ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3633/2012

SECȚlA A II-A CIVILĂ Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 8387 din 9 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta SC A. & G.I.E. SRL, împotriva pârâtei SC B.T.P. SRL și în consecință: S-a dispus rezilierea contractului nr. PP din 19 mai 2008 încheiat între reclamantă și pârâtă. A fost obligată pârâta să ridice bunurile livrate reclamantei în baza contractului sus menționat, aflate la sediul acesteia, după cum urmează: hidro izolație 252 m.p., mozaic vitroceramic - 252 m.p., adeziv și rost - 252 m.p., canal preaplin cu grătar - 50 ml., 1 buc.

filtru diametru 550 - 1 bucată, grătar preaplin 30 ml., duză aspirație - 1 bucată, conductă pereți - 3 bucăți, regulator nivel - 1 bucată, scară inox - 1 bucată, sistem de aspirare pentru piscină mică - 1 bucată, clorinator CH 20-1 bucată, țevi și fitinguri - 1, clorinator CH 35 - 2 bucăți. S-a respins capătul de cerere având ca obiect constatarea faptului că o parte din bunuri au devenit inutilizabile și solicitarea de exonerare a reclamantei de la plata sumei de 53.628,56 RON. S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâta SC B.T.P. SRL în contradictoriu cu reclamanta SC A. & G.I.E. SRL, având ca obiect obligarea reclamantei la plata sumei de 96.468,65 RON cu titlu de preț. A fost obligată pârâta să-i achite reclamantei suma de 6.675,35 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a apreciat că pârâta în urma rezilierii contractului și pentru repunerea părților în situația anterioară are obligația de a ridica bunurile mai sus menționate de la sediul reclamantei, fiind proprietara acestora. Instanța a respins cererea formulată de reclamantă prin care a solicitat a se constata că o parte din bunurile livrate în baza contractului nr. PP din 9 mai 2008 au devenit inutilizabile și solicitarea de a fi exonerată de la plata acestora, respectiv de la plata sumei de 53.628,56 RON, în condițiile în care nu s-a precizat care dintre aceste bunuri au devenit inutilizabile, bunurile menționate în cuprinsul listei de inventar depusă la dosar neputându-se încadra în întregime în această categorie.

În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de către pârâtă, instanța a respins-o, apreciind că nu s-a făcut dovada faptului că bunurile livrate reclamantei aferente facturii din 25 august 2008, bunuri a căror contravaloare se solicită, sunt proprietatea pârâtei și aceasta este îndreptățită, conform dispozițiilor art. 18 din contractul nr. PP din 9 mai 2008, să le ridice, chiar dacă au fost predate pârâtei, în caz de neplată la termenul stabilit, reclamanta notificând-o de altfel pe pârâtă prin adresa din 19 septembrie 2009 să ridice aceste bunuri care îi aparțin. În baza prevederilor art. 274 C. proc. civ., pârâta a fost obligată să îi achite reclamantei suma de 6.675,35 RON cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu avocațial, fiind în culpă procesuală.

Prin decizia nr. 164 din 27 septembrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC B.T.P. SRL Cluj împotriva sentinței mai sus menționate, pe care a menținut-o în întregime. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Prin contractul de prestări servicii nr. PP din 9 mai 2008 încheiat între reclamanta SC A. & G.I.E. SRL și pârâta SC B.T.P. SRL, părțile și-au asumat o serie de obligații, respectiv reclamanta și-a asumat obligația de a prelua și de a plăti pârâtei produsele livrate și contravaloarea manoperei aferente montării acestora, iar pârâta și-a asumat obligația corelativă de a livra și a monta bunurile, oferind și garanția aferentă bunurilor livrate și montate.

Din actele de la dosar și din expertiza dispusă în cauză rezultă că lucrările efectuate de apelantă nu au fost corespunzătoare calitativ, astfel că intimata a notificat-o că înțelege să sisteze lucrările, cerându-i totodată să-și ridice echipamentele folosite. Conform probelor administrate în cauză, declarațiilor martorilor și expertizei dispuse în cauză, lucrările efectuate de apelantă au fost executate necorespunzător, fiind necesară refacerea lor. Din expertiza efectuată de inginer T.C. a rezultat că o parte din echipamentele montate puteau fi utilizate pentru efectuarea lucrărilor, dar cu condiția în care ar fi fost demontate fără a fi deteriorate (fapt ce nu s-a realizat); datorită deteriorării lor, este imposibil de a mai putea fi utilizate la nivelul cerut de beneficiar.

Instanța de apel a reținut, de asemenea, că împotriva raportului de expertiză apelanta nu a formulat obiecțiuni, astfel că motivul de apel referitor la concluziile acesteia este neîntemeiat. A mai reținut că din probele efectuate în cauză rezultă că apelanta nu și-a executat în mod culpabil obligațiile asumate, astfel că în mod legal instanța de fond a reținut incidente prevederile art. 1020 - 1201 C. civ. și a dispus rezilierea contractului încheiat între părți. În fine, instanța de apel a apreciat că în mod corect prima instanță a reținut că pârâta - apelantă nu și-a executat corespunzător propriile obligații la care s-a angajat, acesta fiind motivul rezoluțiunii în baza art. 1020 și 1021 C. civ., iar modul în care apelanta a înțeles să-și îndeplinească obligațiile asumate prin contract a generat și atitudinea ulterioară a intimatei.

