ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2398/2009

Asupra recursului de față, În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 746 din 24 iunie 2008 Tribunalul București, secția I penală, a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea inculpatei I.A.G. pentru infracțiunea prevăzută de art. 297 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei și pentru infracțiunea prevăzută de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă T.P.

& G.C., iar în baza art. 118 lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea tampoanelor igienice A. și AL. ridicate de organele de poliție prin procesele-verbale din data de 25 mai 2006. Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin plângerea înregistrată la data de 11 octombrie 2007 sub nr. 35079/3/2007 pe rolul Tribunalului București petenta T.P. & G.C. a solicitat desființarea ordonanței din data de 20 septembrie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 5192/P/2006 de către Prim-Procurorul Adjunct al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de pe lângă Tribunalul București și a ordonanței din 02 august 2007 pronunțată în Dosarul nr. 5192/P/2006 de către Parchetul de pe lângă tribunalul București, reținerea cauzei spre rejudecare și, pe fond, condamnarea învinuitei I.A.G.

și distrugerea produselor contrafăcute. În motivarea plângerii, petenta a arătat că însemnul A. nu este marcă înregistrată, depunerea spre înregistrare a unei mărci producând efecte juridice de la data la care decizia de admitere a înregistrării devine definitivă potrivit art. 29 din Legea nr. 84/1998. S-a mai precizat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de contrafacere, fapta fiind săvârșită cu intenție, simpla declarație a învinuitei că societatea de la care a achiziționat produsele urma să depună la O.S.I.M.

cerere de înregistrare a mărcii A. neputând-o exonera de răspundere, cu atât mai mult cu cât învinuita cunoștea dispozițiile legale în domeniul proprietății intelectuale, alegând să achiziționeze tampoanele întrucât a realizat diferența de marca originală A. S-a mai menționat că Parchetul nu face vorbire decât de justificarea cuprinsă în declarația învinuitei privind achiziționarea produselor A. iar din punct de vedere vizual însemnele în conflict sunt similare, având litera comună A., ceea ce creează un nivel ridicat de risc de confuzie pentru public și, totodată, produsele contrafăcute, din cauza lipsei unui sistem al calității produsului pot crea grave probleme persoanelor care le folosesc.

S-a mai arătat că, în mod greșit, s-a dispus restituirea produselor contrafăcute, aceste produse fiind rezultatul unei fapte prevăzute de legea penală. Instanța învestită cu soluționarea plângerii, printr-o încheiere din 06 februarie 2008, în baza art. 278 1 alin. 8 lit. c) C. proc. pen. a admis plângerea și a desființat în parte ordonanțele atacate, numai cu privire la soluția de scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 297 C. pen. și, respectiv cea prevăzută de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 și la soluția de restituire a tampoanelor igienice confiscate prin procesul-verbal din data de 25 mai 2006 reținând cauza spre rejudecare.

Ulterior, la 13 februarie 2008 T.P. & G.C. s-a constituit parte civilă cu o sumă de 27.594 RON reprezentând prejudiciu material (9.198 RON) și prejudiciu moral (18.396 RON). În cauză s-a dispus introducerea în calitate de parte responsabilă civilmente a SC A.I.S. SRL, iar în cursul cercetării judecătorești s-au audiat inculpata și martorii. Instanța de fond a reținut că printr-o ordonanță din 02 august 2007 dată în Dosar nr. 5192/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală în temeiul art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a învinuitei I.A.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 297 C. pen. și art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 (cu privire la produsele marca A. și AL.), restituirea tampoanelor igienice marca A. și AL.

ridicate de organele de poliție prin procesul-verbal din data de 25 mai 2006. Prin aceeași ordonanță s-a dispus în baza art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei și aplicarea unei amenzi administrative în valoare de 1.000 RON (cu privire la produsele electrocasnice marca S.Z., M., S.P. etc.) și confiscarea specială a produselor electrocasnice ridicate conform procesului-verbal din data de 25 mai 2006 și distrugerea acestora. Instanța de fond a reținut în fapt că inculpata în calitate de administrator al SC A.S.I. SRL a comercializat produse marca A. ce purtau o marcă similară cu o marcă anterior înregistrată, respectiv marca A., în urma verificărilor efectuate de către organele de poliție la punctele de lucru ale acestei societăți, fiind identificate absorbante igienice marca A. și AL.

