- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția penală
- Data
- 8 decembrie 2009
Decizia nr. 4092/2009 — ÎCCJ, Secția penală — recurs
Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 21 din 4 februarie 2009 în baza art. 183 C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului D.I. la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pe durata pedepsei aplicate. În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen. coroborat cu art. 998 C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată și a fost obligat inculpatul să plătească fiecărei părți civile, respectiv, lui C.F. și S.G., câte 10.000 RON cu titlu de despăgubiri civile și câte 50.000 RON cu titlu de daune morale.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suna de 2.600 RON, din care 1.500 RON în faza de urmărire penală. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: Inculpatul și victima se aflau în concubinaj de aproximativ 15 ani, dar relațiile între ei s-au deteriorat din cauza consumului excesiv de alcool al ambilor. În ziua de 1 iulie 2006, întorcându-se la locuința sa, inculpatul a găsit victima în stare de ebrietate. Iritat de faptul că trebuie să-i pregătească hainele pentru a merge la o nuntă, inculpatul a lovit-o în piept și abdomen și apoi a împins-o pe scări, victima acuzând dureri abdominale atât pe loc, cât și ulterior.
Din cauza stării de ebrietate în care s-a aflat și în zilele următoare a refuzat să se prezinte la medic. La data de 5 iulie 2006 a decedat, raportul medico-legal de autopsie stabilind că moartea a fost violentă datorându-se hemoragiei interne consecutive unei rupturi de splină în cadrul unui traumatism toracic cu fracturi costale la o persoană aflată în stare avansată de intoxicație alcoolică, leziunile traumatice putându-se produce prin loviri repetate cu corpuri dure, fără a putea fi exclus nici mecanismul de lovire de corpuri dure (posibil în cadrul unei sau unor căderi) - dosar urmărire penală. În faza de urmărire penală și apoi în fazele de judecată s-au dispus și efectuat mai multe acte medico-legale pe care le vom analiza ulterior.
Având în vedere aceste acte, dar și declarația inculpatului care a recunoscut că la data de 1 iulie 2006 a lovit victima în zona pieptului și în cea abdominală și apoi a împins-o pe scări, ca și depozițiile martorilor D.S. și D.C.G., prima instanță, Tribunalul Sibiu, prin Sentința penală nr. 21 din 4 februarie 2009, a dispus condamnarea inculpatului la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul. Prin Decizia penală nr. 32/A/2009 din 29 aprilie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, a admis apelul, a desființat sentința atacată sub aspectul laturii penale în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate și, rejudecând, a redus-o de la 7 ani închisoare la 6 ani închisoare.
Nemulțumit, inculpatul a declarat recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția penală. El solicită, în principal, admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) din C. proc. pen., iar în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. În argumentarea recursului, inculpatul susține că nu există raport de cauzalitate între leziunile minore datorate acțiunii sale agresive din 1 iulie 2006 și decesul victimei survenit pe 5 iulie 2006. Prezintă drept cauză a decesului coma alcoolică pe fondul unei ciroze hepatice avansate. Inculpatul mai invocă contradictorialitatea actelor medico-legale.
Recursul declarat este fondat, dar pentru alte temeiuri decât cele invocate. Așa cum s-a arătat, inculpatul susține drept cauză a morții intoxicația alcoolică (4,20 gr. ‰ la momentul decesului). Inculpatul contestă valabilitatea avizului dat de Comisia Superioară de Medicină Legală deoarece nu a avut în vedere raportul de expertiză întocmit de I.M.L. Cluj-Napoca precum și faptul că raportul de expertiză întocmit de S.M.L. Sibiu nu poate fi luat în considerare deoarece nu a fost avizat de I.M.L. Cluj Napoca. În cauză, astfel cum s-a învederat, s-au dispus mai multe acte medico-legale și s-au obținut mai multe avize, în succesiunea lor fiind următoarele:
La data de 13 iulie 2006 Serviciul de Medicină Legală Județean Sibiu comunică Poliției orașului Sibiu concluziile provizorii rezultate ca urmare a autopsierii victimei C.Z. concluzionând că moartea a fost violentă, s-a datorat hemoragiei interne consecutive unei rupturi splenice la o persoană în stare avansată de ebrietate, leziunile s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure sau de corpuri dure și au o vechime de maxim 2 zile anterior datei decesului. De asemenea se arată că între leziuni și deces există legătură de cauzalitate.
