ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5576/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5576/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 667 din 04

iunie 2007, Tribunalul Teleorman, secția civilă, a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive invocată de pârâta A.V.A.S. și a admis contestația formulată de

reclamanții N.I., B.V.N., P.B. și P.A.G., moștenitor al defunctului P.R., în contradictoriu

cu pârâtele SC M. SA, A.V.A.S., SC M.U.G. SRL și SC G. SRL, împotriva deciziei din

25 octombrie 2005 emisă de SC M. SA, iar în consecință:

A

obligat pe pârâte să restituie reclamanților suprafața de 10.600 m.p., identificată

în schița anexă a raportului de expertiză întocmit de D.D. prin punctele C.E.F.G.H.D.,

și imobilele identificate de expert H.V.I. în schița anexă la suplimentul raportului

de expertiză prin culoarea portocalie, constând în: magazie, magazie piese schimb,

laborator, vestiar, atelier mecanic, revizie P.S.I., garaje, clădiri anexe.

A constatat că dreptul de proprietate al

reclamanților este în cota pentru moștenitorii defuncților N.M. și V. și pentru

moștenitorii defuncților P.S. și I.

În

motivarea acestei soluții, tribunalul a reținut următoarele:

Defunctul P.G. a cumpărat în anul 1932

o suprafață de teren de 730 m.p., situată în comuna M., județul Teleorman.

Moștenitoarea defunctului P.G., V.N., decedată,

este mama reclamanților N.I. și B.V.N.

M.N., soțul V.N., în prezent decedați,

a cumpărat de la I.M.M., în anul 1944, o suprafață de 1.650 m.p., situată în comuna

M., județul Teleorman, iar în anul 1946 a mai cumpărat tot de la I.M.M. o suprafață

de 1.650 m.p. și o casă din pământ bătut.

I. P., căsătorită cu S.P., decedați, sunt

autorii reclamanților P.B. și P.R., decedat la 08 august 2006, a cărui succesiune

a fost acceptată de reclamantul P.A.G., în calitate de fiu.

Familia N., așa cum a rezultat din adresa

din 27 august 1947 emisă de S.M., a deținut o moară comercială, o moară țărănească,

un atelier de fabricat pâine, magazii și silozuri de cereale, atelier mecanic de

tinichigerie, atelier de tâmplărie, atelier de rifluit tăvălugi de morărit, uzina

electrică, utilaje de morărit și brutărie.

Anterior, în anii 1942 și 1943, urmare

unor creanțe datorate S.A.R. B.F. între V.N. și S.P. au întocmit acte cesiune, S.P.

preluând terenul de 3.700 m.p. și moara țărănească.

Aceste bunuri au fost preluate prin

procesele-verbale din 11 iunie 1948 și din 22 iunie 1948, de Ministerul Industriei.

Prin contractul de vânzare-cumpărare acțiuni

din 19 martie 1996, F.P.S., a cărui succesoare legală este A.V.A.S., a vândut Asociației

salariaților Mopan 74.759 acțiuni nominative reprezentând 70% din capitalul social

al pârâtei SC M. SA, contract ce a fost anulat conform adresei din 06 noiembrie

2006 a SC M. SA, astfel că în prezent A.V.A.S. deține 70% din capitalul acestei

societăți.

Potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001,

republicată, imobilele terenuri și construcții preluate in mod abuziv, indiferent

de destinație, care sunt deținute la data intrării in vigoare a prezentei legi,

de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială

la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau

locale

este acționar sau asociat majoritar, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în

natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere

ale unității deținătoare.

Astfel, excepția lipsei calității procesuale

pasive invocată de pârâta A.V.A.S. este nefondată și va fi respinsă, deoarece deține

un număr de 70% acțiuni la SC M. SA, deținătoarea imobilelor solicitate de reclamanți

și pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă.

Prin expertiza topo efectuată de expert

D.D. s-a identificat suprafața de 10.600 m.p., delimitată în schița anexă, suprafața

totală deținută de pârâta SC M. SA fiind de 11.098,65 m.p.

De asemenea, prin expertiza în specialitatea

construcții efectuată de expert H.V.I. și suplimentul raportului de expertiză au

fost identificate construcțiile ce au aparținut autorilor reclamanților, identificate

în schița anexă la suplimentul raportului de expertiză prin culoare portocalie și

numerotare.

Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, republicată, în cazul în care restituirea este cerută de mai multe

persoane îndreptățite coproprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate

se constată sau se stabilește în cote părți ideale, potrivit dreptului comun.