Prin adresa nr. 004660 din 19 februarie 2007, O.S.I.M. a comunicat faptul că SC O.E.I.E. SRL a depus la 15 august 2005 o cerere de înregistrare pentru marca A. pentru mai multe produse printre care și tampoane, la data de 12 octombrie 2005 O.S.I.M. admițând cererea de constituire a depozitului național reglementar al mărcii AL., această marcă fiind publicată în B.O.P.I. nr. 7 din 30 iunie 2006. S-a mai arătat în adresa respectivă că la data de 25 august 2006 T.P. & G.C., titulara mărcii AL., a formulat opoziție împotriva înregistrării mărcii A. care se află în faza de soluționare de către O.S.I.M. Fiind audiată, inculpata a arătat că a achiziționat produse A. de la SC O.E.I.E. SRL, deși prețul acestora era mai ridicat decât cel practicat de SC M.T.

SRL, întrucât i s-a prezentat cererea de înregistrare depusă la O.S.I.M., respectivele produse fiind cumpărate de inculpată realizând diferența față de marca originală AL. și vândute diverșilor clienți din țară, fiind emise facturi înregistrate în documentele contabile ale societății, niciun client nefiind nemulțumit de calitatea acestor tampoane, fiind apreciat de către aceștia raportul calitate-preț. Martorii audiați, clienți ai SC A.S.I. SRL, au declarat că nu au avut obiecțiuni cu privire la tampoanele igienice marca A. achiziționate de la respectiva societate, nefiind înșelați în vreun fel cu privire la denumirea mărcii și neavând reclamații din partea clienților, prețul de achiziție fiind mic, deci accesibil categoriei de clientelă pe care aceștia o aveau.

Mai mult, martorii au arătat că nu au primit sesizări de la consumatorii finali ai produselor marca AL. Instanța a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 297 C. pen. și art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 sub aspectul laturii subiective deoarece tampoanele igienice marca A. au fost achiziționate de inculpată de la firma SC O.E.I.E. SRL, în considerarea faptului că la O.S.I.M. fusese depusă documentația necesară înregistrării mărcii respective. S-a argumentat în sensul că deși cererea de înregistrare a unei mărci nu produce efecte juridice decât din momentul în care decizia de admitere rămâne definitivă și când mărcile sunt înregistrate în Registrul Național al Mărcilor, la data efectuării controlului de către organele de poliție, respectiv 25 mai 2006, O.S.I.M.

admisese deja cererea de constituire a depozitului național reglementar al mărcii (prin Decizia 127354 din 12 octombrie 2005), iar potrivit art. 29 din Legea nr. 84/1998, înregistrarea mărcii produce efecte cu începere de la data depozitului național reglementar al mărcii pentru o perioadă de 10 ani. În fine, s-a mai reținut în considerentele sentinței penale pronunțate de prima instanță că activitatea de comercializare a tampoanelor igienice marca A. nu a prejudiciat pe titularul mărcii AL., aspect rezultat din coroborarea probelor administrate în cauză potrivit cărora cumpărătorii tampoanelor igienice marca A. erau conștienți că respectivele produse nu erau marca AL., în raport de prețul, dar și de calitatea diferită a acestora.

S-a concluzionat în sensul că nu a existat o confuzie între produsele marca A. și cele marca AL., diferența dintre acestea fiind ușor sesizabilă sub aspectul ambalajului dar și al prețului, astfel încât nu s-a cauzat vreun prejudiciu material părții civile, iar pe de altă parte nu s-a făcut dovada niciunui prejudiciu moral care să justifice acordarea de daune morale. Împotriva sentinței penale pronunțate de prima instanță au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, inculpata I.A.G. și partea civilă T.P. & G.C. Parchetul a criticat hotărârea sub aspectul greșitei admiteri a plângerii împotriva ordonanței procurorului dispusă prin încheierea din 06 februarie 2008 și pentru greșita confiscare a tampoanelor igienice marca A. și AL.

