ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5411/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalul București, reclamanta

SC G.C.C. SRL București în contradictoriu cu Municipiul București prin Primarul

General, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 6.048.213,12 RON reprezentând

contravaloarea lucrărilor de construcții executate de reclamantă la școala și nedecontate

de debitoare, precum și contravaloarea lucrărilor suplimentare, costurilor auxiliare

și a penalizărilor, a costurilor rezonabile pentru lipsa autorizațiilor de construire,

a costurilor aferente suspendării lucrărilor la obiectivul de lucru, precum și valoarea

materialelor și utilajelor achitate de reclamantă în vederea realizării lucrărilor

la școala generală și care au rămas în șantier/depozit la dispozițiile debitoarei,

pe calea somației de plată.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că a încheiat un contract de asociere cu SC G.I.T. LLC având

ca obiectiv realizarea lucrărilor de execuție privind obiectivul „reabilitarea infrastructurii

educaționale din București - pachetul 1:11 școli”.

Reclamanta a arătat că

în executarea contractului au intervenit disfuncționalități constând în nedecontarea

lucrărilor efectuate sau decontarea cu întârziere a acestora.

Prin sentința nr. 874

a Tribunalului București, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel București. Astfel, instanța a constatat că cererea vizează

obligații de plată a unui debit mai mare de 500.000 RON, iar competența materială

aparține Curții de Apel București conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004.

Curtea de Apel București

prin sentința nr. 2480 din 10 iunie 2009 a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului București și constatând ivit un conflict negativ

de competentă a dispus sesizarea instanței competente pentru pronunțarea regulatorului

de competență.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea de Apel, a stabilit că sumele solicitate de reclamată, pentru care

se solicită emiterea ordonanței de plată, nu privesc taxe și impozite, contribuții,

datorii vamale, precum și accesorii ale acestora, pentru a fi incidente în cauză

dispozițiile care prevăd stabilirea competenței în funcție de valoarea litigiului,

ci relevant pentru stabilirea competenței este emitentul actului atacat, astfel

încât competența se va stabili în funcție de rangul autorității.

Instanța a stabilit că,

în cazul de față, Primăria Municipiului București este autoritate publică locală

și competența este stabilită expres de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 în favoarea Tribunalului.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență, stabilește

că Tribunalul București, ca instanță de contencios administrativ și fiscal este

competentă să judece pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.

Astfel, este necontestat

că cererea formulată de către societatea comercială are ca temei dispozițiile O.U.G.

nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor

la plată rezultate din contracte comerciale și are ca obiect obligarea autorității

publice contractante - Municipiul București, la plata unor sume restante, din contractul

din 19 iunie 2006 pentru executarea de lucrări numite „Reabilitarea a 11 școli din

București: Pachetul 1”. Mai mult, rezultă că sumele restante, nedecontate de către

autoritatea publică debitoare, reprezintă costuri auxiliare, lucrări suplimentare

solicitate de către beneficiar, penalizări pentru întârziere la plată, costuri aferente

suspendării unor lucrări, etc.

Cu alte cuvinte, în cauză

nu este vorba de un act administrativ fiscal și nici de taxe și impozite, contribuții

la bugetele speciale, datorii vamale, etc., ori de accesorii ale acestora, la care

se referă dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ

nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, pentru ca, la stabilirea

instanței competente material, să fie aplicabil criteriul valoric. Este vorba de

un contract administrativ care, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c), fraza a II-a

din aceeași lege, este asimilat regimului juridic al unui act administrativ tipic.

Astfel fiind, în cauză,

pentru stabilirea instanței competente material este aplicabil criteriul rangului

autorității publice emitente sau care a încheiat actul administrativ tipic sau asimilat,

care se degajă din dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările

și completările ulterioare.

Deci, pentru considerentele

de mai sus, competența de soluționare a cauzei de față aparține Tribunalului, iar

nu Curții de Apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe SC G.C.C. SRL București și Municipiul București

- Primarul General în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios,

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 noiembrie 2009.