ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4092/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4092/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 21 din 4 februarie 2009 în baza

art. 183 C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului D.I. la 7 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis

inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pe durata

pedepsei aplicate.

În baza art. 14 raportat la art. 346

C. proc. pen. coroborat cu art. 998 C. civ., a fost admisă în parte acțiunea

civilă formulată și a fost obligat inculpatul să plătească fiecărei părți civile,

respectiv, lui C.F. și S.G., câte 10.000 RON cu titlu de despăgubiri civile și

câte 50.000 RON cu titlu de daune morale.

În baza art. 191 C. proc. pen. a

fost obligat inculpatul să plătească statului suna de 2.600 RON, din care 1.500

RON în faza de urmărire penală.

Pentru a pronunța această hotărâre

prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

Inculpatul și victima se aflau în

concubinaj de aproximativ 15 ani, dar relațiile între ei s-au deteriorat din

cauza consumului excesiv de alcool al ambilor.

În ziua de 1 iulie 2006,

întorcându-se la locuința sa, inculpatul a găsit victima în stare de ebrietate.

Iritat de faptul că trebuie să-i pregătească hainele pentru a merge la o nuntă,

inculpatul a lovit-o în piept și abdomen și apoi a împins-o pe scări, victima

acuzând dureri abdominale atât pe loc, cât și ulterior. Din cauza stării de

ebrietate în care s-a aflat și în zilele următoare a refuzat să se prezinte la

medic.

La data de 5 iulie 2006 a decedat,

raportul medico-legal de autopsie stabilind că moartea a fost violentă

datorându-se hemoragiei interne consecutive unei rupturi de splină în cadrul

unui traumatism toracic cu fracturi costale la o persoană aflată în stare

avansată de intoxicație alcoolică, leziunile traumatice putându-se produce prin

loviri repetate cu corpuri dure, fără a putea fi exclus nici mecanismul de

lovire de corpuri dure (posibil în cadrul unei sau unor căderi) - dosar

urmărire penală.

În faza de urmărire penală și apoi

în fazele de judecată s-au dispus și efectuat mai multe acte medico-legale pe

care le vom analiza ulterior.

Având în vedere aceste acte, dar și

declarația inculpatului care a recunoscut că la data de 1 iulie 2006 a lovit

victima în zona pieptului și în cea abdominală și apoi a împins-o pe scări, ca

și depozițiile martorilor D.S. și D.C.G., prima instanță, Tribunalul Sibiu,

prin Sentința penală nr. 21 din 4 februarie 2009, a dispus condamnarea

inculpatului la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de loviri sau vătămări

cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen.

Împotriva sentinței a declarat apel

inculpatul.

Prin Decizia penală nr. 32/A/2009

din 29 aprilie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, a admis apelul, a desființat

sentința atacată sub aspectul laturii penale în ceea ce privește cuantumul

pedepsei aplicate și, rejudecând, a redus-o de la 7 ani închisoare la 6 ani

închisoare.

Nemulțumit, inculpatul a declarat

recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curții de Casație și

Justiție, secția penală.

El solicită, în principal, admiterea

recursului, casarea ambelor hotărâri și achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2

lit. a) raportat la art. 10 lit. d) din C. proc. pen., iar în subsidiar

trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

În argumentarea recursului,

inculpatul susține că nu există raport de cauzalitate între leziunile minore

datorate acțiunii sale agresive din 1 iulie 2006 și decesul victimei survenit

pe 5 iulie 2006.

Prezintă drept cauză a decesului

coma alcoolică pe fondul unei ciroze hepatice avansate.

Inculpatul mai invocă

contradictorialitatea actelor medico-legale.

Recursul declarat este fondat, dar

pentru alte temeiuri decât cele invocate.

Așa cum s-a arătat, inculpatul

susține drept cauză a morții intoxicația alcoolică (4,20 gr.

‰

la momentul decesului).

