ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2048/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 913 din 8

februarie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a respins cererea de repunere în termenul de depunere a

documentelor necesare constatării și emiterii Certificatului de Luptător pentru

Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 ca neîntemeiată; a admis excepția

inadmisibilității acțiunii și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de

reclamantul I.F.V., prin mandatar I.E., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul

României, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din

Decembrie 1989 și Comisia Parlamentară pentru Problemele Revoluționarilor din

Decembrie 1989.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamantul I.F.V., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Înainte de a analiza motivele de

recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând data la care a fost formulat

recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 301

C. proc. civ. și de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind

contenciosul administrativ.

Potrivit art. 301 C. proc. civ.

„Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu

dispune altfel”.

De asemenea, conform art. 20 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 „Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată

cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare”.

Din analiza actelor și lucrărilor

dosarului rezultă fără putință de tăgadă că sentința atacată a fost comunicată

la data de 14 iunie 2011, iar recursul a fost înregistrat la data de 1 iulie

2011, depășindu-se, așadar, termenul legal de 15 zile prevăzut de textele

legale sus citate.

Conform dispozițiilor art. 103 alin.

(1) C. proc. civ.: „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea

oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de

cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată

printr-o împrejurare mai presus de voința ei”.

Cum în cauză recurentul nu a dovedit

că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac printr-o

împrejurare mai presus de voința sa, se va constata că recursul este tardiv

formulat și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca

atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de I.F.V.

împotriva Sentinței civile nr. 913 din 8 februarie 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv

formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 aprilie 2012.