ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3633/2012

SECȚlA A II-A CIVILĂ

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința comercială nr. 8387 din 9 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul

Comercial Cluj

s-a admis

în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta SC A. & G.I.E. SRL,

împotriva pârâtei SC B.T.P. SRL și în consecință:

S-a dispus rezilierea contractului nr.

PP din 19 mai 2008 încheiat între reclamantă și pârâtă.

A fost obligată pârâta să ridice

bunurile livrate reclamantei în baza contractului sus menționat, aflate la

sediul acesteia, după cum urmează: hidro izolație 252 m.p., mozaic vitroceramic

- 252 m.p., adeziv și rost - 252 m.p., canal preaplin cu grătar - 50 ml., 1

buc. filtru diametru 550 - 1 bucată, grătar preaplin 30 ml., duză aspirație - 1

bucată, conductă pereți - 3 bucăți, regulator nivel - 1 bucată, scară inox - 1

bucată, sistem de aspirare pentru piscină mică - 1 bucată, clorinator CH 20-1

bucată, țevi și fitinguri - 1, clorinator CH 35 - 2 bucăți.

S-a respins capătul de cerere având ca

obiect constatarea faptului că o parte din bunuri au devenit inutilizabile și

solicitarea de exonerare a reclamantei de la plata sumei de 53.628,56 RON.

S-a respins cererea reconvențională formulată

de pârâta SC B.T.P. SRL în contradictoriu cu reclamanta SC A. & G.I.E. SRL,

având ca obiect obligarea reclamantei la plata sumei de 96.468,65 RON cu titlu de

preț.

A fost obligată pârâta să-i achite reclamantei

suma de 6.675,35 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța

a apreciat că pârâta în urma rezilierii contractului și pentru repunerea părților

în situația anterioară are obligația de a ridica bunurile mai sus menționate de

la sediul reclamantei, fiind proprietara acestora.

Instanța a respins cererea formulată de

reclamantă prin care a solicitat a se constata că o parte din bunurile livrate în

baza contractului nr. PP din 9 mai 2008 au devenit inutilizabile și solicitarea

de a fi exonerată de la plata acestora, respectiv de la plata sumei de 53.628,56

RON, în condițiile în care nu s-a precizat care dintre aceste bunuri au devenit

inutilizabile, bunurile menționate în cuprinsul listei de inventar depusă la dosar

neputându-se încadra în întregime în această categorie.

În ceea ce privește cererea reconvențională

formulată de către pârâtă, instanța a respins-o, apreciind că nu s-a făcut dovada

faptului că bunurile livrate reclamantei aferente facturii din 25 august 2008, bunuri

a căror contravaloare se solicită, sunt proprietatea pârâtei și aceasta este îndreptățită,

conform dispozițiilor art. 18 din contractul nr. PP din 9 mai 2008, să le ridice,

chiar dacă au fost predate pârâtei, în caz de neplată la termenul stabilit, reclamanta

notificând-o de altfel pe pârâtă prin adresa din 19 septembrie 2009 să ridice aceste

bunuri care îi aparțin.

În baza prevederilor art. 274 C. proc.

civ., pârâta a fost obligată să îi achite reclamantei suma de 6.675,35 RON cheltuieli

de judecată reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu avocațial, fiind

în culpă procesuală.

Prin decizia nr. 164 din 27 septembrie

2011, Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat

apelul declarat de pârâta SC B.T.P. SRL Cluj împotriva sentinței mai sus menționate,

pe care a menținut-o în întregime.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel

a reținut următoarele:

Prin contractul de prestări servicii

nr. PP din 9 mai 2008 încheiat între reclamanta SC A. & G.I.E. SRL și pârâta

SC B.T.P. SRL, părțile și-au asumat o serie de obligații, respectiv reclamanta și-a

asumat obligația de a prelua și de a plăti pârâtei produsele livrate și contravaloarea

manoperei aferente montării acestora, iar pârâta și-a asumat obligația corelativă

de a livra și a monta bunurile, oferind și garanția aferentă bunurilor livrate și

montate.