Drept urmare, luând act de înțelegerea

moștenitorilor celor două familii N. și P., în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, instanța va stabili dreptul de proprietate al acestora în cote pentru

fiecare familie, urmând a obliga pe pârâte să le restituie reclamanților suprafața

de 10.600 m.p. și construcțiile ce au aparținut autorilor lor, identificate prin

expertiză.

Împotriva sentinței Tribunalului au declarat

apel, în termen legal, reclamanții și pârâtele A.V.A.S. și SC M.U. SRL.

Prin decizia civilă din 30 iunie 2011,

Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, a respins apelul reclamanților și a admis apelurile pârâtelor, dispunând

schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul că:

A admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtei A.V.A.S. și a respins ca atare contestația formulată împotriva

acestei pârâte.

A admis în parte contestația reclamanților.

A constatat că reclamanții au dreptul la

măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri, care se vor stabili

de C.C.S.D. conform dispozițiilor Legii nr. 247/2005, Titlul VII.

A respins, ca nefondată, contestația în

ceea ce privește utilajele industriale aferente celor două mori naționalizate.

A admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtei SC G. SRL și a respins ca atare contestația formulată împotriva

acestei pârâte.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel,

a reținut următoarele:

Atât din actele de la fond, cât și din

actele din apel rezultă că A.V.A.S. nu este deținătoarea imobilelor solicitate a

fi restituite în natură și nici nu este cea care are capital majoritar la societatea

notificată.

Ca atare, fără a se mai cerceta și alte

susțineri din apelul pârâtei A.V.A.S., urmează a se constata că în mod greșit instanța

de fond a apreciat că această pârâtă are calitate procesuală pasivă.

Excepția lipsei calității procesuale pasive

se va admite și pentru pârâta SC G. SRL, care a fost introdusă în cauză greșit.

De altfel, greșeala pleacă de la eronata

interpretare făcută de prima instanță, care deși avea de soluționat o contestație

împotriva unei decizii emise de SC M. SA, pe parcursul procesului, din oficiu, considerând

că aceasta s-a divizat, a introdus în cauză A.V.A.S., SC M.U.G. SRL și SC G.

SRL, însă aceste dispoziții nu mai pot fi înlăturate în apel, fără precizări exprese

din partea părților introduse în cauză din oficiu.

Având în vedere probele administrate la

fond, dar și în apel, mai ales expertizele făcute de B.N. și H.V.I., cât și răspunsul

la obiecțiuni, se reține că imobilele respective au aparținut autorilor apelanților-reclamanți.

După naționalizare s-au edificat construcții

noi, iar terenul respectiv este afectat de utilități (expertiza H.V.I.).

În

atare situație, conform probelor, ținând seama chiar de precizarea

apelanților-reclamanți că solicită restituirea în natură a imobilelor de la data

notificării, de faptul că dosarul s-a soluționat la 4 iunie 2007, când Legea

nr. 10/2001 fusese modificată prin Legea nr. 247/2005, se reține că nu se mai pot

restitui în natură imobilele.

Sub acest aspect, apelul reclamanților,

prin care s-a solicitat restituirea în natură a bunurilor, va fi respins (art. 20

și 21 din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005).

Apelurile pârâtelor A.V.A.S. și SC

M.U.G. SRL (care arată că nu mai pot fi restituite în natură imobilele și confirmat

de probe -expertizele din apel) vor fi însă admise și se va schimba în tot sentința

apelată, în sensul că se va admite excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtelor A.V.A.S.

și SC G. SRL și se va respinge contestația formulată împotriva acestor pârâte, pentru

lipsa calității procesuale pasive. Totodată, se va admite în parte contestația și

se va constata că reclamanții, conform Legii nr. 247/2005, au dreptul la măsuri

reparatorii, sens în care se va propune acordarea acestora de către Comisia Centrală,

în conformitate cu Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Referitor la utilaje (contravaloarea acestora

solicitată), se va respinge, ca nefondată, contestația întrucât nu s-a făcut dovada

că acestea au existat și mai ales care este valoarea lor (art. 1169 C. civ.), mai

ales că în expertiza din apel se arată că vechile construcții sunt într-o stare

foarte avansată de degradare și nu mai au practic nicio valoare.

Decizia Curții de Apel a fost atacată cu

recurs, în termen legal, de către reclamanți.

I.