ridicate de organele de poliție, soluție dispusă prin sentința penală criticată. Inculpata a criticat hotărârea primei instanțe pentru temeiul juridic al achitării, pe care l-a considerat greșit și a susținut că achitarea sa trebuia dispusă în baza art. 10 lit. a) din C. proc. pen., solicitând și restituirea bunurilor confiscate. În apelul său partea civilă a criticat hotărârea pentru greșita respingere a acțiunii sale civile, omisiunea instanței de a dispune distrugerea produselor contrafăcute pentru care s-a dispus confiscarea, solicitând și condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de contrafacere a mărcii AL., prevăzută de art. 83 din Legea nr. 84/1998. Curtea de Apel București prin Decizia penală 265/A din 14 noiembrie 2008 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și partea civilă, a casat în parte hotărârea primei instanțe și rejudecând, în baza art. 118 lit. f) C. pen.

a dispus confiscarea doar a tampoanelor igienice marca A. ridicate de organele de poliție la data de 25 mai 2006 și distrugerea acestora. Prin aceeași decizie s-a dispus restituirea către partea civilă T.P. & G.C. a celor 20 de bucăți tampoane igienice marca AL. ridicate prin același proces-verbal, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței apelate și a fost respins ca nefondat apelul inculpatei. Instanța de apel a constatat, că prima instanță a stabilit corect situația de fapt, pronunțând o soluție legală și temeinică de achitare a inculpatei și confiscare a tampoanelor igienice marca A. contrafăcute. Referitor la critica Parchetului care a vizat greșita admitere a plângerii împotriva ordonanței procurorului, s-a apreciat că soluția a fost pronunțată în limitele impuse de dispozițiile art. 278 1 pct. 8 C. proc.

pen. cu referire la dispozițiile art. 83 din Legea nr. 84/1998, respectiv art. 14 și urm. din O.U.G. nr. 100/2005, astfel că instanța de apel a considerat că o atare critică nu se justifică a fi analizată atâta vreme cât pe fond cauza a fost deja rezolvată prin Sentința penală nr. 746 din 24 iunie 2008 a Tribunalului București. Instanța de control judiciar a considerat că măsura confiscării trebuia aplicată numai în ce privește tampoanele igienice care s-au dovedit a fi contrafăcute, respectiv cele marca A., iar pentru cele marca AL. trebuia să se dispună restituirea către partea civilă, titulara mărcii AL. S-a mai constatat că soluția de achitare dispusă de prima instanță față de inculpată, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., pentru infracțiunile prevăzute de art. 297 C. pen. și, respectiv, art. 83 din Legea nr. 84/1998 este corectă, în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni, lipsind intenția inculpatei. Avându-se în vedere că inculpata s-a ocupat de comercializarea tampoanelor igienice marca A. deși avea cunoștință că nu erau o marcă originală, existând la acel moment doar o cerere de înregistrare la O.S.I.M. s-a apreciat că susținerea inculpatei invocată în apelul său, de a se dispune achitarea în temeiul art. 10 lit. a) din C. proc. pen. nu poate fi primită. Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de către inculpata I.A.G., care a criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen. În motivele scrise de recurs depuse la dosar inculpata recurentă, prin apărătorul său face o analiză a dispozițiilor Legii nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice care reglementează „Procedura de înregistrare a mărcilor” și referindu-se la cererea depusă pentru înregistrarea mărcii A., în raport cu dispozițiile legale menționate, concluzionează în sensul că această marcă exista înregistrată încă din 15 august 2005 astfel că la momentul efectuării cercetărilor în cauza de față existau două mărci înregistrate, respectiv AL. și A. Ca urmare, în condițiile în care potrivit Legii nr. 84/1998 marca A. exista înregistrată din 15 august 2005, nu se poate reține în sarcina inculpatei recurente că ar fi comis vreo infracțiune, astfel că soluția care se impune este achitarea sa în temeiul art. 10 lit. a) C. proc.

pen., întrucât faptele imputate nu există. Cu privire la măsura confiscării produselor marca A. inculpata a susținut că este o măsură nelegală și netemeinică, deoarece marca A. a fost înregistrată iar existența ei ca marcă distinctă față de marca AL. a fost recunoscută legal. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs și partea civilă T.P. & G.C. care a criticat hotărârile pronunțate pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul greșitei achitări a inculpatei I.A.G. pentru săvârșirea infracțiunii de contrafacere; omisiunea instanței de apel de a se pronunța asupra infracțiunii de contrafacere de marcă și pentru greșita respingere a pretențiilor sale civile în condițiile în care susține că fapta inculpatei i-a cauzat grave prejudicii.

