ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3554/2012

Asupra recursului penal de față,

constată următoarele:

Prin plângerea întemeiată pe

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., înregistrată pe rolul acestei

instanțe la data de 30 mai 2012, sub nr. 701/59/2012, petenta P.N. în calitate

de administrator al SC S.T. SRL Reșița a solicitat instanței desființarea

rezoluției din 11 aprilie 2012, Dosar nr. 13/P/2012 a Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Timișoara.

În motivarea plângerii petenta a arătat

că rezoluțiile contestate sunt nelegale și netemeinice, întrucât procurorii nu au

calificat nici unul din capetele de acuzare formulate împotriva intimatei în calitate

de judecător sindic. A mai arătat petenta că intimata nu a respectat dispozițiile

legale cu privire la desemnarea administratorului judiciar precum și cu privire

la comunicarea și semnarea hotărârilor.

În cauză s-a solicitat atașarea Dosarului

nr. 13/P/2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A.

- Serviciul Teritorial Timișoara, petenta depunând la dosar înscrisuri.

Prin sentința penală nr. 155/PI din 21

iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. s-a respins ca nefondată plângerea formulată de

petenta P.N. în calitate de administrator al SC S.T. SRL Reșița și s-a menținut

rezoluția din 11 aprilie 2012, Dosar nr. 13/P/2012 a Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție  - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial

Timișoara.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

a fost obligată petenta la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare avansate

de stat.

Din analiza materialului probator, Curtea

de Apel a reținut în fapt următoarele:

Prin rezoluția din 11 aprilie 2012 Dosarului

nr. 13/P/2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A.

- Serviciul Teritorial Timișoara s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

intimata D.D. sub aspectul infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000.

În motivarea rezoluției s-a reținut în

esență că în cauză nu există nici un fel de indicii la săvârșirea infracțiunilor

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor de către intimată în calitate

de magistrat.

Această rezoluție a fost menținută prin

rezoluția nr. 736/II/2/2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - D.N.A., secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor

de corupție.

Petenta P.N. în calitate de asociat unic

și administrator la SC S.T. SRL Reșița a formulat o plângere împotriva numitei D.D.

arătând faptul că la data de 22 iulie 2011 SC V.I.R.I. SA București a solicitat

instanței de judecată în calitate de societate creditoare deschiderea procedurii

insolenței împotriva debitoarei SC S.T. SRL Reșița. Prin sentința comercială

nr. 537/JS din 22 septembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 2366/115/2011 al Tribunalului

Caras Severin, judecătorul sindic în persoana magistratului-judecător D.D. a respins

contestația formulată de pârâta SC S.T. SRL Reșița și a admis cererea introductivă

formulată de către reclamantă pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva

debitoarei. În opinia persoanei reclamante, judecătorul ar fi săvârșit infracțiunea

prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 C. pen. prin

aceea că a emis hotărârea judecătorească la primul termen de judecată și a desemnat

ca firmă lichidatoare SC P.M. SPRL Reșița al cărei administrator este directorul

economic al Tribunalului Caras Severin, numitul M.N., copiii acestuia M.S. și M.S.A.

făcând parte din echipa de lichidatori. Conform susținerilor numitei P.N., aceasta

a formulat și o cerere de revizuire a Dosarului nr. 2366/115/2011 în care s-a pronunțat

sentința comercială mai sus amintită, cerere ce a fost repartizată aceluiași magistrat

judecător D.D., care a dispus respingerea acesteia.

S-a arătat că în ceea ce privește soluțiile

pronunțate de intimată în calitate de judecător acestea au fost date în exercitarea

atribuțiilor de serviciu, petenta dacă se considera nemulțumită putând uza de căile

de atac prevăzute de lege.

Faptul că soluția dată de către intimată

în calitate de magistrat nu concordă cu opinia subiectivă a petentei, nu poate fi

asimilată vreuneia dintre acțiunile care intră în conținutul constitutiv al infracțiunii

reclamate și pe cale de consecință nu poate determina începerea urmăririi penale

și respectiv trimiterea în judecată a intimatei.

S-a considerat că nu se poate reține în

sarcina intimatei în prezenta cauză săvârșirea infracțiunii invocate prin plângere,

întrucât aceasta s-a pronunțat în limitele competențelor stabilite prin lege cu

privire la cauza dedusă judecății.

În aceste sens, a dispus și legiuitorul,

care, reglementând statutul judecătorilor și procurorilor, în art. 2 alin. (3) din

Legea nr. 303/2004 republicată a statuat: „Judecătorii sunt independenți și se supun

numai legii și trebuie să fie imparțiali".

De asemenea, potrivit art. 17 din Legea

nr. 304/2004, desființarea unei hotărâri judecătorești poate fi obținută prin exercitarea

căilor de atac, iar nu urmare răspunderii penale a judecătorului care a pronunțat-o

sau a procurorului de ședință care a pus concluzii potrivit legii.

S-a arătat că în mod corect s-a reținut

prin rezoluția contestată faptul că în baza întregului material probator s-a constatat

absența oricăror indicii temeinice de săvârșire de către intimată a infracțiunii

imputate prin plângere, numirea societății de lichidare fiind efectuată de către

judecătorul sindic în mod aleatoriu așa cum a fost repartizat și dosarul având ca

obiect revizuirea sentinței comerciale. De asemenea, petenta a uzat de calea de

atac prevăzută de lege cu privire la hotărârea pronunțată de intimată, iar recursul

declarat a fost respins de către Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă,

prin decizia nr. 2145/R din 21 noiembrie 2011.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

petiționara P.N., solicitând casarea acesteia și trimiterea dosarului la organul

de cercetare penală în vederea continuării cercetării penale, pe care o consideră

subiectivă și superficială.

Recursul declarat este inadmisibil.

Potrivit dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau

a ordonanței, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese

legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar

reveni, potrivit legi, competența să judece cauza în primă instanță.

Potrivit dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluționând plângerea o poate respinge ca

nefondată prin sentință, ca în cauza de față, iar potrivit art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII

pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorului, pronunțată potrivit

alin. (8), este definitivă.

Potrivit dispozițiilor art. 385

1

C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare, pe calea recursului, exclusiv hotărârile

judecătorești nedefinitive, determinate de lege.

În cauză, petiționara P.N. a declarat recurs

împotriva unei hotărâri definitive, cu care secția penală a Înaltei Curți de Casație

și Justiție a fost sesizată, cale de atac care nu întrunește cerințele textului

menționat și, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Or, recunoașterea unei căi de atac în situații

neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității

căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de

drept.

În consecință, Înalta Curte constată că

recursul declarat de petiționară este inadmisibil, iar în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen. urmează a fi respins.

Potrivit dispozițiilor art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarant

de petiționara P.N. împotriva sentinței penale nr. 155/PI din 21 iunie 2012 pronunțată

de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurenta la plata sumei de 300

RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 1 noiembrie

2012.