ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2398/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2398/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față,

În baza actelor și lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 746 din 24 iunie 2008 Tribunalul

București, secția I penală, a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea inculpatei I.A.G.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 297 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei și

pentru infracțiunea prevăzută de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr.

84/1998 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 346 alin. (2) C. proc.

pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. s-a respins ca neîntemeiată acțiunea

civilă formulată de partea civilă T.P. & G.C., iar în baza art. 118 lit. f)

C. pen. s-a dispus confiscarea tampoanelor igienice A. și AL. ridicate de

organele de poliție prin procesele-verbale din data de 25 mai 2006.

Pentru a se pronunța astfel instanța

de fond a reținut că prin plângerea înregistrată la data de 11 octombrie 2007

sub nr. 35079/3/2007 pe rolul Tribunalului București petenta T.P. & G.C. a

solicitat desființarea ordonanței din data de 20 septembrie 2007 pronunțată în

Dosarul nr. 5192/P/2006 de către Prim-Procurorul Adjunct al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de pe lângă Tribunalul București și a

ordonanței din 02 august 2007 pronunțată în Dosarul nr. 5192/P/2006 de către

Parchetul de pe lângă tribunalul București, reținerea cauzei spre rejudecare

și, pe fond, condamnarea învinuitei I.A.G. și distrugerea produselor

contrafăcute.

În motivarea plângerii, petenta a

arătat că însemnul A. nu este marcă înregistrată, depunerea spre înregistrare a

unei mărci producând efecte juridice de la data la care decizia de admitere a

înregistrării devine definitivă potrivit art. 29 din Legea nr. 84/1998.

S-a mai precizat că în cauză sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de contrafacere, fapta fiind

săvârșită cu intenție, simpla declarație a învinuitei că societatea de la care

a achiziționat produsele urma să depună la O.S.I.M. cerere de înregistrare a

mărcii A. neputând-o exonera de răspundere, cu atât mai mult cu cât învinuita

cunoștea dispozițiile legale în domeniul proprietății intelectuale, alegând să

achiziționeze tampoanele întrucât a realizat diferența de marca originală A.

S-a mai menționat că Parchetul nu face vorbire decât

de justificarea cuprinsă în declarația învinuitei privind achiziționarea

produselor A. iar din punct de vedere vizual însemnele în conflict sunt

similare, având litera comună A., ceea ce creează un nivel ridicat de risc de

confuzie pentru public și, totodată, produsele contrafăcute, din cauza lipsei

unui sistem al calității produsului pot crea grave probleme persoanelor care le

folosesc.

S-a mai arătat că, în mod greșit,

s-a dispus restituirea produselor contrafăcute, aceste produse fiind rezultatul

unei fapte prevăzute de legea penală.

Instanța învestită cu soluționarea

plângerii, printr-o încheiere din 06 februarie 2008, în baza art. 278

1

alin. 8 lit. c) C. proc. pen. a admis plângerea și a desființat în parte

ordonanțele atacate, numai cu privire la soluția de scoaterea de sub urmărire

penală a învinuitei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 297 C.

pen. și, respectiv cea prevăzută de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr.

84/1998 și la soluția de restituire a tampoanelor igienice confiscate prin

procesul-verbal din data de 25 mai 2006 reținând cauza spre rejudecare.

Ulterior, la 13 februarie 2008 T.P.

& G.C. s-a constituit parte civilă cu o sumă de 27.594 RON reprezentând

prejudiciu material (9.198 RON) și prejudiciu moral (18.396 RON).

În cauză s-a dispus introducerea în

calitate de parte responsabilă civilmente a SC A.I.S. SRL, iar în cursul

cercetării judecătorești s-au audiat inculpata și martorii.

Instanța de fond a reținut că

printr-o ordonanță din 02 august 2007 dată în Dosar nr. 5192/P/2006 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul București s-a dispus scoaterea de sub

urmărire penală în temeiul art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. d)

C. proc. pen. a învinuitei I.A.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art. 297 C. pen. și art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 (cu privire

la produsele marca A. și AL.), restituirea tampoanelor igienice marca A. și AL.

ridicate de organele de poliție prin procesul-verbal din data de 25 mai 2006.

Prin aceeași ordonanță s-a dispus în

baza art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc.

pen. scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei și aplicarea unei amenzi

administrative în valoare de 1.000 RON (cu privire la produsele electrocasnice

marca S.Z., M., S.P. etc.) și confiscarea specială a produselor electrocasnice

ridicate conform procesului-verbal din data de 25 mai 2006 și distrugerea

acestora.

Instanța de fond a reținut în fapt

că inculpata în calitate de administrator al SC A.S.I. SRL a comercializat

produse marca A. ce purtau o marcă similară cu o marcă anterior înregistrată,

respectiv marca A., în urma verificărilor efectuate de către organele de

poliție la punctele de lucru ale acestei societăți, fiind identificate

absorbante igienice marca A. și AL.

