ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 185/2012

Asupra conflictului negativ de competență da față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Hotărârea Tribunalului Hunedoara. Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoară, sub nr. 6221/97/2010, reclamanții O.G.A., G.I.I., G.L., P.I. și C.I. au chemat în judecată pe pârâții Curtea de Apel Alba Iulia, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând: - revocarea în totalitate a Deciziei nr. 896/2010 emisă de președintele Curții de Apel Alba Iulia, în sensul înlăturării diminuării cu 25% aplicată în perioada 03 iulie 2010-31 decembrie 2010, în ceea ce privește cuantumul brut al salariilor, inclusiv sporuri, indemnizații sau alte drepturi salariale ale personalului auxiliar de specialitate, personalului conex, funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul Curții de Apel Alba Iulia.

- anularea Deciziei nr. 950 din data de 28 septembrie 2010 a președintelui Curții de Apel Alba Iulia și pe cale de consecință: - obligarea pârâților la plata diferenței dintre drepturile salariale cuvenite și cele încasate efectiv pentru perioada menționată mai sus, respectiv 03 iulie 2010-31 decembrie 2010, drepturi ce vor fi actualizate în funcție de indicele de inflație existent la data punerii efective în executare; - obligarea pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia de a efectua mențiunile corespunzătoare privind înlăturarea diminuării de 25 % în carnetele de muncă; - obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să asigure pârâtului Ministerul Justiției sumele necesare acordării acestor drepturi salariale.

În motivarea acțiunii lor, în esență, reclamanții au arătat că prin decizia nr. 896/2010 dată de Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus ca în perioada 3 iulie 2010 -31 decembrie 2010, cuantumul brut al salariilor, inclusiv sporuri, indemnizații sau alte drepturi salariale ale personalului auxiliar de specialitate, personalului conex, funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul Curții de Apel Alba Iulia să se diminueze cu 25%.

S-a arătat că deși diminuarea are un caracter temporar, prin indicarea unui anumit interval de timp, în realitate, trimiterea generală la dispozițiile Legii nr. 118/2010, invocată în actul contestat, conduce la concluzia aplicării și a prevederilor art. 16 alin. (2) care transformă această restrângere într-una definitivă, cu caracter permanent, întrucât „începând cu data de 01 ianuarie 2011 se vor aplica politici sociale și de personal care să asigure încadrarea în nivelul cheltuielilor bugetare rezultate ca urmare a aplicării măsurilor de reducere a acestora, adoptate în cursul anului 2010, în condițiile." S-a arătat că restrângerea exercițiului dreptului la un salariu decent și-a pierdut - în acest context - caracterul de măsură proporțională și rezonabilă raportat la situația invocată anterior de inițiatorul proiectului de lege - Guvernul României - promovată mai întâi sub forma unei ordonanțe de urgență.

Pârâta Curtea de Apel Alba Iulia a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei competenței materiale a tribunalului Hunedoara în soluționarea cauzei, întrucât potrivit art. 27 din Anexa VI la Legea nr. 330/2009 împotriva măsurilor dispuse prin decizia de diminuare a salariilor se poate face plângere la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București (f 19). Prin sentința nr. 1101 din 29 martie 2011, Tribunalul Hunedoara a admis excepția de necompetență materială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București - secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, în cauză, este contestată Decizia nr. 896 din 2 august 2010 a Președintelui Curții de Apel Alba Iulia care a fost emisă în conformitate cu disp.

Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, potrivit disp. art. 27 alin. (2) din Anexa VI la Legea nr. 330/2010 competența de soluționare a plângerilor împotriva măsurilor dispuse prin deciziile de diminuare a salariilor, aparține Secției contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București. Cererea a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 8 aprilie 2011 sub numărul de dosar nr. 6221/97/2010. 2. Hotărârea Curții de Apel București. La rândul ei Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 6717 din 14 noiembrie 2011 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

În argumentarea soluției sale, Curtea a reținut că prevederile art. 27 alin. (1) din Legea-cadru nr. 330 din 5 noiembrie 2009 se aplică doar în privința personalului auxiliar de specialitate și personalului conex al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, iar nu și persoanelor din cadrul instanțelor sau al parchetelor care au calitatea de funcționari publici. În cauza dedusă judecății reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Tribunalului Hunedoara, astfel încât cererile de chemare în judecată grefate pe raportul de serviciu al acestora sunt de competența instanței de contencios competentă material în funcție de rangul administrativ al autorității publice cu care au încheiat raportul de serviciu.

Constatându-se conflict de competență prin aceiași sentință Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezentul litigiul este Tribunalul Hunedoara, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoară, sub nr. 6221/97/2010, reclamanții O.G.A., G.I.I., G.L., P.I.

și C.I., funcționari în cadrul Tribunalului Hunedoara au chemat în judecată pe pârâții Curtea de Apel Alba Iulia, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând: - revocarea în totalitate a Deciziei nr. 896/2010 emisă de președintele Curții de Apel Alba lulia, în sensul înlăturării diminuării cu 25% aplicată în perioada 03 iulie 2010-31 decembrie 2010, în ceea ce privește cuantumul brut al salariilor, inclusiv sporuri, indemnizații sau alte drepturi salariale ale personalului auxiliar de specialitate, personalului conex, funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul Curții de Apel Alba lulia.

- anularea Deciziei nr. 950 din data de 28 septembrie 2010 a președintelui Curții de Apel Alba lulia și pe cale de consecință: - obligarea pârâților la plata diferenței dintre drepturile salariale cuvenite și cele încasate efectiv pentru perioada menționată mai sus, respectiv 03 iulie 2010-31 decembrie 2010, drepturi ce vor fi actualizate în funcție de indicele de inflație existent la data punerii efective în executare; - obligarea pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia de a efectua mențiunile corespunzătoare privind înlăturarea diminuării de 25% în carnetele de muncă; - obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să asigure pârâtului Ministerul Justiției sumele necesare acordării acestor drepturi salariale.

Potrivit art. 27 alin. (1) din Legea-cadru nr. 330 din 5 noiembrie 2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul auxiliar de specialitate și personalul conex al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei de stabilire a drepturilor salariale, la colegiul de conducere al curții de apel sau, după caz, la colegiul de conducere al parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărei circumscripție își desfășoară activitatea persoana în cauză ori, după caz, al Direcției Naționale Anticorupție, al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție sau al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile. Potrivit art. 27 alin. (2) din Legea-cadru nr. 330 din 5 noiembrie 2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunțate sunt irevocabile. Din conținutul prevederile legale menționate anterior, Înalta Curte reține că acestea se aplică doar în privința personalului auxiliar de specialitate și personalului conex al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, iar nu și persoanelor din cadrul instanțelor sau al parchetelor care au calitatea de funcționari publici.

Or, în cauza dedusă judecății reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Tribunalului Hunedoara, astfel încât cererile de chemare în judecată grefate pe raportul de serviciu al acestora sunt de competența instanței de contencios competentă material în funcție de rangul administrativ al autorității publice cu care au încheiat raportul de serviciu, în temeiul art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici . Potrivit acestor dispoziții cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.

Or, ținând cont de faptul că prevederile Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nu instituie în mod expres o derogare de la normele de drept comun privind competența materială de soluționare a cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public și ținând cont de faptul că prevederile art. 27 alin. (2) din Legea-cadru nr. 330 din 5 noiembrie 2009 se aplică doar în privința personalului auxiliar de specialitate și personalului conex al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, iar nu și persoanelor din cadrul instanțelor sau al parchetelor care au calitatea de funcționari publici, competența de soluționare a cauzei de față aparține Tribunalului Hunedoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

În consecință, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea tribunalului Hunedoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a litigiului dintre O.G.A., G.I.I., G.L., P.I., C.I., Curtea de Apel Alba Iulia, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2012.