ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1230/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 21 mai 2007, Z.C., B.V., O.V., G.N.T.

și G.R., funcționari publici cu statut special au chemat în judecată Ministerul

Internelor și Reformei Administrative, solicitând obligarea acestei autorități publice

la restituirea sumelor de bani reținute din drepturile salariale cu titlu de contribuție

de asigurări sociale de sănătate cu începere de la 21 mai 2004 și până la data de

28 mai 2006, actualizate cu indicele de inflație de la data plății.

În motivarea acțiunii,

reclamanții au arătat că sunt polițiști și reținerea sumelor solicitate din drepturile

lor salariale s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare și cele cuprinse în art. 28

pct. 1 lit. c) din Statutul polițistului, conform cărora aceste categorii de personal

au dreptul la asistență medicală și medicamente în mod gratuit.

Că, reglementările legale

invocate au caracter derogatori de la principiul obligativității plății contribuției

la asigurările sociale de sănătate, instituit prin Legea nr. 145/1997, așa încât

reținerea din drepturile salariale a sumelor de bani cu titlul de contribuție, echivalează

cu o restrângere a exercițiului dreptului la salarizare prevăzut de art. 38

alin. (2) din Constituție.

În sfârșit, reclamanții

au precizat că până la data intrării în vigoare a Legii nr. 95/2006 au beneficiat

de scutire de la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate.

Prin sentința civilă

nr. 1773 din 20 iunie 2007, Curtea a respins acțiunea ca neîntemeiată.

În esență, instanța a

reținut că prevederile legale menționate în acțiunea reclamanților art. 9 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 80/1995 și art. 28 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 360/2002

nu pot fi interpretate decât în contextul normelor cu caracter general cuprinse

în Legea nr. 145/1997 și în O.U.G nr. 150/2002, în vigoare în perioada indicată

în acțiune, privind achitarea cotelor de contribuție lunară la fondul asigurărilor

sociale de sănătate.

În același sens a fost

invocată decizia nr. III din 16 ianuarie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secțiile unite în cadrul unui recurs în interesul legii declarat de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Împotriva sentinței au

declarat recurs reclamanții Z.C., B.V., O.V., G.N.T. și G.R.

Recurenții au susținut

că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea, deoarece prin nici o dispoziție

din Legea nr. 360/2002 nu s-a condiționat acordarea asistenței medicale polițiștilor

de plata contribuției de asigurări sociale de sănătate. Ca atare, acestor funcționari

publici cu statut special nu le sunt aplicabile prevederile cu caracter general

referitore la obligativitatea achitării contribuției respective.

În opina lor, din interpretarea

per a contrario a dispozițiilor art. 218 alin. (3) și art. 219 lit. g) din Legea

nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, rezultă fără echivoc că până

la momentul intrării în vigoare a acestui act normativ, polițiștii erau scutiți

de la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate. Plata directă făcută

prin reținerea contribuției din drepturile lor salariale este obligatorie numai

din momentul aplicării normelor legale care o instituie în mod expres.

Prin urmare, achitarea

contribuțiilor lunare la asigurările sociale de sănătate trebuia suportată de către

angajator, respectiv Ministerul Internelor și Reformei Administrative, care a procedat

incorect atunci când a reținut sumele de bani cu acest titlu din drepturile salariale

ale polițiștilor.

Recursul este nefondat.

Obligația de plată a contribuției

la asigurările sociale de sănătate a fost stabilită pentru toți cetățenii români

prin dispozițiile Legii nr. 145/1997 și menținută ulterior prin O.U.G. nr. 150/2002

privind asigurările sociale de sănătate.

Admițând recursul în interesul

legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secțiile unite ale acestei instanței au statuat prin decizia

nr. III din 16 ianuarie 2006 că atât cadrele militare active, cât și polițiștii

beneficiază de asistență medicală și medicamente gratuite, potrivit reglementărilor

conținute în legile speciale, numai dacă au fost respectate dispozițiile cu caracter

general cuprinse în Legea nr. 145/1997 și în O.U.G nr. 150/2002, privind achitarea

cotelor de contribuție lunară la fondul asigurărilor sociale de sănătate, la care

se face referire prin H.G. nr. 270/1999 și H.G. nr. 677/2003.

Cu alte cuvinte, gratuitățile

prevăzute în Legea nr. 80/1995 și Legea nr. 360/2002 se acordă conform reglementărilor

cuprinse în H.G. nr. 270/1999 și respectiv H.G. nr. 677/2003, fără scutirea cadrelor

militare în activitate și a polițiștilor de obligația de a contribui la constituirea

Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.

Nu este lipsită de relevanță

nici împrejurarea că prin dispozițiile art. 218 alin. (3) ale Legii nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății s-a stabilit că asigurații prevăzuți în Legea

nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările și completările

ulterioare și în Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările

și completările ulterioare, beneficiază de asistență medicală gratuită (servicii

medicale, medicamente și dispozitive medicale, suportate din fond) în condițiile

contractului cadru și din bugetele ministerelor și instituțiilor respective, cu

condiția plății contribuției de asigurări sociale de sănătate.

Având în vedere aceste

considerente, precum și împrejurarea că polițiștii nu fac parte din categoria persoanelor

ce pot beneficia de asigurarea de sănătate fără plata contribuției lunare (art.

6 din Legea nr. 145/1997), nici din categoria persoanelor exceptate de la plata

acestei contribuții (art. 7 din același act normativ), fără temei se susține în

recurs că acțiunea reclamanților pentru obligarea pârâtului la restituirea sumelor

de bani reținute din drepturile lor salariale în perioada 21 mai 2004 – 28 mai 2006,

în cuantum actualizat, trebuia admisă.

În consecință și în lipsa

unor motive de casare de ordine publică, care în sensul art. 306 alin. (2) C.

proc. civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a se dispune respingerea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de B.V., O.V., G.N.T., G.R. și Z.C. împotriva sentinței civile nr. 1773 din 20 iunie

2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 martie 2008.