Recurenții-reclamanți N.I. și N.B.V.

au invocat următoarele motive:

recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

Curtea de Apel, a încălcat dispozițiile

art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin aceea că nu a arătat explicit în considerentele

hotărârii care sunt argumentele în susținerea soluției date, obligație esențială,

de natură a înlătura arbitrariul și care face posibilă exercitarea controlului judecătoresc.

Astfel, instanța de apel, nu a amintit

nimic de motivele de apel invocate de reclamanți și de probele administrate, trecând

sub tăcere motivele pentru care nu a luat în seamă susținerile apelanților-reclamanți

și actele prezentate în dovedirea pretențiilor, precum și motivele pentru care a

înlăturat tară nicio explicație probatoriile efectuate din dispoziția sa.

Curtea de Apel a dat o hotărâre cu aplicarea greșită a Legii nr. 10/2001 și a normelor

metodologice de aplicare unitară aprobate prin H.G. nr. 250/2007 și a făcut o greșită

interpretare a actelor juridice deduse judecății.

2.1. Curtea de Apel, a făcut o greșită

aplicare a dispozițiilor art. 1, art. 7 și art. 9 din Legea nr. 10/2001 atunci când

a admis apelul pârâtei SC M.U.G. SRL și a înlăturat măsura fondului de restituire

în natură a terenului și a clădirilor preluate abuziv, nedemolate.

Astfel, nu a ținut seama de faptul că restituirea

în natură era obligatorie și că textul art. 9 din Legea nr. 10/2001 statuează în

mod imperativ că „Imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se

află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii

de restituire și libere de orice sarcini".

Principiul prevalentei restituirii în natură

rezultă din cuprinsul dispozițiilor art. 1, art. 7 și art. 9 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, sens în care este și jurisprudența Î.C.C.J.

Constatând că reclamanții au dreptul doar

la măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor pentru terenul și

pentru clădirile preluate abuziv nedemolate, curtea de apel a făcut și o greșită

aplicare a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Față de acest text de lege, raportat și

la prevederile art. 10 alin. (2) și (10), coroborate cu cele ale art. ll alin.

(8) și art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la data introducerii

acțiunii, instanța de apel trebuia să mențină soluția fondului de restituire în

natură a clădirilor și terenului identificate prin expertiză și doar pentru cele

două mori demolate trebuia să decidă modalitatea de despăgubire prin echivalent,

respectiv compensare cu un alt imobil și anume cu moara construită fără autorizație

pe vechile fundații.

În speță, deși a administrat probe care

identificau și confirmau existența unei mori ce fusese edificată fără acte legale

exact pe vechiul amplasament al morilor demolate, deși a dispus efectuarea unor

expertize privind valoarea clădirilor și utilajelor preluate abuziv, precum și valoarea

clădirilor și utilajelor actuale, deși din concluziile expertizelor se putea ușor

constata că se putea face restituirea bunurilor încă existente în natură și o compensație

între bunurile ce nu mai existau în natură și bunurile existente la momentul judecății,

instanța de apel, a preferat să înfrângă dispoziții legale imperative ale Legii

nr. 10/2001 și a transferat răspunderea către Comisia Centrală, în pofida faptului

că prin numeroase decizii C.E.DO., statul român a fost condamnat pentru această

modalitate de rezolvare a unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate.

2.2. în mod nelegal, instanța de apel,

a respins contestația în ceea ce privește utilajele, pe motiv că nu s-a făcut dovada

că acestea au existat și mai ales care este valoarea lor.

Din adresa emisă la data de 27

octombrie 1947 de către S.M. reieșea cu certitudine că autorii reclamanților N.

și P. au deținut în orașul T.M. o moară comercială, o moară țărănească, un atelier

de fabricat pâine, magazii și silozuri de cereale, atelier mecanic, atelier de tâmplărie,

atelier de rifluit tăvălugi de morărit, uzină electrică, utilaje de morărit și brutărie,

iar din procesele-verbale din 11 iunie 1948  și nr. 1 din 22 iunie 1948 reieșea

că bunurile respective au fost preluate de Ministerul Industriei.

Instanța de apel a pierdut din vedere și

raportul de expertiză tehnică prin care, pe baza înscrisului emis de S.M. întocmit

de Biroul tehnic G. la data de 27 octombrie 1947, s-a stabilit cu certitudine valoarea

utilajelor la momentul naționalizării.

Prin urmare, baza proceselor-verbale de

preluare abuzivă și a adresei emise la data de 27 octombrie 1947 de către S.M.,

instanța de apel trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 24 din Legea nr.