Recurenta parte civilă a solicitat casarea hotărârilor pronunțate, condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de contrafacere și admiterea pretențiilor sale civile. Examinând hotărârea atacată, respectiv actele și lucrările de la dosar în raport de criticile invocate cât și din oficiu în limitele impuse de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpată și partea civilă T.P. & G.C. București sunt nefondate. Cu privire la recursul declarat de inculpata I.A.G. Susținerea recurentei inculpate în sensul că temeiul achitării sale dispusă de instanță este greșit nu poate fi primită. Apărarea acesteia potrivit căreia faptele imputate nu există este infirmată de probele administrate în cauză.

Astfel, în chiar declarațiile sale inculpata a arătat faptul că achiziționarea produselor A. de la SC O.E.I.E. SRL a fost determinată printre altele și de împrejurarea că firma respectivă i-a prezentat cererea de înregistrare a mărcii depusă la O.S.I.M., rezultând astfel că inculpata a luat cunoștință de faptul că la momentul respectiv marca nu fusese încă înregistrată. Chiar dacă potrivit art. 29 din Legea nr. 84/1998 „înregistrarea mărcii produce efecte cu începere de la data depozitului național reglementar al mărcii” care este potrivit art. 11 din aceeași lege data la care a fost depusă cererea de înregistrare a mărcii, nu se poate susține că fapta imputată, respectiv cea prevăzută de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 nu există.

Textul art. 29 din Legea nr. 84/1998 se referă la înregistrarea mărcii nu la cererea de înregistrare și, respectiv, la efectele înregistrării unei mărci, iar în cauză la data la care inculpata a achiziționat produsele A. de la SC O.E.I.E. SRL înregistrarea mărcii nu se realizase. Ca urmare, soluția de achitare a inculpatei dispusă de instanță în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. este corectă, în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, lipsind latura subiectivă a acesteia, respectiv intenția inculpatei în comiterea faptelor. Pentru aceleași argumente vinovăția inculpatei nu poate fi reținută nici pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 297 C. pen., lipsind și în acest caz latura subiectivă, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, astfel că achitarea dispusă pusă în temeiul art. 10 lit. d) C. proc.

pen. este corectă Inculpata a avut cunoștință că tampoanele marca A. pe care le comercializează alături de alte mărci nu erau o marcă originală și că exista doar o cerere de înregistrare a acesteia la OS.I.M., astfel că nu poate fi primită cererea acesteia de achitare în temeiul art. 10 lit. a)C. proc. pen. Cât privește critica inculpatei recurente referitoare la greșita confiscare a produselor marca A. este de observat că dincolo de lipsa intenției inculpatei în săvârșirea infracțiunii, care a justificat soluția de achitare a acesteia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., produsele respective își păstrează atributul de produse interzise a fi fost deținute, supuse deci confiscării.

Pentru considerentele arătate recursul declarat de inculpată apare ca neîntemeiat urmând a fi respins ca atare. Cu privire la recursul declarat de partea civilă Înalta Curte apreciază pentru motivele deja arătate cu prilejul examinării recursului declarat de inculpată, că aceasta nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de contrafacere, prevăzută de art. 83 din Legea nr. 84/1998, lipsind sub aspectul subiectiv intenția inculpatei în comiterea faptei. În condițiile în care s-a făcut dovada că tampoanele igienice marca A. au fost achiziționate de inculpată în considerarea faptului că la O.S.I.M. fusese depusă documentația necesară înregistrării acestei mărci, în mod corect au apreciat instanțele că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor, sub aspectul laturii subiective, dispunându-se achitarea inculpatei.

Sub aspectul laturii civile a procesului penal se arată că partea civilă recurentă, titular al mărcii AL. nu a suferit vreun prejudiciu, din probele administrate în cauză rezultând că persoanele care cumpărau produsele A. cunoșteau diferențele calitative și de preț ale acestor produse față de cele marca AL. Ca urmare, hotărârile instanțelor de respingere a pretențiilor civile formulate de către partea civilă T.P. & G.C. apar ca fiind corecte, astfel încât critica invocată de recurenta parte civilă este neîntemeiată. Pentru argumentele arătate constatând nefondat recursul declarat de partea civilă Înalta Curte urmează a-l respinge în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă T.P. & G.C. și inculpata I.A.G. împotriva Deciziei penale nr. 265/A din 14 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2009.