amplasament nu poate fi reglementată

decât potrivit actului normativ în baza căruia a fost retrocedat, Legea nr. 18/1991,

cu completările și modificările ulterioare.

Legea nr. 33/1994 invocată

de reclamantă ca temei de drept nu-și poate extinde efectele în timp asupra situațiilor

juridice născute sau consumate înaintea intrării sale în vigoare.

Din expertiza judiciară

efectuată în cauză a rezultat că terenul este afectat de servituți și interdicții

speciale de construire, în limitele zonei de siguranță, așa cum sunt reglementate

de legislația specială în domeniu și nu împietează asupra categoriei de folosință

a terenului, respectiv cea agricolă.

În privința suprafeței

de 622 m.p. teren, proprietatea reclamantei, afectată de realizarea variantei de

ocolire a DN 66 și varianta de ocolire a DN 68, pentru care, prin hotărârea nr.

102/1999, s-a reținut că instituția Consiliului Județean Hunedoara a declarat de

utilitate publică lucrarea respectivă, desemnând ca expropriator Orașul Hațeg, prin

Consiliul Local.

Numai această suprafață

de teren intră sub incidența Legii nr. 33/1994.

Dispozițiile art. 21 din

această Lege stabilește cui aparține calitatea procesuală în cauzele vizând exproprierea,

indiferent dacă cererile vizează transferul efectiv al proprietății ori numai valoarea

despăgubirilor cuvenite celor expropriați.

Instanța a constatat drept

concluzie finală că niciunul dintre expropriatori nu a fost chemat în judecată și

că reclamanta nu a urmat procedura impusă de Legea nr. 33/1994.

Prin decizia civilă

nr. 145A din 14 octombrie 2010, Curtea de apel Alba-Iulia, secția civilă, a admis

apelul reclamantei, a anulat sentința și a trimis cauza spre competentă soluționare

în fond, Judecătoriei Hațeg.

Anterior analizei legalității

și temeiniciei hotărârii atacate, față de modul ambiguu în care a fost redactată

acțiunea, instanța de apel a pus în discuție competența materială de soluționare

a cauzei, față de obiectul său așa cum a fost precizat în fața instanței de fond

și de apel.

Având în vedere calificarea

caracterului acțiunii, de acțiune în despăgubiri, a fost pusă în discuție competența

materială de soluționare a acesteia.

În drept, conform

art. 1 lit. a) C. proc. civ., Curtea a apreciat că Judecătoriei îi revine competența

de a soluționa în fond cauza.

În temeiul art. 297

alin. (2) C. proc. civ., s-a procedat la anularea hotărârii atacate și la trimiterea

cauzei spre competentă soluționare pe fond, Judecătoriei Hațeg.

Împotriva deciziei instanței

de apel au formulat cerere de recurs (I) la data de 30 noiembrie 2009, pârâta S.N.T.G.N.

„T.” SA și (II) la data de 03 decembrie 2010, pârâtele Primăria, Consiliul Local

și Instituția Primarului Orașului Hațeg, prin care au criticat-o pentru nelegalitate,

sub următoarele aspecte:

(I) Recursul declarat

de S.N.T.G.N. „T.” SA a vizat următoarele aspecte de pretinsă nelegalitate:

Instanța interpretând

greșit actul dedus judecații a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic

al acestuia, art. 304 pct. 8 C. proc. civ., hotărârea a fost dată cu încălcarea

prevederilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora în apel nu se poate

schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea introductivă

de instanță, reclamanta a solicitat, în principal, acordarea unei suprafețe de teren

de 2.530 m.p., în schimbul aceleiași suprafețe de teren afectate de utilități publice

și, în subsidiar, plata de despăgubiri pentru terenul expropriat, motivându-și,

în drept, acțiunea pe prevederile Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru

cauză de utilitate publică.

Având în vedere principiul

prevăzut de art. 129 alin. (6) C. proc. civ. care stabilește că, în toate cazurile,

judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, s-a susținut

că instanța de apel a încălcat acest principiu, schimbarea temeiului de drept de

către însăși instanța fiind nelegală.

Chiar și prin motivele

de apel s-a solicitat obligarea pârâților la acordarea unei suprafețe de teren intravilan

disponibile și, în subsidiar, plata de despăgubiri.

Față de modul ambiguu

în care a fost redactată și motivată acțiunea, instanța de apel a pus în discuția

părților competența materială de soluționare a cauzei. La întrebarea instanței adresată

reprezentantului reclamantei prin care i se solicita să-și precizeze acțiunea, acesta

a răspuns că „solicită despăgubiri, întrucât parte din terenul reclamantei este

expropriat, fapt consemnat în partea introductivă a deciziei atacate

[

parag. 1 alin. (7) din

decizia nr. 145/A/2010].

Instanța de apel, prin

calificarea acțiunii drept o acțiune în despăgubiri de drept comun și prin trimiterea

cauzei spre rejudecare a pronunțat o soluție care încalcă prevederile art. 294

alin. (1) C. proc. civ., substituindu-se în dreptul reclamantei de a-și stabili

cadrul procedural de desfășurare a procesului.