10/2001 și să constate că reclamanții au dreptul și la valoarea utilajelor preluate

abuziv odată cu imobilele.

2.3. Curtea de Apel, a admis în mod eronat

apelul A.V.A.S. și excepția lipsei calității procesuale pasive, cu nesocotirea prevederilor

art. 27 din Legea nr. 10/2001 (înainte de modificarea survenită prin Legea nr. 247/2005).

Potrivit art. 27 din Legea nr. 10/2001,

în redactarea inițială, pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate

în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor

legale, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent,

constând în bunuri ori servicii, acțiuni la societăți comerciale tranzacționale

pe piața de capital sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul

de privatizare, corespunzătoare valorii imobilelor solicitate, ipoteza în care,

potrivit alin. (2) al aceluiași art., A.V.A.S. are calitate procesuală pasivă.

Instanța de apel, a ignorat că, în condițiile

în care SC M. SA a fost lichidată și nu mai există ca entitate juridică, iar SC

M.U.G. SRL nu este entitatea îndreptățită să emită decizia de soluționare a cererii

de restituire, admițând excepția lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S. -

care a înstrăinat toate bunurile revendicate către SC G. SRL, care la rândul ei

le-a mai înstrăinat o dată și a fost scoasă din cauză tot pe excepția lipsei calității

procesuale pasive -, reclamanții nu mai au cu cine să se judece și de la cine să

obțină bunurile în natură și plata despăgubirilor prin echivalent.

Prin admiterea apelului A.V.A.S., instanța

de apel a încălcat dispozițiile Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001,

aprobate prin H.G. nr. 250/2007, care definesc „unitatea deținătoare" ca fiind

entitatea cu personalitate juridică care exercită în numele statului dreptul de

proprietate publică sau privată cu privire la bunul revendicat.

A.V.A.S. nu trebuia scoasă din cauză, ci

obligată la plata directă a despăgubirilor, în condițiile în care a permis ca SC

M. SA să încalce flagrant dispozițiilor Legii nr. 10/20001 atunci când a înstrăinat

din patrimoniul său toate bunurilor preluate abuziv și revendicate, actele juridice

de înstrăinare fiind lovite de nulitate absolută potrivit art. 21 alin. (5) din

legea menționată.

II.

Recurenții-reclamanți P.E., C.A.D. (fostă

P.) și P.A.

au invocat următoarele

motive:

dată în apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau care au determinat convingerea

instanței privind soluția dată în cauză, în sensul respingerii cererii de restituire

în natură a imobilului preluat în mod abuziv în 1948.

Instanța de apel, a făcut o simplă expunere

privind obiectul contestației, a calității reclamanților de persoane îndreptățite,

a temeiului de drept pe care se sprijină hotărârea instanței de fond, urmată apoi

de descrierea motivelor de apel, reținând doar problema lipsei calității procesuale

a apelantei A.V.A.S. și a SC G. SRL, fără a analiza și motivele apelantei SC

M.U.G. SRL.

Astfel, instanța de apel, a admis în parte

contestația reclamanților, propunând acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent

sub forma despăgubirilor de către Comisia Centrală, în conformitate cu Titlul VII

din Legea nr. 247/2005, fără a motiva în fapt și în drept soluția dată.

De asemenea, hotărârea recurată nu cuprinde

motivele de fapt și de drept pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Instanța de apel, a pronunțat hotărârea

fără a examina mijloacele de probă existente în dosar, respingând ca nefondat capătul

de cerere privind acordarea de despăgubiri pentru utilajele existente la data preluării

abuzive, pe motiv că nu s-a făcut dovada existenței utilajelor și mai ales a valorii

acestora, potrivit art. 1169 C. civ.

Or, reclamanții au depus încă de la fond

acte doveditoare privind utilajele existente în cele două mori, la momentul preluării

abuzive.

Astfel, din documentul intitulat S.M. Birou

tehnic, datat cu 27 octombrie 1947, reiese clar existența utilajelor, precum și

valoarea acestora, iar expertiza efectuată în cauză stabilește valoarea utilajelor

pe baza documentelor aflate la dosarul cauzei.

recurată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Instanța de fond a dispus corect restituirea

terenului în suprafață de 10.600 m.p., ca teren liber, precum și imobilele construcții

nedemolate și identificate prin expertiză, însă a omis să se pronunțe asupra modalității

de restituire privind moara țărănească și moara comercială, fabrica de pâine, silozul

și atelierul auto.