La data de 2 oct. 2006 se înaintează de către Serviciul de Medicină Legală Județean Sibiu Poliției orașului Sibiu Raportul de constatare medico-legală în care se reiterează concluziile provizorii anterior comunicate.
La data de 16 iulie 2007 Serviciul de Medicină Legală Județean Sibiu înaintează instanței Completarea Ia Raportul de constatare medico-legală în care face următoarele precizări: - cauza medicală a morții victimei a fost hemoragia internă consecința unei rupturi traumatice a splinei produsă prin acțiunea traumatică a capătului de os fracturat al coastei a X-a stângă asupra splinei - ruptura traumatică a splinei s-a produs în doi timpi, inițial a avut loc o ruptură în interiorul organului care a produs o hemoragie cu acumulare în timp de sânge în interiorul organului pentru ca ulterior această colecție sangvină să determine prin presiunea creată ruperea capsulei splinei și eliminarea conținutului sanguin în cavitatea abdominală, decesul fiind determinat de anemia secundară acută. - victima prezenta la momentul decesului o alcoolemie de 4.20 grame Ia mie - ruptura inițială a splinei s-a putut produce în data de 1 sau 2 iulie
La data de 12 ianuarie 2008 se efectuează de către Serviciul de Medicină Legală Județean Sibiu Raportul de expertiză medico-legală ale cărei concluzii sunt identice cu cele ale Raportului de constatare medico - legală cu completările care i s-au adus, respectiv se reiterează aceeași cauză a decesului precum și faptul că leziunile tanatogeneratoare pot data din 1 sau 2 iulie 2006.
La data de 20 mai 2008 se efectuează de către Institutul de medicină legală Cluj-Napoca Raportul de Nouă expertiză medico-legală care concluzionează că aspectele leziunii splenice nu pledează pentru producerea rupturii în doi timpi și că nu există elemente obiective medico-legale care să susțină producerea traumatismului de la baza hemitoracelui stâng în jurul datei de 1 - 2 iulie ci tabloul morfo-lezionar pledează pentru producerea leziunilor în noaptea de 4/5 iulie. Raportul a fost avizat de către Comisia de avizare și control a actelor medico-legale din cadrul I.M.L. Cluj-Napoca.
La data de 6 noiembrie 2008 Institutul Național de Medicină Legală "M.M." a aprobat Raportul de Expertiză medico-legală din 12 ianuarie 2008 al Serviciul de Medicină Legală Județean Sibiu cu precizarea expresă că leziunile tanatogeneratoare pot data într-un interval de 4 - 5 zile anterior decesului, inclusiv din data de 1/2 iulie 2006. Reiterând motivele din apel recurentul a susținut că a fost viciată procedura de realizare a expertizei medico-legale întocmite de Serviciul de Medicină Legală Județean Sibiu deoarece raportul efectuat de această unitate nu a fost supus avizării potrivit dispozițiilor art. 25 din Ordonanța nr. 1/2000, prin raportare la dispozițiile legale în materie, respectiv art. 25 alin. (1) lit. a) din Ordonanța nr. 1/2000, procedura avizării este necesară doar când organele de urmărire penală sau instanțele judecătorești consideră necesară avizarea, ea fiind obligatorie doar în situația noilor expertize efectuate de serviciile medico-legale județene. În consecință, cum Serviciul de Medicină Legală Județean Sibiu nu a realizat un nou raport de expertiză medicală instanța avea dreptul de a aprecia dacă solicită sau nu avizarea lui de către institutul de medicină legală și cum acest aviz nu a fost considerat necesar expertiza întocmită de Serviciul de Medicină Legală Județean Sibiu nu este lovită de nici un viciu formal. În ceea ce privește procedura avizării de către Comisia superioară medico-legală din cadrul Institutului de Medicină Legală "M.M." și aceasta s-a realizat potrivit dispozițiilor legale. Această comisie s-a pronunțat în condițiile art. 24 alin. (1) din Ordonanța nr. 1/2000 arătând expres pe care dintre cele două rapoarte de expertiză contradictorii le aprobă. În situația în care considera necesar, comisia avea posibilitatea să procedeze potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Ordonanță și să recomande refacerea totală sau parțială a lucrărilor