Inculpatul contestă valabilitatea

avizului dat de Comisia Superioară de Medicină Legală deoarece nu a avut în

vedere raportul de expertiză întocmit de I.M.L. Cluj-Napoca precum și faptul că

raportul de expertiză întocmit de S.M.L. Sibiu nu poate fi luat în considerare

deoarece nu a fost avizat de I.M.L. Cluj Napoca. În cauză, astfel cum s-a

învederat, s-au dispus mai multe acte medico-legale și s-au obținut mai multe

avize, în succesiunea lor fiind următoarele:

Serviciul de Medicină Legală Județean Sibiu comunică Poliției orașului Sibiu

concluziile provizorii rezultate ca urmare a autopsierii victimei C.Z.

concluzionând că moartea a fost violentă, s-a datorat hemoragiei interne

consecutive unei rupturi splenice la o persoană în stare avansată de ebrietate,

leziunile s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure sau de corpuri dure și

au o vechime de maxim 2 zile anterior datei decesului. De asemenea se arată că

între leziuni și deces există legătură de cauzalitate.

înaintează de către Serviciul de Medicină Legală Județean Sibiu Poliției

orașului Sibiu Raportul de constatare medico-legală în care se reiterează

concluziile provizorii anterior comunicate.

Serviciul de Medicină Legală Județean Sibiu înaintează instanței Completarea Ia

Raportul de constatare medico-legală în care face următoarele precizări:

- cauza medicală a morții victimei a

fost hemoragia internă consecința unei rupturi traumatice a splinei produsă

prin acțiunea traumatică a capătului de os fracturat al coastei a X-a stângă

asupra splinei

- ruptura traumatică a splinei s-a

produs în doi timpi, inițial a avut loc o ruptură în interiorul organului care

a produs o hemoragie cu acumulare în timp de sânge în interiorul organului

pentru ca ulterior această colecție sangvină să determine prin presiunea creată

ruperea capsulei splinei și eliminarea conținutului sanguin în cavitatea

abdominală, decesul fiind determinat de anemia secundară acută.

- victima prezenta la momentul

decesului o alcoolemie de 4.20 grame Ia mie

- ruptura inițială a splinei s-a

putut produce în data de 1 sau 2 iulie

efectuează de către Serviciul de Medicină Legală Județean Sibiu Raportul de

expertiză medico-legală ale cărei concluzii sunt identice cu cele ale

Raportului de constatare medico - legală cu completările care i s-au adus,

respectiv se reiterează aceeași cauză a decesului precum și faptul că leziunile

tanatogeneratoare pot data din 1 sau 2 iulie 2006.

efectuează de către Institutul de medicină legală Cluj-Napoca Raportul de Nouă

expertiză medico-legală care concluzionează că aspectele leziunii splenice nu

pledează pentru producerea rupturii în doi timpi și că nu există elemente

obiective medico-legale care să susțină producerea traumatismului de la baza

hemitoracelui stâng în jurul datei de 1 - 2 iulie ci tabloul morfo-lezionar

pledează pentru producerea leziunilor în noaptea de 4/5 iulie.

Raportul a fost avizat de către

Comisia de avizare și control a actelor medico-legale din cadrul I.M.L.

Cluj-Napoca.

Institutul Național de Medicină Legală "M.M." a aprobat Raportul de

Expertiză medico-legală din 12 ianuarie 2008 al Serviciul de Medicină Legală

Județean Sibiu cu precizarea expresă că leziunile tanatogeneratoare pot data

într-un interval de 4 - 5 zile anterior decesului, inclusiv din data de 1/2

iulie 2006.

Reiterând motivele din apel

recurentul a susținut că a fost viciată procedura de realizare a expertizei

medico-legale întocmite de Serviciul de Medicină Legală Județean Sibiu deoarece

raportul efectuat de această unitate nu a fost supus avizării potrivit

dispozițiilor art. 25 din Ordonanța nr. 1/2000, prin raportare la dispozițiile

legale în materie, respectiv art. 25 alin. (1) lit. a) din Ordonanța nr.

1/2000, procedura avizării este necesară doar când organele de urmărire penală

sau instanțele judecătorești consideră necesară avizarea, ea fiind obligatorie

doar în situația noilor expertize efectuate de serviciile medico-legale județene.

În consecință, cum Serviciul de Medicină Legală Județean Sibiu nu a realizat un

nou raport de expertiză medicală instanța avea dreptul de a aprecia dacă

solicită sau nu avizarea lui de către institutul de medicină legală și cum

acest aviz nu a fost considerat necesar expertiza întocmită de Serviciul de

Medicină Legală Județean Sibiu nu este lovită de nici un viciu formal.