Prin adresa nr. 004660 din 19

februarie 2007, O.S.I.M. a comunicat faptul că SC O.E.I.E. SRL a depus la 15

august 2005 o cerere de înregistrare pentru marca A. pentru mai multe produse

printre care și tampoane, la data de 12 octombrie 2005 O.S.I.M. admițând

cererea de constituire a depozitului național reglementar al mărcii AL.,

această marcă fiind publicată în B.O.P.I. nr. 7 din 30 iunie 2006. S-a mai

arătat în adresa respectivă că la data de 25 august 2006 T.P. & G.C.,

titulara mărcii AL., a formulat opoziție împotriva înregistrării mărcii A. care

se află în faza de soluționare de către O.S.I.M.

Fiind audiată, inculpata a arătat că

a achiziționat produse A. de la SC O.E.I.E. SRL, deși prețul acestora era mai

ridicat decât cel practicat de SC M.T. SRL, întrucât i s-a prezentat cererea de

înregistrare depusă la O.S.I.M., respectivele produse fiind cumpărate de

inculpată realizând diferența față de marca originală AL. și vândute diverșilor

clienți din țară, fiind emise facturi înregistrate în documentele contabile ale

societății, niciun client nefiind nemulțumit de calitatea acestor tampoane,

fiind apreciat de către aceștia raportul calitate-preț.

Martorii audiați, clienți ai SC

A.S.I. SRL, au declarat că nu au avut obiecțiuni cu privire la tampoanele igienice

marca A. achiziționate de la respectiva societate, nefiind înșelați în vreun

fel cu privire la denumirea mărcii și neavând reclamații din partea clienților,

prețul de achiziție fiind mic, deci accesibil categoriei de clientelă pe care

aceștia o aveau.

Mai mult, martorii au arătat că nu

au primit sesizări de la consumatorii finali ai produselor marca AL.

Instanța a apreciat că în cauză nu

sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 297

C. pen. și art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 sub aspectul laturii

subiective deoarece tampoanele igienice marca A. au fost achiziționate de

inculpată de la firma SC O.E.I.E. SRL, în considerarea faptului că la O.S.I.M.

fusese depusă documentația necesară înregistrării mărcii respective.

S-a argumentat în sensul că deși

cererea de înregistrare a unei mărci nu produce efecte juridice decât din

momentul în care decizia de admitere rămâne definitivă și când mărcile sunt

înregistrate în Registrul Național al Mărcilor, la data efectuării controlului

de către organele de poliție, respectiv 25 mai 2006, O.S.I.M. admisese deja

cererea de constituire a depozitului național reglementar al mărcii (prin

Decizia 127354 din 12 octombrie 2005), iar potrivit art. 29 din Legea nr.

84/1998, înregistrarea mărcii produce efecte cu începere de la data depozitului

național reglementar al mărcii pentru o perioadă de 10 ani.

În fine, s-a mai reținut în

considerentele sentinței penale pronunțate de prima instanță că activitatea de

comercializare a tampoanelor igienice marca A. nu a prejudiciat pe titularul

mărcii AL., aspect rezultat din coroborarea probelor administrate în cauză

potrivit cărora cumpărătorii tampoanelor igienice marca A. erau conștienți că

respectivele produse nu erau marca AL., în raport de prețul, dar și de

calitatea diferită a acestora.

S-a concluzionat în sensul că nu a

existat o confuzie între produsele marca A. și cele marca AL., diferența dintre

acestea fiind ușor sesizabilă sub aspectul ambalajului dar și al prețului,

astfel încât nu s-a cauzat vreun prejudiciu material părții civile, iar pe de

altă parte nu s-a făcut dovada niciunui prejudiciu moral care să justifice

acordarea de daune morale.

Împotriva sentinței penale

pronunțate de prima instanță au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul

București, inculpata I.A.G. și partea civilă T.P. & G.C.

Parchetul a criticat hotărârea sub

aspectul greșitei admiteri a plângerii împotriva ordonanței procurorului

dispusă prin încheierea din 06 februarie 2008 și pentru greșita confiscare a

tampoanelor igienice marca A. și AL. ridicate de organele de poliție, soluție

dispusă prin sentința penală criticată.

Inculpata a criticat hotărârea

primei instanțe pentru temeiul juridic al achitării, pe care l-a considerat

greșit și a susținut că achitarea sa trebuia dispusă în baza art. 10 lit. a)

din C. proc. pen., solicitând și restituirea bunurilor confiscate.