Hotărârea pronunțată este

lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii,

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât, făcând aplicarea prevederilor art. 297

alin. (2) C. proc. civ., instanța de apel a pronunțat o soluție greșită, respectiv

a încălcat normele de competență a instanțelor - Judecătoria Hațeg nu poate să judece

o acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 33/1994.

Art. 2 pct. 1 lit. f)

de expropriere”, or, acțiunea reclamantei este o acțiune formulată în baza Legii

nr. 33/1994.

(II) Recursul declarat

de pârâții Primăria, Consiliul Local și Instituția Primarului Orașului Hațeg a vizat

următoarele aspecte de pretinsă nelegalitate:

Ținând seama de actele

și probele dosarului, prin raportare la normele juridice incidente, instanța de

fond în mod corect a reținut cauza spre soluționare drept o acțiune atipică de despăgubiri,

rezultate în urma derulării unei proceduri de expropriere în temeiul Legii nr. 33/1994

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Tribunalul a avut în vedere

împrejurările de fapt și de drept prezentate de reclamantă în cuprinsul cererii

de chemare în judecată, respectiv precizările ulterioare, prin coroborare cu textele

de lege incidente - temeiul în drept al acțiunii reclamantei, formulată prin avocat,

fiind reprezentat de art. 44 din Constituția României, art. 480 și urm. C. civ.

referitoare la dreptul de proprietate, ambele raportate la Legea nr. 33/1994 privind

exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Recursurile sunt întemeiate,

pentru considerentele ce urmează:

Relevant pentru cauză

este faptul că, prin cererea introductivă de instanță, reclamanta a solicitat, în

principal, acordarea unei suprafețe de teren de 2.530 m.p., în schimbul aceleiași

suprafețe de teren afectate de utilități publice și, în subsidiar, plata de despăgubiri

pentru terenul expropriat, aceasta motivându-și în drept acțiunea pe prevederile

Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

În acest context procedural,

cererea reclamantei nu putea fi privită decât ca o cerere în materia exproprierii,

cu toate consecințele ce derivă din aceasta sub aspectul competenței materiale de

soluționare a cauzei, prevăzute de art. 2 pct. 1 lit. f) C. proc. civ.

Orice pretinsă ambiguitate

în redactarea și motivarea acțiunii trebuia clarificată de instanță, dar numai în

contextul împrejurărilor de fapt și de drept pe care însăși reclamanta, prin reprezentant

legal, le-a inserat în cuprinsul cererii de chemare în judecată, în conformitate

cu normele procedurale incidente etapei procesuale parcurse și, în mod obligatoriu,

prealabil verificării competenței materiale de soluționare pe fond a cauzei.

Într-adevăr, față de obiectul

și temeiul juridic al acțiunii reclamantei, în considerarea principiului disponibilității

ce guvernează procesul civil, hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea prevederilor

art. 294 alin. (1) C. proc. civ., întrucât în apel nu se poate schimba calitatea

părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată.

În egală măsură, instanța

de apel nu putea ignora dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. care stabilesc

în mod explicit că, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului

cererii deduse judecății.

Prin urmare, pe temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) și art. 304 pct. 5, cu aplicarea art. 306

alin. (3) C. proc. civ., temei de drept nesusținut în mod formal de recurenții-pârâți,

dar dedus din conținutul criticilor formulate, Înalta Curte va admite recursurile

pârâților, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași

instanță.

Admite recursurile declarate

de pârâții S.N.T.G.N. „T.” SA, Primăria Hațeg, Consiliul Local Hațeg și Instituția

primarului Hațeg împotriva deciziei nr. 145/A din 14 octombrie 2010 a Curții de

Apel Alba-Iulia, secția civilă.

Casează decizia și trimite

cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 iunie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-02-06
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 399/2014
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea precizată, înregistrată inițial la Tribunalul Hunedoara, reclamanta P.K.M.R. chemat în judecată pe pârâții Primăria Hațeg, Instituția Primarului, Consiliul local Hațeg, SN T.G.N.T.
ÎCCJ 2015-10-22
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2309/2015
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea precizată, înregistrată la Tribunalul Hunedoara, la data de 30 ianuarie 2015, reclamanta P.K.M.R. a chemat în judecată pe pârâții Primăria, Instituția Primarului, Consiliul local al
ÎCCJ 2012-11-01
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6691/2012
de proprietate. Analizând pe fond cererea dedusă judecății, tribunalul a constatat că acțiunea reclamantei este neîntemeiată. Tribunalul nu a constatat încălcări ale Legii nr. 10/2001, în măsură să atragă sancțiunea nulității absolute a act
ÎCCJ 2011-11-16
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8107/2011
asigure continuitatea livrării gazelor naturale către clienții existenți, obligații pe care reclamanta și le-a asumat. Referitor la terenul situat în strada L. (str. M.U.), instanța de apel a constatat că parte din acest teren a fost retroc
ÎCCJ 2019-11-07
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2001/2019
de normele comunitare, nu este una absolută, statele având dreptul de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general, public. Legea nr. 313/2015 invocată de apelanți nu este
Sursă