În ceea ce privește procedura

avizării de către Comisia superioară medico-legală din cadrul Institutului de

Medicină Legală "M.M." și aceasta s-a realizat potrivit dispozițiilor

legale. Această comisie s-a pronunțat în condițiile art. 24 alin. (1) din

Ordonanța nr. 1/2000 arătând expres pe care dintre cele două rapoarte de

expertiză contradictorii le aprobă. În situația în care considera necesar,

comisia avea posibilitatea să procedeze potrivit dispozițiilor art. 24 alin.

(2) din Ordonanță și să recomande refacerea totală sau parțială a lucrărilor la

care se referă actele primite pentru verificare și avizare precum și să

formuleze propuneri în acest sens ori concluzii proprii, însă nu a procedat în

această manieră.

În ceea ce privește cauza decesului,

probele administrate relevă fără dubiu că mecanismul tanator generator a fost

produs de inculpat.

Între acțiunea sa violentă din 1

iulie 2006 (a lovit în zona toracică și abdominală victima și apoi a împins-o

pe scări) și deces există legătură cauzală directă.

La efectuarea acestor constatări și

expertize precum și la acordarea avizelor toate unitățile de medicină legală au

avut în vedere întreg dosarul cauzei din care rezultă cu certitudine starea de

ebrietate a victimei, nivelul alcoolemiei acesteia la momentul decesului precum

și afecțiunile de care suferea. Nici una din lucrările medico-legale nu au

atribuit o legătură cauzală între acestea și decesul victimei astfel că nu se

poate vorbi despre dubiu în privința cauzei morții.

Sub aspectul intenției cu care

inculpatul a săvârșit fapta instanța de fond în mod corect a reținut că ne

aflăm în prezența praeterintenției. Lipsa intenției de a suprima viața victimei

reținute atât de instanța de fond cât și cea de apel, nu poate avea consecința

juridică a achitării inculpatului, în temeiul art. 11 alin. (2) raportat la

art. 10 lit. d) așa cum a solicitat acesta prin apărător ci a condus la

calificarea faptei ca lovire ori vătămare cauzatoare de moarte. Este dovedit,

și nici inculpatul nu neagă, faptul că a agresat victima lovind-o și

determinând căderea acesteia pe scările locuinței. Astfel el a acționat cu

intenție directă în ceea ce privește lovirea și din culpă în privința

rezultatului mai grav, moartea victimei.

Întrucât probele administrate sunt

complete nu se impune casarea hotărârilor pentru trimiterea cauzei spre

rejudecare instanței de fond.

Recursul urmează a fi primit însă

pentru reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului.

Acesta a avut o conduită

corespunzătoare anterioară comiterii faptei și nu are antecedente penale.

Referitor la poziția sa procesuală

se constată că el este cel care a recunoscut că pe 1 iulie 2006 a lovit victima

și a împins-o pe scări, dar consideră că nu acțiunea sa violentă a produs

decesul, ci intoxicația alcoolică, favorizată de tabloul precar al sănătății

concubinei sale.

Curtea consideră că inculpatul a

fost sincer, dar prezentarea sa cu privire la cauza decesului este diferită de

concluziile actelor medico-legale.

Având în vedere natura mecanismului

tanatogenerator, conduita anterioară dar și poziția procesuală a inculpatului,

împrejurările comiterii faptei (o reacție violentă, rezultanta acumulării în

timp a unor nemulțumiri legate de conduita victimei) Curtea constată că atât

cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, cât și modalitatea de executare sunt

excesive, astfel că va reduce pedeapsa la 4 ani închisoare în condițiile

prevăzute de art. 86

1

- 86

2

C. pen., făcând aplicarea

art. 74 lit. a), c) și 76 alin. (2) C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul D.I. împotriva Deciziei penale nr. 32/A din 29 aprilie 2009 a Curții

de Apel Alba Iulia.

Casează, în parte, decizia penală

atacată și Sentința penală nr. 21 din 4 februarie 2009 a Tribunalului Sibiu.

Face aplicarea art. 74 lit. a), c) -

art. 76 alin. (2) C. pen. și reduce pedeapsa aplicată inculpatului D.I. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen., de la 6 ani închisoare

la 4 ani închisoare.

În baza art. 86

1

- art.

86

2

C. pen. suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe un

termen de încercare de 7 ani.

Pe durata termenului de încercare

inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte în prima zi de

marți a fiecărui trimestru la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul

Sibiu.

b) să anunțe în prealabil orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură

a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Conform art. 359 C. proc. pen.

atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe

durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se suspendă executarea

pedepselor accesorii aplicate.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței penale.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

8 decembrie 2009.