În apelul său partea civilă a

criticat hotărârea pentru greșita respingere a acțiunii sale civile, omisiunea

instanței de a dispune distrugerea produselor contrafăcute pentru care s-a

dispus confiscarea, solicitând și condamnarea inculpatei pentru săvârșirea

infracțiunii de contrafacere a mărcii AL., prevăzută de art. 83 din Legea nr.

84/1998.

Curtea de Apel București prin

Decizia penală 265/A din 14 noiembrie 2008 a admis apelurile declarate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul București și partea civilă, a casat în parte

hotărârea primei instanțe și rejudecând, în baza art. 118 lit. f) C. pen. a

dispus confiscarea doar a tampoanelor igienice marca A. ridicate de organele de

poliție la data de 25 mai 2006 și distrugerea acestora.

Prin aceeași decizie s-a dispus

restituirea către partea civilă T.P. & G.C. a celor 20 de bucăți tampoane

igienice marca AL. ridicate prin același proces-verbal, menținându-se celelalte

dispoziții ale sentinței apelate și a fost respins ca nefondat apelul

inculpatei.

Instanța de apel a constatat, că

prima instanță a stabilit corect situația de fapt, pronunțând o soluție legală

și temeinică de achitare a inculpatei și confiscare a tampoanelor igienice

marca A. contrafăcute.

Referitor la critica Parchetului

care a vizat greșita admitere a plângerii împotriva ordonanței procurorului,

s-a apreciat că soluția a fost pronunțată în limitele impuse de dispozițiile

art. 278

1

pct. 8 C. proc. pen. cu referire la dispozițiile art. 83

din Legea nr. 84/1998, respectiv art. 14 și urm. din O.U.G. nr. 100/2005,

astfel că instanța de apel a considerat că o atare critică nu se justifică a fi

analizată atâta vreme cât pe fond cauza a fost deja rezolvată prin Sentința

penală nr. 746 din 24 iunie 2008 a Tribunalului București.

Instanța de control judiciar a

considerat că măsura confiscării trebuia aplicată numai în ce privește

tampoanele igienice care s-au dovedit a fi contrafăcute, respectiv cele marca

A., iar pentru cele marca AL. trebuia să se dispună restituirea către partea

civilă, titulara mărcii AL.

S-a mai constatat că soluția de

achitare dispusă de prima instanță față de inculpată, în temeiul dispozițiilor

art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru

infracțiunile prevăzute de art. 297 C. pen. și, respectiv, art. 83 din Legea

nr. 84/1998 este corectă, în cauză nefiind întrunite elementele constitutive

ale acestor infracțiuni, lipsind intenția inculpatei.

Avându-se în vedere că inculpata s-a

ocupat de comercializarea tampoanelor igienice marca A. deși avea cunoștință că

nu erau o marcă originală, existând la acel moment doar o cerere de

înregistrare la O.S.I.M. s-a apreciat că susținerea inculpatei invocată în apelul

său, de a se dispune achitarea în temeiul art. 10 lit. a) din C. proc. pen. nu

poate fi primită.

Decizia instanței de apel a fost

atacată cu recurs de către inculpata I.A.G., care a criticat hotărârile

pronunțate în cauză pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

În motivele scrise de recurs depuse la dosar

inculpata recurentă, prin apărătorul său face o analiză a dispozițiilor Legii

nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice care reglementează

„Procedura de înregistrare a mărcilor” și referindu-se la cererea depusă pentru

înregistrarea mărcii A., în raport cu dispozițiile legale menționate,

concluzionează în sensul că această marcă exista înregistrată încă din 15

august 2005 astfel că la momentul efectuării cercetărilor în cauza de față

existau două mărci înregistrate, respectiv AL. și A.

Ca urmare, în condițiile în care

potrivit Legii nr. 84/1998 marca A. exista înregistrată din 15 august 2005, nu

se poate reține în sarcina inculpatei recurente că ar fi comis vreo

infracțiune, astfel că soluția care se impune este achitarea sa în temeiul art.

10 lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele imputate nu există.

Cu privire la măsura confiscării

produselor marca A. inculpata a susținut că este o măsură nelegală și

netemeinică, deoarece marca A. a fost înregistrată iar existența ei ca marcă

distinctă față de marca AL. a fost recunoscută legal.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs și partea civilă T.P. & G.C. care a criticat hotărârile

pronunțate pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul greșitei achitări a

inculpatei I.A.G. pentru săvârșirea infracțiunii de contrafacere; omisiunea

instanței de apel de a se pronunța asupra infracțiunii de contrafacere de marcă

și pentru greșita respingere a pretențiilor sale civile în condițiile în care

susține că fapta inculpatei i-a cauzat grave prejudicii.

Recurenta parte civilă a solicitat

casarea hotărârilor pronunțate, condamnarea inculpatei pentru săvârșirea

infracțiunii de contrafacere și admiterea pretențiilor sale civile.