Din actele de la dosar și din expertiza

dispusă în cauză rezultă că lucrările efectuate de apelantă nu au fost corespunzătoare

calitativ, astfel că intimata a notificat-o că înțelege să sisteze lucrările, cerându-i

totodată să-și ridice echipamentele folosite.

Conform probelor administrate în cauză,

declarațiilor martorilor și expertizei dispuse în cauză, lucrările efectuate de

apelantă au fost executate necorespunzător, fiind necesară refacerea lor.

Din expertiza efectuată de inginer T.C.

a rezultat că o parte din echipamentele montate puteau fi utilizate pentru efectuarea

lucrărilor, dar cu condiția în care ar fi fost demontate fără a fi deteriorate (fapt

ce nu s-a realizat); datorită deteriorării lor, este imposibil de a mai putea fi

utilizate la nivelul cerut de beneficiar.

Instanța de apel a reținut, de asemenea,

că împotriva raportului de expertiză apelanta nu a formulat obiecțiuni, astfel că

motivul de apel referitor la concluziile acesteia este neîntemeiat.

A mai reținut că din probele efectuate

în cauză rezultă că apelanta nu și-a executat în mod culpabil obligațiile asumate,

astfel că în mod legal instanța de fond a reținut incidente prevederile art. 1020

- 1201 C. civ. și a dispus rezilierea contractului încheiat între părți.

În fine, instanța de apel a apreciat că

în mod corect prima instanță a reținut că pârâta - apelantă nu și-a executat corespunzător

propriile obligații la care s-a angajat, acesta fiind motivul rezoluțiunii în baza

art. 1020 și 1021 C. civ., iar modul în care apelanta a înțeles să-și îndeplinească

obligațiile asumate prin contract a generat și atitudinea ulterioară a intimatei.

Împotriva deciziei Curții de Apel a declarat

recurs pârâta SC B.T.P. SRL Cluj,

întemeindu-se

pe dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. civ. și solicitând admiterea acestuia

și în principal, casarea deciziei civile nr. 164/2011 și trimiterea cauzei spre

rejudecarea pe fond a apelului său, iar în subsidiar, modificarea hotărârii atacate

în sensul respingerii ca netemeinice și nelegale a cererii introductive de instanță,

completată, precum și modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii

sale reconvenționale.

În motivarea recursului său, reiterând

identic criticile exprimate în apel recurenta - pârâtă susține în esență următoarele:

Hotărârea instanței de fond este vădit

netemeinică, întrucât a reținut o stare de fapt contrară realității, apreciind eronat

că reclamanta - intimată și-a îndeplinit propriile obligații asumate contractual,

în timp ce, în ce o privește pe ea, instanța a considerat că nu și-a îndeplinit

obligațiile sau le-a îndeplinit necorespunzător, cu atât mai mult cu cât a reținut

corect că în cauză ne aflăm în prezența unui contract mixt.

Expertiza judiciară ordonată în cauză nu

a lămurit niciunul din aspectele de fapt pentru lămurirea cărora a fost dispusă,

iar în ce privește proba testimonială, martorii audiați nu aveau cunoștințe de specialitate

pentru a face aprecieri obiective cu privire la calitatea lucrărilor prestate.

Hotărârea atacată este și nelegală, deoarece

dă o greșită dezlegare a pricinii prin prisma aplicării prevederilor art. 1020 și

1021, a acestor prevederi legale raportate la prevederile art. 1079 C. civ. și

art. 43 C. com. și a principiului executării cu bună - credință a obligațiilor contractuale,

stabilind în concret posibilitatea reclamantei de a obține avantaje pe plan procesual.