Instanța de apel, însă, s-a rezumat a soluționa

excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a A.V.A.S. și SC G. SRL, iar

cu privire la motivele de apel privind fondul cauzei a adoptat o soluție nemotivată,

respectiv a admis în parte contestația și a dispus măsuri reparatorii prin echivalent

atât cu privire la teren, cât și cu privire la imobilele construcții.

Pe de o parte, această soluție nu este

motivată, iar, pe de altă parte, este dată cu încălcarea dispozițiilor art. 1,

art. 9 și art. 10 din Legea nr. 10/2001, care permiteau restituirea în natură a

terenului liber de 10.600 m.p. și a construcțiilor preluate abuziv și nedemolate.

În privința celor două mori demolate parțial

și reconstruite, instanța trebuia să acorde măsuri reparatorii prin echivalent,

în principal sub forma compensării cu construcțiile noi, edificate pe fundalul celor

vechi, iar, în subsidiar, sub forma despăgubirilor.

Având în vedere că SC M. SA se află în

procedura de insolvență și nu își mai desfășoară activitatea de morărit, că nu mai

folosește cele două mori edificate pe structura celor preluate abuziv, că acestea

sunt închiriate SC G. SRL și că valoarea clădirilor la momentul preluării abuzive

cu utilajele existente la acea dată echivalează cel puțin cu valoarea noilor construcții,

în aplicarea art. 10 pct. 10 din Legea nr. 10/2001 este posibilă acordarea de măsuri

reparatorii prin compensare chiar cu clădirile construite pe amplasamentul celor

vechi. în măsura în care se va aprecia că această modalitate nu poate fi reținută,

se impune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor.

Ambele recursuri sunt fondate și vor fi

admise în raport de motivul comun prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., potrivit

celor ce se vor arăta în continuare.

Fundamentul motivului de nelegalitate prevăzut

de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. rezidă în nerespectarea dispozițiilor art. 261

alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea judecătorească trebuie

să cuprindă „motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței,

cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

În accepțiunea art. 261 pct. 5 C.

proc. civ., motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, precisă, să nu se rezume

la o înșiruire de fapte, ci să se refere la probele administrate în cauză și să

fie în concordantă cu acestea, să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile

formulate de părți, să conducă în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv.

Numai o astfel de motivare constituie pentru părți o garanție împotriva arbitrariului

judecătorilor, iar pentru instanțele superioare un element necesar în exercitarea

controlului declanșat prin căile de atac.

De aceea, nu numai lipsa oricărui argument

al instanței care să susțină soluția din dispozitiv echivalează cu nemotivarea hotărârii

în sensul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., dar și motivarea superficială are aceeași

semnificație, atrăgând deopotrivă incidența art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

În speță, este de observat că în considerentele

hotărârii recurate se regăsesc doar aprecieri generice cu privire la aspectele contestate

prin apelurile exercitate în cauză, care nu fundamentează soluția din dispozitiv.

Astfel, relativ la calitatea procesuală

pasivă în cauză, Curtea de Apel, a reținut că pârâta A.V.A.S. nu are calitate procesuală

pasivă, nefiind deținătoarea imobilelor solicitate și nici cea care are capital

majoritar la societatea notificată și că nici pârâta SC G. nu are calitate procesuală

pasivă, fiind introdusă greșit în cauză pe parcursul procesului. Limitându-se la

aceste simple afirmații, fără a stabili, pe baza analizei probelor administrate,

situația deținerii imobilul litigios la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001,

dar și în prezent, raportat la apărarea din apelul pârâtei SC M.U.G. SRL, care a

susținut că ea este proprietara actuală a bunului litigios, în urma dobândirii acestuia

prin aportul asociaților la capitalul social, Curtea de Apel, a lăsat practic nedezlegată

problema calității procesuale pasive în cauză, ridicată prin motivele de apel formulate

de pârâta A.V.A.S.

În ce privește forma de reparație acordată

în primă instanță reclamanților pentru imobilul litigios - teren și construcții,

contestată în apelul pârâtei SC M.U.G. SRL, Curtea de Apel, a reținut că reclamanții

nu sunt îndreptățiți la restituire în natură, ci prin echivalent, pentru că după

naționalizare s-au edificat construcții noi, iar terenul este afectat de utilități.

O atare motivare are un caracter pur formal, în condițiile în care instanța nu a

indicat, în concret, cu

trimitere

la probele administrate, care sunt utilitățile care ar greva terenul litigios și

în ce proporție, respectiv care este situația construcțiilor preluate abuziv - dacă

mai există sau au fost demolate, lăsând practic necercetate criticile din apelul

pârâtei SC U.G. SRL.

