ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1230/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 21 mai 2007, Z.C., B.V., O.V., G.N.T. și G.R., funcționari publici cu statut special au chemat în judecată Ministerul Internelor și Reformei Administrative, solicitând obligarea acestei autorități publice la restituirea sumelor de bani reținute din drepturile salariale cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate cu începere de la 21 mai 2004 și până la data de 28 mai 2006, actualizate cu indicele de inflație de la data plății. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt polițiști și reținerea sumelor solicitate din drepturile lor salariale s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare și cele cuprinse în art. 28 pct. 1 lit. c) din Statutul polițistului, conform cărora aceste categorii de personal au dreptul la asistență medicală și medicamente în mod gratuit.

Că, reglementările legale invocate au caracter derogatori de la principiul obligativității plății contribuției la asigurările sociale de sănătate, instituit prin Legea nr. 145/1997, așa încât reținerea din drepturile salariale a sumelor de bani cu titlul de contribuție, echivalează cu o restrângere a exercițiului dreptului la salarizare prevăzut de art. 38 alin. (2) din Constituție. În sfârșit, reclamanții au precizat că până la data intrării în vigoare a Legii nr. 95/2006 au beneficiat de scutire de la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate. Prin sentința civilă nr. 1773 din 20 iunie 2007, Curtea a respins acțiunea ca neîntemeiată.

În esență, instanța a reținut că prevederile legale menționate în acțiunea reclamanților art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 80/1995 și art. 28 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 360/2002 nu pot fi interpretate decât în contextul normelor cu caracter general cuprinse în Legea nr. 145/1997 și în O.U.G nr. 150/2002, în vigoare în perioada indicată în acțiune, privind achitarea cotelor de contribuție lunară la fondul asigurărilor sociale de sănătate. În același sens a fost invocată decizia nr. III din 16 ianuarie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite în cadrul unui recurs în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții Z.C., B.V., O.V., G.N.T. și G.R. Recurenții au susținut că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea, deoarece prin nici o dispoziție din Legea nr. 360/2002 nu s-a condiționat acordarea asistenței medicale polițiștilor de plata contribuției de asigurări sociale de sănătate. Ca atare, acestor funcționari publici cu statut special nu le sunt aplicabile prevederile cu caracter general referitore la obligativitatea achitării contribuției respective. În opina lor, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 218 alin. (3) și art. 219 lit. g) din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, rezultă fără echivoc că până la momentul intrării în vigoare a acestui act normativ, polițiștii erau scutiți de la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate.

Plata directă făcută prin reținerea contribuției din drepturile lor salariale este obligatorie numai din momentul aplicării normelor legale care o instituie în mod expres. Prin urmare, achitarea contribuțiilor lunare la asigurările sociale de sănătate trebuia suportată de către angajator, respectiv Ministerul Internelor și Reformei Administrative, care a procedat incorect atunci când a reținut sumele de bani cu acest titlu din drepturile salariale ale polițiștilor. Recursul este nefondat. Obligația de plată a contribuției la asigurările sociale de sănătate a fost stabilită pentru toți cetățenii români prin dispozițiile Legii nr. 145/1997 și menținută ulterior prin O.U.G. nr. 150/2002 privind asigurările sociale de sănătate.

Admițând recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite ale acestei instanței au statuat prin decizia nr. III din 16 ianuarie 2006 că atât cadrele militare active, cât și polițiștii beneficiază de asistență medicală și medicamente gratuite, potrivit reglementărilor conținute în legile speciale, numai dacă au fost respectate dispozițiile cu caracter general cuprinse în Legea nr. 145/1997 și în O.U.G nr. 150/2002, privind achitarea cotelor de contribuție lunară la fondul asigurărilor sociale de sănătate, la care se face referire prin H.G. nr. 270/1999 și H.G. nr. 677/2003. Cu alte cuvinte, gratuitățile prevăzute în Legea nr. 80/1995 și Legea nr. 360/2002 se acordă conform reglementărilor cuprinse în H.G.

nr. 270/1999 și respectiv H.G. nr. 677/2003, fără scutirea cadrelor militare în activitate și a polițiștilor de obligația de a contribui la constituirea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. Nu este lipsită de relevanță nici împrejurarea că prin dispozițiile art. 218 alin. (3) ale Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății s-a stabilit că asigurații prevăzuți în Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare și în Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de asistență medicală gratuită (servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale, suportate din fond) în condițiile contractului cadru și din bugetele ministerelor și instituțiilor respective, cu condiția plății contribuției de asigurări sociale de sănătate.

Având în vedere aceste considerente, precum și împrejurarea că polițiștii nu fac parte din categoria persoanelor ce pot beneficia de asigurarea de sănătate fără plata contribuției lunare (art. 6 din Legea nr. 145/1997), nici din categoria persoanelor exceptate de la plata acestei contribuții (art. 7 din același act normativ), fără temei se susține în recurs că acțiunea reclamanților pentru obligarea pârâtului la restituirea sumelor de bani reținute din drepturile lor salariale în perioada 21 mai 2004 – 28 mai 2006, în cuantum actualizat, trebuia admisă. În consecință și în lipsa unor motive de casare de ordine publică, care în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a se dispune respingerea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.V., O.V., G.N.T., G.R. și Z.C. împotriva sentinței civile nr. 1773 din 20 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2008.