Examinând hotărârea atacată,

respectiv actele și lucrările de la dosar în raport de criticile invocate cât

și din oficiu în limitele impuse de dispozițiile art. 385

9

alin. (3)

C. proc. pen. Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpată și

partea civilă T.P. & G.C. București sunt nefondate.

Cu privire la recursul declarat de

inculpata I.A.G.

Susținerea recurentei inculpate în

sensul că temeiul achitării sale dispusă de instanță este greșit nu poate fi

primită.

Apărarea acesteia potrivit căreia

faptele imputate nu există este infirmată de probele administrate în cauză.

Astfel, în chiar declarațiile sale

inculpata a arătat faptul că achiziționarea produselor A. de la SC O.E.I.E. SRL

a fost determinată printre altele și de împrejurarea că firma respectivă i-a

prezentat cererea de înregistrare a mărcii depusă la O.S.I.M., rezultând astfel

că inculpata a luat cunoștință de faptul că la momentul respectiv marca nu

fusese încă înregistrată.

Chiar dacă potrivit art. 29 din

Legea nr. 84/1998 „înregistrarea mărcii produce efecte cu începere de la data

depozitului național reglementar al mărcii” care este potrivit art. 11 din

aceeași lege data la care a fost depusă cererea de înregistrare a mărcii, nu se

poate susține că fapta imputată, respectiv cea prevăzută de art. 83 alin. (1)

lit. b) din Legea nr. 84/1998 nu există.

Textul art. 29 din Legea nr. 84/1998

se referă la înregistrarea mărcii nu la cererea de înregistrare și, respectiv,

la efectele înregistrării unei mărci, iar în cauză la data la care inculpata a

achiziționat produsele A. de la SC O.E.I.E. SRL înregistrarea mărcii nu se

realizase.

Ca urmare, soluția de achitare a

inculpatei dispusă de instanță în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la

art. 10 lit. d) C. proc. pen. este corectă, în cauză nefiind întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii, lipsind latura subiectivă a acesteia,

respectiv intenția inculpatei în comiterea faptelor.

Pentru aceleași argumente vinovăția

inculpatei nu poate fi reținută nici pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 297 C. pen., lipsind și în acest caz latura subiectivă, nefiind

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, astfel că achitarea dispusă

pusă în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. este corectă

Inculpata a avut cunoștință că

tampoanele marca A. pe care le comercializează alături de alte mărci nu erau o

marcă originală și că exista doar o cerere de înregistrare a acesteia la

OS.I.M., astfel că nu poate fi primită cererea acesteia de achitare în temeiul

art. 10 lit. a)C. proc. pen.

Cât privește critica inculpatei

recurente referitoare la greșita confiscare a produselor marca A. este de

observat că dincolo de lipsa intenției inculpatei în săvârșirea infracțiunii,

care a justificat soluția de achitare a acesteia în temeiul art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., produsele respective își

păstrează atributul de produse interzise a fi fost deținute, supuse deci

confiscării.

Pentru considerentele arătate

recursul declarat de inculpată apare ca neîntemeiat urmând a fi respins ca

atare.

Cu privire la recursul declarat de

partea civilă Înalta Curte apreciază pentru motivele deja arătate cu prilejul

examinării recursului declarat de inculpată, că aceasta nu se face vinovată de

săvârșirea infracțiunii de contrafacere, prevăzută de art. 83 din Legea nr.

84/1998, lipsind sub aspectul subiectiv intenția inculpatei în comiterea

faptei.

În condițiile în care s-a făcut

dovada că tampoanele igienice marca A. au fost achiziționate de inculpată în

considerarea faptului că la O.S.I.M. fusese depusă documentația necesară

înregistrării acestei mărci, în mod corect au apreciat instanțele că în cauză

nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor, sub aspectul

laturii subiective, dispunându-se achitarea inculpatei.

Sub aspectul laturii civile a

procesului penal se arată că partea civilă recurentă, titular al mărcii AL. nu

a suferit vreun prejudiciu, din probele administrate în cauză rezultând că

persoanele care cumpărau produsele A. cunoșteau diferențele calitative și de

preț ale acestor produse față de cele marca AL.

Ca urmare, hotărârile instanțelor de

respingere a pretențiilor civile formulate de către partea civilă T.P. &

G.C. apar ca fiind corecte, astfel încât critica invocată de recurenta parte

civilă este neîntemeiată.

Pentru argumentele arătate

constatând nefondat recursul declarat de partea civilă Înalta Curte urmează a-l

respinge în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de partea civilă T.P. & G.C. și inculpata I.A.G. împotriva

Deciziei penale nr. 265/A din 14 noiembrie 2008 a Curții de Apel București,

secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta inculpată la plata

sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Obligă recurenta parte civilă la

plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 iunie 2009.