Tot formal a fost rezolvat și apelul reclamanților

vizând omisiunea primei instanțe de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent

pentru cele două mori preluate abuziv, demolate ulterior, și pentru utilajele pretins

preluate odată cu acestea. Astfel, Curtea de Apel, nu a analizat deloc criticile

referitoare măsurile reparatorii în echivalent solicitate pentru cele două mori

demolate după preluare, în considerentele hotărârii recurate nefiind făcută nicio

apreciere pe acest aspect. în ce privește problema măsurilor reparatorii pentru

utilajele celor două mori preluate abuziv, motivarea Curții de Apel, are un caracter

pur formal, cât timp argumentul reținut, acela că cererea de despăgubiri pentru

utilaje este nefondată, întrucât nu s-a făcut dovada că utilajele au existat și

mai ales care este valoarea lor, nu se întemeiază pe o verificare a condițiilor

prevăzute de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 pentru acordarea măsurilor reparatorii

pentru utilaje, raportat la probele administrate în cauză.

Rezultă că, instanța de apel nu a făcut

o analiză propriu-zisă a criticilor din cererile de apel deduse judecății, ceea

ce implica un răspuns la fiecare dintre criticile formulate, cu trimitere la probele

administrate și la dispozițiile legale considerate incidente.

Motivele de fapt și de drept la care se

referă art. 261 pct. 5 C. proc. civ. sunt elementele silogismului judiciar, premisele

de fapt și de drept care au condus instanța la soluția litigiului cuprinsă în dispozitiv,

astfel că instanța de apel, având de verificat, în limitele cererii de apel, stabilirea

situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, trebuia să răspundă

în considerentele hotărârii pronunțate, în fapt și în drept, la toate motivele de

apel.

Neprocedând în acest mod și rezumându-se

la aserțiuni generale privind legalitatea și temeinicia soluției primei instanțe,

curtea de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 261 pct.

5 C. proc. civ., ceea ce face operant în speță cazul de modificare prevăzut de

art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Cum o astfel de hotărâre face practic imposibilă

analiza, în cadrul recursului, a legalității soluției pe fond, nemotivarea hotărârii

echivalând în fapt cu o necercetare a fondului pricinii, ceea ce impune soluția

casării cu trimitere, criticile vizând încălcarea și aplicarea greșită a legii în

ce privește dezlegarea problemei calității procesuale

pasive în cauză și soluționarea pe fond

a contestației deduse judecății nu pot fi analizate, urmând a fi avute în vedere

de instanța de trimitere.

În consecință, apreciind că prin nemotivarea

soluției pronunțate, Curtea de Apel, nu a intrat în cercetarea fondului pricinii,

Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (5) și

art. 314 C. proc. civ. cu referire la art. 304 pct. 7 C. proc. civ., pe temeiul

cărora va admite recursurile reclamanților, va casa decizia recurată și va trimite

cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Cu ocazia rejudecării, instanța de trimitere

va analiza toate criticile din apelurile exercitate de părți, luând în considerare

și apărările formulate de reclamanți pe calea recursului.

Astfel, se va stabili, cu prioritate, cine

are calitate procesuală pasivă în cauză, respectiv care dintre pârâte este entitatea

căreia îi revine, potrivit Legii nr. 10/2001, obligația de a acorda măsuri reparatorii

pentru imobilul litigios, scop în care se va verifica, pe bază de probe, cine deținea

imobilul litigios la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, dar și cine îl

deține în prezent, raportat la apărarea din apelul pârâtei SC M.U.G. SRL, potrivit

căreia ea este proprietara actuală a bunului litigios, în urma dobândirii acestuia

prin aportul asociaților la capitalul social, respectiv al SC M. SA, sens în care

se vor evalua și înscrisurile depuse la dosarul de fond.

După dezlegarea problemei calității procesuale

pasive, prin identificarea pârâtei chemate să răspundă în raportul juridic dedus

judecății, instanța de trimitere va aprecia asupra formei de reparație cuvenită

reclamanților pentru terenul și construcțiile preluate abuziv și asupra dreptului

reclamanților la măsuri reparatorii pentru utilaje, prin raportare la condițiile

prevăzute de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamanții

N.I., N.B.V., P.E., C.A.D. și P.A.G. împotriva deciziei nr. 655A din 30 iunie 2011

a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie.

Casează decizia recurată și trimite cauza

spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi/21

septembrie 2012.