Împotriva deciziei Curții de Apel a declarat recurs pârâta SC B.T.P. SRL Cluj, întemeindu-se pe dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. civ. și solicitând admiterea acestuia și în principal, casarea deciziei civile nr. 164/2011 și trimiterea cauzei spre rejudecarea pe fond a apelului său, iar în subsidiar, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii ca netemeinice și nelegale a cererii introductive de instanță, completată, precum și modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii sale reconvenționale.

În motivarea recursului său, reiterând identic criticile exprimate în apel recurenta - pârâtă susține în esență următoarele: Hotărârea instanței de fond este vădit netemeinică, întrucât a reținut o stare de fapt contrară realității, apreciind eronat că reclamanta - intimată și-a îndeplinit propriile obligații asumate contractual, în timp ce, în ce o privește pe ea, instanța a considerat că nu și-a îndeplinit obligațiile sau le-a îndeplinit necorespunzător, cu atât mai mult cu cât a reținut corect că în cauză ne aflăm în prezența unui contract mixt. Expertiza judiciară ordonată în cauză nu a lămurit niciunul din aspectele de fapt pentru lămurirea cărora a fost dispusă, iar în ce privește proba testimonială, martorii audiați nu aveau cunoștințe de specialitate pentru a face aprecieri obiective cu privire la calitatea lucrărilor prestate.

Hotărârea atacată este și nelegală, deoarece dă o greșită dezlegare a pricinii prin prisma aplicării prevederilor art. 1020 și 1021, a acestor prevederi legale raportate la prevederile art. 1079 C. civ. și art. 43 C. com. și a principiului executării cu bună - credință a obligațiilor contractuale, stabilind în concret posibilitatea reclamantei de a obține avantaje pe plan procesual. În ce privește cererea reconvențională, recurenta - pârâtă menționează doar că își menține motivele invocate în fața primei instanțe și că solicită analizarea temeiniciei și legalității hotărârii atacate și prin prisma acestora. Recursul nu este fondat.

Din examinarea susținerilor recurentei - pârâte în raport de actele dosarului, de dispozițiile legale incidente speței și de hotărârile judecătorești pronunțate în cauză, se constată următoarele: Alegațiile recurentei vizând netemeinicia soluției pronunțate în cauză de către instanța de fond și menținute în apel nu pot fi supuse analizei instanței de recurs, întrucât dispozițiile art. 304 C. proc. civ. sunt stricte și imperative sub acest aspect, în sensul că în recurs se examinează doar criticile de nelegalitate îndreptate împotriva hotărârilor atacate. Pe de altă parte, se observă că recurenta nu formulează critici propriu-zise, efective, privind decizia pronunțată de Curtea de Apel, ci exprimă mai degrabă nemulțumiri față de soluția pe care instanțele au înțeles s-o adopte în cauză.

Cu toate acestea, se poate constate că, urmare a întregului probatoriu administrat în cauză, incluzând și declarațiile martorilor, cât și expertiza dispusă a fi efectuată în cauză la care pârâta nu a formulat obiecțiuni, a rezultat executarea necorespunzătoare a obligațiilor asumate de către aceasta.

Or, având în vedere că pârâta nu și-a îndeplinit corespunzător propriile obligații asumate contractual și cum contractul părților nu reglementează existența vreunei clauze, care să permită rezoluțiunea contractului în baza vreunui pact comisoriu de grad III sau IV, instanța fiind cea îndreptățită a analiza rezoluțiunea din perspectiva îndeplinirii obligațiilor părților și cum nu s-a putut reține vreo culpă în ce privește îndeplinirea obligațiilor de către reclamantă, instanța în mod corect a dispus rezoluțiunea judiciară, în baza dispozițiilor art. 1020 C. civ., condiția rezolutorie fiind subînțeleasă întotdeauna în contractele sinalagmatice, în cazul în care una din părți nu-și îndeplinește obligațiile sale.

Tot corect s-a stabilit că între părțile aflate în litigiu s-a încheiat un contract mixt de vânzare-cumpărare, respectiv de prestări servicii, iar facturile, s-au emis având în vedere convenția încheiată între cele două părți litigante, la data de 9 mai 2008. Din actele dosarului mai rezultă și că intimata pârâtă i-a notificat recurentei pârâte intenția de a renunța la serviciile sale ca urmare a neregulilor constatate în ce privește calitatea materialelor și a serviciilor, iar referitor la încălcarea principiului executării cu bună-credință a obligațiilor contractuale de către reclamantă, - o astfel de susținere nu se confirmă, atât timp cât nu s-a putut reține vreo culpă în sarcina reclamantei în nerespectarea obligațiilor ei.

În ceea ce privește cererea reconvențională, care a fost respinsă ca nedovedită, se constată că recurenta nu formulează niciun fel de critici asupra modului în care a fost soluționată, rezumându-se numai la a menționa că-și menține apărările formulate în fața instanței de fond. Concluzionând, față de cele mai sus arătate, se reține că nu au fost încălcate dispozițiile legale invocate de recurentă și nici nu au fost aplicate sau interpretate eronat, cu ocazia dezlegării pe fond a pricinii, astfel cum susține, așa încât, având în vedere că recurenta-pârâtă SC B.T.P. SRL Cluj nu a formulat nicio critică întemeiată, care în raport de dispozițiile expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc.

civ. să conducă la modificarea ori casarea deciziei Curții de Apel, aceasta va fi menținută, ca fiind legală și se va respinge recursul pârâtei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC B.T.P. SRL Cluj împotriva deciziei civile nr. 164 din 27 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2012.