la care se referă actele primite pentru verificare și avizare precum și să formuleze propuneri în acest sens ori concluzii proprii, însă nu a procedat în această manieră. În ceea ce privește cauza decesului, probele administrate relevă fără dubiu că mecanismul tanator generator a fost produs de inculpat. Între acțiunea sa violentă din 1 iulie 2006 (a lovit în zona toracică și abdominală victima și apoi a împins-o pe scări) și deces există legătură cauzală directă. La efectuarea acestor constatări și expertize precum și la acordarea avizelor toate unitățile de medicină legală au avut în vedere întreg dosarul cauzei din care rezultă cu certitudine starea de ebrietate a victimei, nivelul alcoolemiei acesteia la momentul decesului precum și afecțiunile de care suferea. Nici una din lucrările medico-legale nu au atribuit o legătură cauzală între acestea și decesul victimei astfel că nu se poate vorbi despre dubiu în privința cauzei morții. Sub aspectul intenției cu care inculpatul a săvârșit fapta instanța de fond în mod corect a reținut că ne aflăm în prezența praeterintenției. Lipsa intenției de a suprima viața victimei reținute atât de instanța de fond cât și cea de apel, nu poate avea consecința juridică a achitării inculpatului, în temeiul art. 11 alin. (2) raportat la art. 10 lit. d) așa cum a solicitat acesta prin apărător ci a condus la calificarea faptei ca lovire ori vătămare cauzatoare de moarte. Este dovedit, și nici inculpatul nu neagă, faptul că a agresat victima lovind-o și determinând căderea acesteia pe scările locuinței. Astfel el a acționat cu intenție directă în ceea ce privește lovirea și din culpă în privința rezultatului mai grav, moartea victimei. Întrucât probele administrate sunt complete nu se impune casarea hotărârilor pentru trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. Recursul urmează a fi primit însă pentru reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului. Acesta a avut o conduită corespunzătoare anterioară comiterii faptei și nu are antecedente penale. Referitor la poziția sa procesuală se constată că el este cel care a recunoscut că pe 1 iulie 2006 a lovit victima și a împins-o pe scări, dar consideră că nu acțiunea sa violentă a produs decesul, ci intoxicația alcoolică, favorizată de tabloul precar al sănătății concubinei sale. Curtea consideră că inculpatul a fost sincer, dar prezentarea sa cu privire la cauza decesului este diferită de concluziile actelor medico-legale. Având în vedere natura mecanismului tanatogenerator, conduita anterioară dar și poziția procesuală a inculpatului, împrejurările comiterii faptei (o reacție violentă, rezultanta acumulării în timp a unor nemulțumiri legate de conduita victimei) Curtea constată că atât cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, cât și modalitatea de executare sunt excesive, astfel că va reduce pedeapsa la 4 ani închisoare în condițiile prevăzute de art. 86 1 - 86 2 C. pen., făcând aplicarea art. 74 lit. a), c) și 76 alin. (2) C. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Admite recursul declarat de inculpatul D.I. împotriva Deciziei penale nr. 32/A din 29 aprilie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia. Casează, în parte, decizia penală atacată și Sentința penală nr. 21 din 4 februarie 2009 a Tribunalului Sibiu. Face aplicarea art. 74 lit. a), c) - art. 76 alin. (2) C. pen. și reduce pedeapsa aplicată inculpatului D.I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen., de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare. În baza art. 86 1 - art. 86 2 C. pen. suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani. Pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte în prima zi de marți a fiecărui trimestru la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu.
b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. Conform art. 359 C. proc. pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se suspendă executarea pedepselor accesorii aplicate. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 8 decembrie 2009.