În ce privește cererea reconvențională,

recurenta - pârâtă menționează doar că își menține motivele invocate în fața primei

instanțe și că solicită analizarea temeiniciei și legalității hotărârii atacate

și prin prisma acestora.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea susținerilor recurentei

- pârâte în raport de actele dosarului, de dispozițiile legale incidente speței

și de hotărârile judecătorești pronunțate în cauză, se constată următoarele:

Alegațiile recurentei vizând netemeinicia

soluției pronunțate în cauză de către instanța de fond și menținute în apel nu pot

fi supuse analizei instanței de recurs, întrucât dispozițiile art. 304 C. proc.

civ. sunt stricte și imperative sub acest aspect, în sensul că în recurs se examinează

doar criticile de nelegalitate îndreptate împotriva hotărârilor atacate.

Pe de altă parte, se observă că recurenta

nu formulează critici propriu-zise, efective, privind decizia pronunțată de Curtea

de Apel, ci exprimă mai degrabă nemulțumiri față de soluția pe care instanțele au

înțeles s-o adopte în cauză.

Cu toate acestea, se poate constate că,

urmare a întregului probatoriu administrat în cauză, incluzând și declarațiile martorilor,

cât și expertiza dispusă a fi efectuată în cauză la care pârâta nu a formulat obiecțiuni,

a rezultat executarea necorespunzătoare a obligațiilor asumate de către aceasta.

Or, având în vedere că pârâta nu și-a îndeplinit

corespunzător propriile obligații asumate contractual și cum contractul părților

nu reglementează existența vreunei clauze, care să permită rezoluțiunea contractului

în baza vreunui pact comisoriu de grad III sau

IV,

instanța fiind cea îndreptățită a analiza rezoluțiunea din

perspectiva îndeplinirii obligațiilor părților și cum nu s-a putut reține vreo culpă

în ce privește îndeplinirea obligațiilor de către reclamantă, instanța în mod corect

a dispus rezoluțiunea judiciară, în baza dispozițiilor art. 1020 C. civ., condiția

rezolutorie fiind subînțeleasă întotdeauna în contractele sinalagmatice, în cazul

în care una din părți nu-și îndeplinește obligațiile sale.

Tot corect s-a stabilit că între părțile

aflate în litigiu s-a încheiat un contract mixt de vânzare-cumpărare, respectiv

de prestări servicii, iar facturile, s-au emis având în vedere convenția încheiată

între cele două părți litigante, la data de 9 mai 2008.

Din actele dosarului mai rezultă și că

intimata pârâtă i-a notificat recurentei pârâte intenția de a renunța la serviciile

sale ca urmare a neregulilor constatate în ce privește calitatea materialelor și

a serviciilor, iar referitor la încălcarea principiului executării cu bună-credință

a obligațiilor contractuale de către reclamantă, - o astfel de susținere nu se confirmă,

atât timp cât nu s-a putut reține vreo culpă în sarcina reclamantei în nerespectarea

obligațiilor ei.

În ceea ce privește cererea reconvențională,

care a fost respinsă ca nedovedită, se constată că recurenta nu formulează niciun

fel de critici asupra modului în care a fost soluționată, rezumându-se numai la

a menționa că-și menține apărările formulate în fața instanței de fond.

Concluzionând, față de cele mai sus arătate,

se reține că nu au fost încălcate dispozițiile legale invocate de recurentă și nici

nu au fost aplicate sau interpretate eronat, cu ocazia dezlegării pe fond a pricinii,

astfel cum susține, așa încât, având în vedere că recurenta-pârâtă SC B.T.P. SRL

Cluj nu a formulat nicio critică întemeiată, care în raport de dispozițiile expres

și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. să conducă la modificarea

ori casarea deciziei Curții de Apel, aceasta va fi menținută, ca fiind legală și

se va respinge recursul pârâtei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de pârâta SC B.T.P. SRL Cluj împotriva deciziei civile nr. 164 din

27 septembrie 2011 pronunțată de Curtea

de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2012.